ICCJ. Decizia nr. 1004/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 22 noiembrie 2010, reclamanții moștenitori I.E., M.E., I.S.C., B.E., I.I., I.C., I.M., B. (căsătorită C.) M.C., au chemat în judecată pe pârâții ANRP, CCSD, DADN și chemata în garanție AVAS solicitând să se dispună obligarea la soluționarea dosarului, în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire și a emiterii titlului de plata și plata acestuia; să se dispună plata sumelor datorate, conform raportului de evaluare, cu plata coeficienților de devalorizare a monedei naționale, de la data formulării cererii de chemare în judecată până la data plății efective; obligarea pârâtelor la plata unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la emiterea deciziei de despăgubire, precum și cheltuieli de judecată.
Pârâta ANRP - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității, iar în ceea ce privește petitul 3 din cerere, privind penalitățile de întârziere, a solicitat respingerea ca inadmisibil al acestui capăt de cerere.
Pârâta CCSD a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106 din 11 aprilie 2008 emisă de AVAS, excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la emiterea titlului de plată și la plata despăgubirii. A formulat cerere de chemare în garanție a AVAS.
Pârâta ANRP a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității emiterii titlului de plată și a plății solicitate de reclamanți.
2. Hotărârea Curții de Apel
Prin Sentința nr. 4440 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106 din 11 aprilie 2008 ca neîntemeiată.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DADN și a respins acțiunea față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost admisă excepția prematurității emiterii titlului de plată și a plății invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și, în consecință, a fost respinsă acțiunea ca prematură, față de acest capăt de cerere.
Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții I.I. - prin moștenitori - I.E., M.E., I.S.C., B.E., I.I., I.C., I.M., B. (C.) M.C., în contradictoriu cu pârâții ANRP, CCSD și chemata în garanție AVAS în sensul că a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizie conținând titlul de despăgubire pentru imobilul-teren în suprafață de 2.340 mp și construcții în suprafață de 479,44 mp, conform raportului de evaluare întocmit de evaluator SC R. SA în dosar.
Instanța a respins ca prematur capătul 2 de cerere privind plata actualizată a sumei, a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea ANRP și CCSD la plata unei penalități de 100 RON pentru fiecare de întârziere și a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar este întemeiată, întrucât Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar este o structură fără personalitate juridică în cadrul ANRP.
în raport de dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. instanța de fond a constatat că această direcție nu are capacitate procesuală, neavând personalitate juridică și nici capacitate administrativă, întrucât ANRP este cea care efectuează plata despăgubirilor bănești prin intermediul acestei structuri.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, privind emiterea titlului de plată și la plata despăgubirii, invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța a reținut că această autoritate are obligația legală să emită decizia conținând titlul de despăgubire, astfel încât are calitate procesuală pasivă în cauză.
Curtea a admis excepția prematurității emiterii titlului de plată, invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea privind emiterea titlului de plată față de această pârâtă, ca prematur introdusă.
în ceea ce privește excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106 din 11 aprilie 2008 emisă de AVAS, Curtea a respins-o, având în vedere faptul că Deciziile AVAS nr. 454 din 27 decembrie 2007 și nr. 106 din 11 aprilie 2008 au fost comunicate pârâtei, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, aceasta cerând AVAS completarea dosarului în data de 13 mai 2010, la peste doi ani de la data comunicării dosarului, deși potrivit art. 16 alin. (5), pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația legală să înainteze dosarul evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, ocazie cu care evaluatorul, în momentul întocmirii raportului de evaluare are posibilitatea de a identifica, la fața locului, suprafețele construite ale imobilului ce face obiectul notificării și a face distincție între suprafețele imobilului deținut de autorii reclamanților și cele evidențiate la data preluării imobilului de către stat.
Cu referire la fondul cauzei instanța de primă jurisdicție a constatat că reclamanții, prin Notificarea nr. 151 din 07 martie 2001, au solicitat restituirea în natură a imobilelor ce au aparținut autorului lor S.I., respectiv imobilul moară și suprafața de teren de 2.340 mp, situat în Urziceni.
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat despăgubiri pentru imobilul moară și teren de 2.340 mp ce s-a aflat în patrimoniul SC M. SA Slobozia, situat în Urziceni.
Prin Decizia nr. 106 din 11 aprilie 2008 emisă de AVAS, în calitate de entitate notificată, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, în favoarea notificatorilor.
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
în cadrul procedurii administrative instanța a reținut că sunt parcurse mai multe etape: - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de secretarul Comisiei Centrale, sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Instanța a reținut că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în ceea ce privește dosarul privind acordarea de masuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Deciziei nr. 106/2008 a fost transmis de AVAS, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la secretariatul comisiei.
Refuzul invocat de comisie în sensul că dosarul trebuie completat cu înscrisuri care trebuie să facă dovada calității de persoană îndreptățită după Alexandru Ion, instanța de fond a apreciat că nu este întemeiat, deoarece reclamanții au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 și au solicitat restituirea în natură a imobilului moară și 2.340 mp teren aferent, iar dosarul a fost soluționat de AVAS, care a emis Decizia nr. 445 din 27 decembrie 2007, completată de Decizia nr. 106 din 11 aprilie 2008, instanța reținând că reclamanții au făcut dovada că imobilul a fost proprietatea lui I.S. și a lui I.A., care a fost fiul lui S.
Imobilul moară și teren care a aparținut lui I.S. și I.A. a fost revendicată de moștenitorii ambilor coproprietari, în acest sens depunându-se acte doveditoare privind calitatea de moștenitor.
Susținerea ANRP că moștenitorii lui I.A. nu au notificat, instanța de fond a apreciat-o că nu este întemeiată, deoarece unul dintre notificatori este I.A., care a fost soția lui I.A. și care a solicitat în calitate de moștenitor a lui I.A., prin notificare, imobilul moară și teren.
în consecință, în raport de data formulării cererii către pârâtă de către reclamanți, data introducerii prezentei acțiuni, Curtea a apreciat că termenul rezonabil de soluționare a cererii a fost depășit în condițiile în care pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a întreprins niciuna dintre măsurile ce-i reveneau, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate.
Instanța a reținut că solicitarea la plata daunelor cominatorii apare ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții speciale în materia executării hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ, impun constatarea refuzului persoanei obligate printr-o sentință irevocabilă de a executa dispozițiile acesteia în termenul stabilit sau în termenul de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Instanța a respins ca prematur capătul doi de cerere, privind plata actualizată a sumei, deoarece potrivit dispozițiilor legale sumele reprezentând despăgubirea se acordă actualizat conform Legii nr. 247/2005.
în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța a respins-o, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a admis excepția prematurității emiterii titlului de plată și a plății invocată de ANRP.
Instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizie conținând titlul de despăgubire pentru imobilul-teren în suprafață de 2.340 mp și construcții în suprafață de 479,44 mp, conform raportului de evaluare întocmit de evaluator SC R. SA, în dosar.
A fost respins ca prematur capătul 2 de cerere, privind plata actualizată a sumei și a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea ANRP și CCSD la plata penalități de 100 RON, pentru fiecare de întârziere.
3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit instanța a respins cererea de sesizare a Tribunalului pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată, întrucât această instanță era competentă să soluționeze cererea.
A precizat că Decizia nr. 106/2008 emisă de Avas a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) coroborate cu dispozițiile art. 4 alin. (4) și art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Recurenta a criticat soluția instanței de fond și cu privire la fondul cauzei, arătând faptul că în mod greșit a fost obligată această autoritate la emiterea deciziei, fără a se ține cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamanților.
Recurenta a susținut că cererea depusă de reclamanți la AVAS nu îndeplinește condițiile unei notificări, așa cum dispun prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001, întrucât precizarea reclamanților cu privire la titularul notificării trebuie să îmbrace forma unei notificări comunicate prin executor.
A fost criticată și soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a AVAS, recurenta arătând că instanța nu și-a motivat această soluție.
S-a precizat că practica constantă a instanțelor este în sensul respingerii acțiunilor formulate de reclamanți care au un dosar de despăgubire incomplet.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Verificând actele și lucrările dosarului, înalta Curte a constatat că intimații-reclamanți au invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a le soluționa cererea, respectiv de a se emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul moară și suprafața de teren de 2.340 mp, situat în Urziceni.
în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004 și constă în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea dreptului și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.
în cauza de față, înalta Curte a constatat că printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului moară și suprafața de teren de 2.340 mp, situat în Urziceni, iar prin Decizia nr. 445 din 27 decembrie 2007, completată de Decizia nr. 106 din 11 aprilie 2008 emisă de AVAS, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul mai sus precizat, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de către pârâtă, deși la dosarul înregistrat au fost depuse toate înscrisurile necesare soluționării cauzei.
în conformitate cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
în aceste condiții, verificând actele și lucrările dosarului înalta Curte a constatat că refuzul pârâtei de rezolvare a cererii reclamanților se privește ca fiind nejustificat, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, admițând acțiunea reclamanților în parte.
Critica formulată de recurent este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamanților decizie conținând titlul de despăgubire pentru imobilul-teren în suprafață de 2.340 mp și construcții în suprafață de 479,44 mp, conform raportului de evaluare întocmit de evaluator SC R. SA, în dosar, având în vedere că potrivit dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul reclamanților privind acordarea de măsuri reparatorii a parcurs etapele prevăzute de actul normativ indicat și urmează a fi finalizată procedura administrativă prin emiterea titlului de despăgubire.
Nici critica cu privire la faptul că dosarul reclamanților ar fi fost incomplet nu poate fi primită de înalta Curte, întrucât autorul reclamanților a formulat notificarea în condițiile prevăzute de lege, acest lucru fiind necontestat, iar ulterior introducerea în cauză a moștenitorilor a fost făcută în conformitate cu normele legale, cu respectarea dispozițiilor referitoare la moștenire și la actele de stare civilă.
De asemenea, înalta Curte constată că excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106/2008 emisă de AVAS a fost corect soluționată de instanța de fond, iar această soluție de respingere urmează a fi menținută de instanța de control judiciar, însă cu motivarea ce urmează.
Instanța de control judiciar a reținut că a fost invocată excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106 din 11 aprilie 2008, emisă de AVAS privind soluționarea dosarului întocmit în baza Notificării nr. 151/2001 înregistrată la AVAS, decizie care a modificat art. 2 din cuprinsul Deciziei nr. 454 din 27 decembrie 2007 emisă de AVAS.
înalta Curte reține că măsurile reparatorii de care pot beneficia reclamanții sunt cele reglementate de dispozițiile Legii nr. 10/2001, cuantumul acestora urmând a fi determinat în cadrul procedurii speciale instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prevederile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 au schimbat esențial procedura de atacare în instanță a dispozițiilor emise în cadrul procedurii prealabile obligatorii instituită de Legea nr. 10/2001, precum și instanța competentă să le soluționeze.
Astfel, pentru dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, competența instanței civile se păstrează doar în ceea ce privește procedura derulată în etapa prealabilă la unitatea deținătoare, în situația în care aceasta refuză să soluționeze notificarea ori respinge notificarea sau cererea de restituire în natură.
în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor de care poate beneficia persoana îndreptățită, acesta poate face obiect de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce a fost stabilit de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, prevederile legii speciale care reglementează procedura de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se aplică tuturor dispozițiilor ce sunt emise ulterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, respectiv Legea nr. 247/2005.
înalta Curte reține că legiuitorul a reglementat o altă procedură de contestare, pe care civilă, prin art. 26 din Legea nr. 10/2001, a dispoziției AVAS de soluționare a notificării ori de respingere a cererii de restituire în natură, dispoziție care nu poate fi supusă controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că legiuitorul a prevăzut procedura de contestare a actului arătat la instanța civilă, ca instanță competentă, nu poate fi admisă ipoteza contestării în paralel a aceluiași act și pe calea excepției de nelegalitate la instanța de contencios administrativ, fiind în prezența finelor de neprimire, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate aceste considerente, văzând că prin Decizia nr. 454 din 27 decembrie 2007, completată de Decizia nr. 106 din 11 aprilie 2008 emisă de AVAS, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri pentru imobilul precizat, iar dosarul a fost transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, înalta Curte a reținut că excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 106/2008 invocată în cauză, în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, văzând că nu erau motive de casare sau modificare a sentinței instanței de fond, înalta Curte a menținut hotărârea recurată și în temeiul art. 312 C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1019/2012. Contencios → |
|---|
