ICCJ. Decizia nr. 1015/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1015/2012
Dosar nr. 4769/2/2010
Şedinţa publică de la 24 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cadrul procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Securităţii a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul P.G., să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiunii, interes care trebuie sa fie legitim, personal si direct, născut si actual. Consideră că acţiunea C.N.S.A.S. nu îndeplineşte această condiţie, deoarece nu are un interes personal şi direct, acesta aparţinând persoanei numitului M.G., care a obţinut accesul la dosarul nr. 1129 din arhivele Securităţii şi despre care se afirmă în acţiune că i s-au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de legislaţia în vigoare înainte de 1989.
2.Hotărărea Curţii de Apel.
Prin sentinţa nr. 4640 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, au fost respinse excepţiile lipsei de obiect şi a lipsei de interes invocate şi a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Securităţii în contradictoriu cu pârâtul P.G., fiind constatată calitatea de lucrător în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a acţiunii în constatare, pe motiv că obiectul unei acţiuni ar trebui să fie constatarea unui drept al reclamantului şi nicidecum constatarea existenţei sau inexistenţei unui fapt, instanţa a reţinut că dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 sunt dispoziţii speciale, ce instituie o procedură ce derogă de la orice dispoziţie de ordin general, având un specific propriu, şi conferind calitate procesuală activă exclusiv reclamantului C.N.S.A.S., pentru atingerea scopului urmărit de legiuitor.
Legea nr. 187/1999 nu a prevăzut doar posibilitatea cetăţenilor de a avea acces la dosarele persoanelor alese de populaţie sau numite de către autorităţi, ci şi posibilitatea accesului la dosarele altor categorii de persoane care ocupă poziţii sau desfăşoară activităţi cu un impact semnificativ pentru viaţa societăţii şi care trebuie deci să beneficieze de încrederea opiniei publice. Pentru toate aceste categorii de persoane, legea a prevăzut necesitatea deconspirării relaţiilor cu fosta securitate tocmai pentru a evita ca încrederea opiniei publice în entităţile pe care aceste persoane le reprezintă să fie afectată de acuzaţii nedovedite referitoare la colaborarea cu organele regimului totalitar. S-a considerat deci că cetăţenii României au dreptul să cunoască trecutul celor care reprezintă structuri ce joacă un rol important în societatea civilă românească.
O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii a preluat raţiunea actului normativ iniţial: prin art. 3 lit. a) şi z) se consacră dreptul la informare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul ordonanţei de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă demnităţile sau funcţiile enumerate.
Dispoziţiile nu instituie premisele unei răspunderi morale şi juridice colective, fără existenţa unei fapte şi fără vinovăţie, ci reflectă doar o materializare a dreptului la informare al cetăţenilor cu privire la persoanele care ocupă funcţii sau demnităţi publice, dacă şi în ce măsură aceştia au suprimat sau îngrădit, prin acţiunile lor, drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, evaluare care se face de instanţa de judecată, în raport de situaţia particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acţiuni.
Astfel, instanţa a constatat că atât excepţiile lipsei de obiect a acţiunii, cât şi a lipsei de interes sunt neîntemeiate, faţă de configuraţia proprie a acţiunii în constatare reglementată de actul normativ special incident cauzei.
Instanţa a reţinut că pârâtul P.G. a avut gradul de maior şi funcţia de şef al Securităţii Oraşului Cernavodă din cadrul I.S.J. Constanţa, apreciind îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii.
Instanţa a reţinut că pârâtul a solicitat „luarea în studiu şi verificări"; a numitului M. A. G. pentru „completarea potenţialului informativ în problema culte-secte” propunând realizarea următoarelor măsuri informativ-operative: verificarea în evidenţele M.I.; investigaţii la domiciliul urmăritului pentru a-i stabili cercul de relaţii, preocupările şi comentariile prezente; încadrarea urmăritului cu sursele B., F. şi L.P. şi dirijarea acestora cu sarcini pentru a stabili dacă face comentarii necorespunzătoare, dacă se referă la ascultarea ştirilor transmise de postul de radio Europa Liberă şi faţă de cine, care sunt relaţiile sale; care este atitudinea politică a urmăritului; interceptarea corespondenţei interne şi externe pentru a-i stabili relaţiile din ţară şi comentariile pe care le face pe această cale; contactarea acestuia în vederea cunoaşterii personale; identificarea unei persoane din anturaj şi luarea în studiu şi verificări în vederea atragerii la colaborare; instalarea mijloacelor de interceptare a convorbirilor telefonice, măsurile fiind puse în aplicare şi titularul dosarului de supraveghere informativă deschis fiind supravegheat prin informatori.
De asemenea, în cadrul dosarului deschis pentru supravegherea informativă a profesorilor, studenţilor şi absolvenţilor Institutului Politehnic Bucureşti în perioada 1981 - 1987, pârâtul P.G. a solicitat efectuarea de investigaţii asupra unor ingineri încadraţi la Centrala nucleară de la Cernavodă, absolvenţi ai unităţii de învăţământ N.l. şi C.T.L., în special în ceea ce priveşte „profilul moral, pasiuni, vicii, caracterizare profesională, dacă este cunoscut cu relaţii cu cetăţeni străini, intenţii de căsătorie, călătorie ori stabilire legală sau ilegală în străinătate, dacă a făcut parte din culte sau secte”.
În cadrul dosarului de supraveghere informativă a numitului O.F., subinginer la întreprinderea de antrepriză în construcţii nuclearoelectrice Cernavodă, urmărit datorită acceptării începerii unor lucrări de betonare cu abateri grave de la proiect, pârâtul a propus luarea acestuia în supraveghere informativă, propunând, printre alte măsuri ce vizau în mod direct lucrarea, şi măsuri precum „efectuarea de investigaţii la domiciliul stabil, pentru a se stabili dacă este vizitat de cetăţeni străini sau alte elemente aflate în atenţia organelor M.I., este ascultător şi colportor al postului de radio Europa Liberă sau face comentarii ostile la adresa politicii dusă de partidul şi statul nostru”, „Efectuarea de investigaţii la locul de muncă al numiţilor O.S. şi S.M., fraţi ai obiectivului, precum şi la domiciliile stabile ale acestora, pentru a stabili dacă sunt vizitaţi de cetăţeni străini şi natura acestor relaţii”.
Instanţa de fond a constatat că în virtutea funcţiei deţinute, prin activităţile desfăşurate, pârâtul a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite.
Astfel, instanţa a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
Instanţa a concluzionat că esenţială în reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii în accepţiunea legii este realizarea, în exercitarea atribuţiilor de serviciu de activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, iar scopul reglementării nu este nicidecum acela de a stabili o răspundere juridică în sarcina pârâtului, ci de a aduce la cunoştinţă activitatea sa, desfăşurată în sprijinul regimului totalitar comunist.
3. Recursul declarat de pârât.
Pârâtul a atacat cu recurs sentinţa menţionată, formulând critici pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., fără a le structura însă potrivit motivelor de casare sau de modificare indicate.
În esenţă, a arătat că nelegalitatea sentinţei constă în următoarele:
3.1. Excepţia lipsei de obiect a acţiunii, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă cu o motivare privind calitatea procesuală activă a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, deşi nu fusese invocată o excepţie în acest sens.
3.2. Instanţa a ignorat excepţia lipsei de interes invocată în raport cu prevederile art. 111 C. proc. civ., în motivarea soluţiei făcând o referire cu caracter general şi neclar la interesul în promovarea acţiunii şi întemeindu-se pe prevederi care nu au legătură cu cauza.
3.3. Fondul cauzei a primit o dezlegare greşită, pentru că nu au fost analizate susţinerile şi solicitările privind refacerea notei de constatare a Direcţiei de Investigaţii din cadrul C.N.S.A.S., probele au fost interpretate defectuos, au fost luate în considerare înscrisuri care nu poartă semnătura sa şi s-a dat o semnificaţie greşită unor note cu propuneri de măsuri, fără să se ţină seama de împrejurarea că măsurile de natură a leza viaţa privată sau suprima alte drepturi sau libertăţi individuale nu au fost transpuse în practică.
În fine, a precizat că motivarea sentinţei denotă o cunoaştere sumară a sistemului militar şi a realităţilor anterioare anului 1989.
II. Considerentele Înaltei Curţi, asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului fiind legală.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a recurentului-pârât.
Verificările au fost efectuate ca urmare a cererii formulate în acest sens de către M.G., în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G.nr. 24/2008.
Prima instanţă a reţinut în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că recurentul-pârâta avut calitatea de ofiţer al Securităţii şi că, prin activitatea desfăşurată, a îngrădit exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Cu referire punctuală la criticile din recurs, Înalta Curte, reţine următoarele:
1.1. Cu privire la excepţia lipsei de obiect a acţiunii.
Aşa cum rezultă din cele menţionate anterior, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost învestită cu o acţiune cu o fizionomie distinctă, reglementată prin normele speciale cuprinse în art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, iar nu cu o acţiune în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, supusă prevederilor de drept comun ale art. 111 C. proc. civ.
Prima instanţă a surprins corect configuraţia proprie a acţiunii în constatare reglementativ prin O.U.G. nr. 24/2008, utilizând în mod adecvat acest argument în argumentarea soluţiei de respingere a excepţiilor invocate de recurentul – pârât, printre care se afla şi cea a lipsei de obiect a acţiunii.
1.2.Cu privire la excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii.
Intimatul - reclamant a acţionat potrivit atribuţiilor conferite prin dispoziţiile O.U.G.nr. 24/2008 (art. 7 şi 11).
Judecătorul fondului a reţinut corect că, în optica legiuitorului, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menţionează că, „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii”.
1.3. Cu privire la Nota de constatare nr. DI/I/544 din 22 februarie 2010.
Potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 6 şi 8 din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a sesizării din oficiu sau a solicitării persoanei îndreptăţite conform art. 1 din acelaşi act normativ, direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii desfăşoară activităţi administrative specifice, de verificare a documentelor şi informaţiilor în legătură cu o anumită persoană.
În baza verificărilor efectuate, direcţia de specialitate întocmeşte o notă de constatare cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii pentru persoana care a făcut obiectul verificării.
Nota de constatare este înaintată apoi Colegiului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, însoţită de întreaga documentaţie care a stat la baza întocmirii ei, precum şi de avizul Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ia în discuţie nota de constatare şi, după caz, o aprobă şi dispune introducerea acţiunii în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii sau infirmă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător sau de colaborator al Securităţii.
Nota de constatare este, aşadar, o operaţiune administrativă care nu produce, prin ea însăşi, efecte asupra statutului persoanei verificate sub aspectul calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, fiind evaluată de instanţă în întregul context probator, ce poate include nu numai documentaţia prezentată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ci şi probele propuse de pârât, în apărare.
Prin înscrisul intitulat „notă de precizări”, depus la dosarul primei instanţe la 3 noiembrie 2010, recurentul – pârât a solicitat respingerea sau refacerea notei de constatare, pe care a calificat-o drept „principala probă care stă la baza dovedirii acţiunii”.
Motivarea acestei solicitări este compusă, în realitate, din apărări de fond, privind interpretarea documentelor şi informaţiilor menţionate în nota de constatare, pe care instanţa le-a analizat în considerentele sentinţei, dându-le o anumită semnificaţie juridică, în raport cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în care este definită noţiunea de „lucrător al Securităţii”.
Prin urmare, cu toate că instanţa de fond nu a analizat, în mod expres, „nota de precizări”, Înalta Curte, constată că această împrejurare nu este aptă să conducă la reformarea sentinţei.
1.4. Cu privire la stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii.
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activităţile desfăşurate se încadrau în atribuţiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofiţer al Securităţii, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
Înalta Curte, constată însă că înscrisurile depuse la dosarul de fond, al căror conţinut este sintetizat la pct. 1.2. din prezenta decizie, demonstrează cu prisosinţă acţiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată şi libertatea de opinie şi de conştiinţă, protejate normativ, cel puţin la nivel formal, şi în perioada anterioară anului 1989.
O.U.G. nr. 24/2008 nu instituie criterii cantitative, fiind suficient să se probeze că persoana supusă verificărilor a contribuit la instrumentarea unui singur dosar, prin activităţi în măsură să suprime ori să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Dezlegarea dată fondului cauzei reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a art. 2 lit. a) din O.U.G.nr. 24/2008, în raport cu probele cauzei, iar motivele care au format convingerea instanţei sunt expuse în mod logic şi detaliat, întrunind toate cerinţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de P.G. împotriva sentinţei nr. 4640 din 22 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 894/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1020/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
