ICCJ. Decizia nr. 890/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 890/2012
Dosar nr. 27536/2009
Şedinţa publică de Ia 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3331 pronunţată în data de 8 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Valorificarea Activelor Statului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a constatat, în esenţă, următoarele:
Prin Acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul L.G., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Arhivelor Statului, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 11.500.500 ROL şi la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a formulat cerere de adeziune la F.N.I. de unde a cumpărat 187 unităţi în valoare de 61.500 lei, care la data de 08 noiembrie 1999 erau în valoare totală de 11.500.500 lei.
Reclamantul a precizat că în temeiul sentinţei civile nr. 13732 din 17 decembrie 2004, modificată prin decizia civilă nr. 203 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor către investitorii F.N.I., hotărârile judecătoreşti având în vedere contractul de fidejusiune/cauţiune din 06 decembrie 1999 şi dispoziţiile Legii nr. 333/2001.
A mai constatat instanţa că acţiunea reclamantului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta are posibilitatea să-şi valorifice pretenţiile, în baza art. 969 şi 1073 C. civ., pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, fără a depune, însă, şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs dispoziţiile legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbram tio aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul L.G. împotriva sentinţei nr. 3331 din septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 888/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 894/2012. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
