ICCJ. Decizia nr. 1035/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1035/2012
Dosar nr. 495/64/2010*
Şedinţa publică de la 28 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 209/F din 22 decembrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Federaţia Patronatelor Farmaceutice din România, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, C.N.A.S. şi Ministerul Sănătăţii. Pe cale de consecinţă, instanţa a dispus anularea art. 5 alin. (1)-(3), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 100 lit. a), art. 101 lit. d), art. 102 alin. (5)-(6), art. 106 alin. (2) şi art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii privind anularea acestor acte administrative.
Prima instanţă a respins cererea de anulare a art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c), art. 100 lit. c), din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 şi Anexele 30 şi 31 la Ordinul comun nr. 265/408 din 1 aprilie 2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010.
Totodată a obligat pârâţii Guvernul României, C.N.A.S. şi Ministerul Sănătăţii să plătească reclamantei suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins cererea în ce priveşte restul cheltuielilor de judecată solicitate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Conţinutul dispoziţiilor legale a căror anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată este următorul:
„Art. 5 alin. (1) În cazul în care contractul dintre furnizori şi casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S. a încetat din motive imputabile furnizorilor, constatate de casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S. şi, după caz, confirmate de Comisia de arbitraj, dacă au existat contestaţii, sau de către instanţele de judecată, casele de asigurări de sănătate/C.N.A.S. nu vor/va mai intra în relaţii contractuale cu furnizorii respectivi până la următorul termen de contractare, dar nu mai puţin de 12 luni de la data încetării contractului.
(2) În cazul în care contractul dintre furnizori şi casele de asigurări de sănătate se modifică prin excluderea din contract a medicului/medicilor şi/sau farmacistului/farmaciştilor, care desfăşoară activitate sub incidenţa contractului cu casele de asigurări de sănătate/la furnizorii respectivi, din motive imputabile acestora, casele de asigurări de sănătate nu vor mai încheia contracte pentru medicul/medicii/şi/sau farmacistul/farmaciştii care prin activitatea lor au condus la modificarea contractului, cu niciun furnizor, până la următorul termen de contractare, dar nu mai puţin de 12 luni de la data modificării contractului.
(3) La reluarea relaţiilor contractuale, în cazul în care contractele încetează/se modifică din nou, din motive imputabile furnizorilor sau medicilor/farmaciştilor, casele de asigurări de sănătate nu vor mai încheia contracte cu furnizorii respectivi şi nici cu alţi furnizori pentru medicul/medicii/farmacistul/farmaciştii care prin activitatea lor au condus la încetarea/modificarea contractului.
Art. 6 alin. (1) Organizarea şi efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor şi a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu şi a dispozitivelor medicale acordate asiguraţilor în ambulatoriu în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează de către C.N.A.S. şi casele de asigurări de sănătate. La efectuarea controlului pot participa şi reprezentanţi ai Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentişti din România, Colegiului Farmaciştilor din România şi ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.
(2) Reprezentanţii Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentişti din România, Colegiului Farmaciştilor din România şi ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România participă la efectuarea controlului, în situaţia în care C.N.A.S., respectiv casele de asigurări de sănătate solicită participarea acestora.
Art. 98 alin. (3) Clauzele contractului pot fi modificate prin acte adiţionale.
Art. 99 În relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente evaluaţi au următoarele obligaţii:
c) să practice o evidenţă de gestiune cantitativ-valorică, corectă şi la zi;
Art. 100 În relaţiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de medicamente au următoarele drepturi:
a) să primească de la casa de asigurări de sănătate, la termenele prevăzute în contract, contravaloarea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală eliberate, conform facturilor emise şi documentelor însoţitoare, în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu această destinaţie, atât pentru medicamentele eliberate cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, cât şi pentru medicamentele corespunzătoare D.C.I.-.urilor aferente unor programe naţionale de sănătate a căror eliberare se face prin farmaciile cu circuit deschis;
c) să cunoască condiţiile de contractare a furnizării de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, suportate din Fond şi decontate de casele de asigurări de sănătate, şi de materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluşi în unele programe naţionale de sănătate cu scop curativ, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum şi eventualele modificări ale acestora survenite ca urmare a apariţiei unor noi acte normative;
Art. 101 În relaţiile contractuale cu furnizorii de medicamente, casele de asigurări de sănătate au următoarele obligaţii:
d) să deconteze furnizorilor de medicamente cu care au încheiat contracte, în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu destinaţie consum de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, contravaloarea medicamentelor eliberate cu şi fără contribuţie personală, precum şi a medicamentelor corespunzătoare DCI-urilor aferente unor programe naţionale de sănătate a căror eliberare se face prin farmaciile cu circuit deschis, la termenele prevăzute în norme;
Art. 102 alin. (5) Decontarea pentru activitatea curentă a anului 2010 se efectuează în ordine cronologică, până la 180 de zile calendaristice de la data validării facturilor conform alin. (7), în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie.
(6) Decontarea contravalorii medicamentelor care se eliberează prin farmaciile cu circuit deschis în cadrul unor programe naţionale de sănătate cu scop curativ se face în termen de până la 90 de zile calendaristice de la data validării facturilor conform alin. (7), în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie.
Art. 106 alin. (2) Decontarea medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu eliberate de farmacii conform contractelor încheiate se suspendă de la data de înregistrare a documentului prin care se constată nesoluţionarea pe cale amiabilă a unor litigii între părţile contractante până la data la care contravaloarea acestor medicamente atinge valoarea concurentă sumei care a făcut obiectul litigiului, în condiţiile stabilite prin norme.
Art. 109 alin. (1) În cazul în care se constată nerespectarea nejustificată a programului de lucru comunicat casei de asigurări de sănătate şi prevăzut în contract, suma cuvenită pentru luna în care s-au înregistrat aceste situaţii se diminuează după cum urmează:
a) cu 10% la prima constatare;
b) cu 20% la a doua constatare;
c) cu 30% la a treia constatare.
(2) În cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 99 lit. a), b), e), g), j), k), l), n), p), r), s), ş) şi v), suma cuvenită pentru luna în care s-au înregistrat aceste situaţii se diminuează după cum urmează:
a) la prima constatare, cu 10%;
b) la a doua constatare, cu 20%;
c) la a treia constatare, cu 30%.
Pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 99 lit. b) nu se aplică diminuări ale sumei cuvenite pentru luna în care s-a înregistrat această situaţie, dacă vina nu este exclusiv a farmaciei, fapt adus la cunoştinţa casei de asigurări de sănătate printr-o declaraţie scrisă.
(3) Reţinerea sumei conform alin. (1) şi (2) se face din prima plată ce urmează a fi efectuată pentru furnizorii care sunt în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.
(4) Recuperarea sumei conform prevederilor alin. (1) şi (2) se face prin plată directă sau executare silită pentru furnizorii care nu mai sunt în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate.
(5) Sumele încasate la nivelul caselor de asigurări de sănătate în condiţiile alin. (1) şi (2) se utilizează conform prevederilor legale în vigoare”.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei a rezultat că dispoziţiile menţionate anterior aduc atingere atât exercitării profesiei de farmacist, prin ingerinţa C.N.A.S. şi C.A.S., cât şi activităţii farmaciilor, ca agenţi economici.
Activitatea desfăşurată de farmacii reprezintă un serviciu public prin care se furnizează către pacienţi medicamentele prescrise. În circuitul acestei activităţi sunt implicaţi producătorii de medicamente, distribuitori de medicamente, farmaciile, pacienţii şi casele de asigurări de sănătate.
Pentru ca această activitate să se deruleze în condiţii optime pentru toţi participanţi este necesară respectarea unor condiţii care să asigure îndeplinirea cu bună credinţă a drepturilor şi obligaţiilor asumate . Raporturi contractuale se încheie pe de o parte între producători de medicamente şi distribuitori, pe de altă parte între distribuitori şi farmacii, apoi între farmacii şi pacienţi şi nu în ultimul rând între farmacii şi casele de asigurări de sănătate.
În situaţia în care unul dintre participanţi la aceste raporturi contractuale nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate toţi ceilalţi cocontractanţi sunt afectaţi de această atitudine.
Prin contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 s-au stabilit anumite condiţii şi termene de către casele de asigurări de sănătate, de pe poziţia dominantă a acestora condiţii care afectează activitatea în principal a farmaciilor şi în subsidiar a producătorilor şi distribuitorilor de medicamente.
Prin prevederile art. 5 alin. (1), (2) şi (3) sunt prevăzute sancţiuni excesive pentru furnizori de medicamente respectiv încetarea contractului pe o perioadă de 12 luni care este de natură să conducă la încetarea activităţii a acelor furnizori de medicamente.
Art. 6 reglementează organizarea şi efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor şi a unor materiale sanitare. La efectuarea acestui control pot participa şi reprezentanţi ai Colegiului Farmaciştilor din România. Această prevedere are un caracter dispozitiv deşi vizează activitatea şi eventual cariera farmaciştilor, situaţie în care participarea Colegiului Farmaciştilor din România ar trebui să fie obligatorie.
Prevederile art. 100 lit. a) obligă furnizorii de medicamente să primească de la casele de asigurări de sănătate la termenele prevăzute în contract contravaloarea medicamentelor cu sau fără contribuţie personală eliberate, conform facturilor emise şi documentelor însoţitoare în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu această destinaţie.
Art. 101 lit. d) cuprinde aceeaşi prevedere pentru casele de asigurări de sănătate, respectiv să deconteze furnizorilor de medicamente în limita fondurilor aprobate.
Prin aceste prevederi se limitează decontarea medicamentelor furnizate la limita fondurilor aprobate, caz în care farmaciile care au eliberat medicamente se pot afla în situaţia de a nu-şi recupera contravaloarea acestora datorită depăşirii nivelului fondurilor aprobate.
Prevederile art. 102 stabilesc termenele în care se decontează contravaloarea medicamentelor eliberate prin farmacii. Stabilirea unor termene excesiv de mari aduc atingere bunei desfăşurări a activităţii cu caracter economic şi astfel cum au arătat şi martori audiaţi afectează atât farmaciile, care se văd în situaţia de a nu putea respecta termenele de plată la care s-au angajat, cât şi distribuitori şi producători de medicamente care nu-şi pot recupera sumele ce reprezintă contravaloarea medicamentelor produse şi distribuite . Această situaţie are consecinţe asupra activităţii acestora şi uneori asupra existenţei lor ca şi subiecte de drept.
Prevederile art. 106 sunt de natură să împiedice farmaciile să promoveze litigii împotriva caselor de asigurări de sănătate, consecinţa formulării unor acţiunii în justiţie fiind suspendarea decontării medicamentelor. Martora B.M. a declarat că farmaciile din judeţul Braşov nu au promovat acţiunii în instanţă pentru acest considerent.
Art. 109 prevede sancţiunii aplicabile în situaţia nerespectării în mod nejustificat a programului de lucru comunicat casei de asigurări de sănătate. Aceste sancţiunii aduc atingere activităţii desfăşurate de farmacii prin caracterul lor excesiv .
Se constată că prevederile art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c) şi art. 100 lit. c), cuprind dispoziţii ce respectă libertatea contractuală criticile formulate de reclamantă nefiind întemeiate.
În aceste împrejurări, se impune admiterea, în parte, a acţiunii reclamantei şi anularea dispoziţiilor care aduc atingere libertăţii contractuale, concurenţei loiale şi care au fost impuse de pârâţi, dată fiind poziţia dominantă a acestora în raporturile contractuale încheiate cu farmaciile.
De asemenea, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 şi 276 C. proc. civ., apreciind că se impune obligarea pârâţilor la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii.
În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte constată că acesta a fost formulat cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu dispoziţiile art. 301 teza I C. proc. civ. şi în consecinţă acesta nu va fi examinat, urmând a fi respins ca tardiv formulat.
În recursul formulat de pârâta C.N.A.S. s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele critici:
-în mod greşit instanţa d fond a reţinut că dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (3), art. 6 alin. (1) şi (2), art. 100 lit. a) şi art. 101 lit. d), art. 102 alin. (5) –(6), art. 106 alin. (2), art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aduc atingere atât exercitării profesiei de farmacist, prin ingerinţa C.N.A.S. şi C.A.S. cât şi activităţii farmaciilor ca agenţi economici;
-instanţa de fond nu a analizat şi nu a aplicat dispoziţiile legale speciale aplicabile în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, luând în considerare doar declaraţiile unor martori, reprezentanţi ai unor distribuitori sau producători de medicamente, care vizează în fapt derularea unor raporturi juridice, care nu sunt reglementate prin dispoziţiile actelor normative contestate;
-în mod greşit instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile contestate prevăd sancţiuni excesive pentru furnizorii de medicamente, limitând decontarea medicamentelor furnizate în limita fondurilor aprobate.
Recurentul Guvernul României a criticat sentinţa pronunţată de către instanţa de fond ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile legale mai sus menţionate aduc atingere libertăţii contractuale concurenţei neloiale, considerând că acestea au fost adoptate ţinând cont de poziţia dominantă a pârâţilor în raporturile contractuale cu farmaciile.
Consideră recurentul că stabilirea termenilor şi condiţiilor privind serviciile medicale astfel cum sunt prevăzute în H.G. nr. 262/2010, s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu respectarea plafonului privind fondurile alocate, aceste prevederi fiind aplicabile tuturor furnizorilor de medicamente, fără a exista discriminări sau termene preferenţiale.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate şi urmează a fi admise, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt obiectul cererii de chemare în judecată formulată de intimata-reclamantă Federaţia Patronatelor Farmaceutice din România l-a constituit anularea unor prevederi legale respectiv dispoziţiile art. 5 alin. (1)-(3) art. 6 alin. (1) şi (2), art. 98 alin. (3), art. 99 lit. c), art. 100 lit. a) şi art. 101 lit. d), art. 100 lit. c), art. 102 alin. (5) –(6), art. 106 alin. (2) şi art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pe anul 2010 publicată în M. Of. nr. 207/1.04.2010, cât şi anularea dispoziţiilor cuprinse în Anexele nr. 30 şi 31 la Ordinul comun al Ministrului sănătăţii şi Preşedintelui C.N.A.S. nr. 265/408/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru.
Instanţa de control judiciar constată că în mod greşit s-a reţinut prin sentinţa pronunţată că dispoziţiile contestate din Anexa la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului-cadru, ar fi nelegale.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1) –(3) din H.G. nr. 262/2010, se constată că această modificare legislativă vizează întărirea disciplinei contractuale în relaţiile dintre furnizori şi casele de asigurări de sănătate.
Potrivit acestor dispoziţii în cazul în care contractul dintre furnizori şi casele de asigurări de sănătate încetează din motive imputabile furnizorilor, constatate de casele de asigurări de sănătate şi confirmate de comisia de arbitraj sau de către instanţele de judecată, casele de asigurări nu vor mai intra în relaţii contractuale cu furnizorii respectivi până la următorul termen de contractare, dar nu mai puţin de 12 luni de la data încetării contractului.
Din perspectiva acestor dispoziţii legale se constată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut caracterul excesiv al sancţiunilor prevăzute pentru furnizorii de medicamente întrucât aceste sancţiuni sunt aplicabile doar în situaţia în care încetarea contractului s-a produs ca urmare a unor motive imputabile acestora, şi ca urmare a confirmării acestora fie de către comisia de arbitraj, fie de către instanţele de judecată.
Pe de altă parte, aceeaşi sancţiune a fost aplicată conform prevederilor legale încă de la începutul funcţionării sistemului de asigurări sociale, scopul acesteia fiind întărirea disciplinei contractuale, prevederile legale fiind emise în conformitate cu prevederile Titlului XIV din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. (81) şi (2) din H.G. nr. 262/2010, dispoziţii care reglementează organizarea şi efectuarea controlului furnizării serviciilor medicale, medicamentelor şi a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu şi a dispozitivelor medicale acordate asiguraţilor, de către C.N.A.S. şi casele de asigurări de sănătate.
Potrivit acestor dispoziţii, la efectuarea acestui control, pot participa şi reprezentanţi ai Colegiului Medicilor din Românie, Colegiului Medicilor Dentişti, Colegiului Farmaciştilor din România şi ai Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, ai Moaşelor şi Asistenţilor medicali din România, la solicitarea caselor de asigurări de sănătate.
Prin aceste dispoziţii legale s-a vizat creşterea responsabilităţii furnizorilor în ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor contractuale şi întărirea disciplinei contractuale în relaţiile contractuale în asistenţa medicală ambulatorie prin implicarea tuturor organelor reprezentative ale tuturor profesiilor, în verificarea modului de derulare a contractelor de furnizare a serviciilor medicale, medicamentelor şi a materialelor sanitare.
Astfel fiind, se constată că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond că aceste dispoziţii ar fi nelegale, deşi acestea au fost emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România şi nu reglementează o posibilitate de substituire în atribuţiile acestui organism de către CNAS sau CAS în aplicarea unor măsuri sancţionatorii.
Criticile recurenţilor-pârâţi cu privire la reţinerea eronată prin sentinţa atacată a caracterului nelegal al dispoziţiilor art. 100 lit. a) şi art. 101 lit. d) din contractul –cadru aprobat prin H.G. nr. 262/2010 sunt de asemenea fondate.
Prin aceste dispoziţii, se reglementează modalitatea de decontare a medicamentelor cu sau fără contribuţie personală eliberate, conform facturilor emise şi documentelor însoţitoare în limita fondurilor aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu această destinaţie.
În mod eronat instanţa de fond a apreciat ca fiind nelegală stabilirea limitelor decontării conform fondurilor aprobate, întrucât această limitare este prevăzută atât de dispoziţiile art. 291 lit. d) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora C.N.A.S. are obligaţia să acopere potrivit principiilor prevăzute de lege, nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.
În ceea ce priveşte definirea noţiunii privind limita fondurilor alocate la nivelul casei de asigurări de sănătate aceasta este precizată şi concretizată în anexa nr. 10/01 aprobată prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, unde sunt detaliate fondurile alocate pe surse şi pe titluri de cheltuieli, pe fiecare specialitate de asistenţă medicală.
Instanţa de control judiciar constată că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică şi în ceea ce priveşte reţinerea caracterului nelegal al dispoziţiilor art. 102 alin. (2) –(5), art. 106 alin. (2) şi art. 109 din Anexa la H.G. nr. 262/2010, întrucât toate aceste dispoziţii au fost adoptate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză de Guvernul României şi C.N.A.S. sunt fondate, urmând a fi admise iar sentinţa atacată va fi modificată în sensul că se respinge, în tot, acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Totodată, se va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva aceleiaşi sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi C.N.A.S. împotriva sentinţei nr. 209/F din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge, în tot, acţiunea reclamatei Federaţia Patronatelor Farmaceutice din România.
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva aceleiaşi sentinţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 69152013/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1131/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
