ICCJ. Decizia nr. 1098/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1098/2012
Dosar nr. 1725/54/2011
Şedinţa publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs autoritatea fiscală pârâtă care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, dând astfel o hotărâre fără temei legal.
Astfel, a argumentat recurenta-pârâtă, instanţa de fond a reţinut fără temei că, în cauză, ar fi îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004 deşi nu s-a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat şi nici a iminenţei producerii unei pagube.
Societatea comercială intimată a depus întâmpinare prin care a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, depunând la dosar copia Deciziei nr. 54 din 24 ianuarie 2012 emisă de A.N.A.F. în soluţionarea contestaţiei pe care a formulat-o împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC203 din 24 mai 2011 şi a actelor care au stat la baza emiterii acesteia prin care s-a desfiinţat această decizie pentru suma totală de 16.626 RON reprezentând TVA şi majorărilor de întârziere.
Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin Decizia de impunere nr. F-MC203 din 24 mai 2011 organul fiscal competent a stabilit în sarcina societăţii comerciale obligaţii bugetare suplimentare în sumă totală de 2.304.466 RON reprezentând TVA şi 14.625.605 RON majorări de întârziere.
Ulterior, urmare a contestaţiei formulate împotriva acestei decizii, prin Decizia nr. 54 din 24 ianuarie 2012 autoritatea pârâtă a desfiinţat decizia de impunere pentru suma de 16.626 RON reprezentând TVA şi majorări de întârziere.
Este adevărat că actul administrativ are caracter executoriu pentru că se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, fiind prezumat a fi emis în baza şi în limitele legii, dar executarea acestuia poate fi suspendată, în mod excepţional, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, când se constată existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Or, în cauză, este necontestat că decizia de impunere a cărei suspendare se solicită în cauză a fost desfiinţată parţial, în ceea ce priveşte suma de 16.626 RON, ceea ce reprezintă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o împrejurare de fapt şi de drept în măsură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
De altfel, în jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea actului administrativ fiscal în calea recursului administrativ (exemplu: Decizia nr. 1073 din 25 februarie 2010).
Pe de altă parte, executarea în continuare a unui debit în sumă de 6.919.185 RON, în condiţiile în care există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii sale, reprezintă o pagubă iminentă pentru societatea comercială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege.
Astfel fiind, rezultă că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinţei nr. 460 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1088/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1104/2012. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
