ICCJ. Decizia nr. 1111/2012. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1111/2012
Dosar nr. 3449/2/2010
Şedinţa publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, în contradictoriu cu pârâta SC „I.C.” SRL, a solicitat următoarele:
1. Obligarea pârâtei în baza art. 12.2.1 lit. a) şi art. 18 din Anexa II a Contractului de Grant (condiţii generale) la plata sumelor de 144.344,41 RON (cofinanţare de la bugetul de stat ) şi 120.010,30 euro (fonduri PHARE), ce trebuie restituite ca urmare a rezilierii contractului de grant anterior menţionat.
2. Obligarea pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (2) din Anexa II a Contractului de Grant, la plata dobânzii de întârziere, calculată de la data expirării termenului de plată acordat de reclamant - 09 iunie 2009 - şi până la achitarea în întregime a debitului, respectiv:
a) 11,51 euro/zi pentru fondurile PHARE;
b) 52,24 RON/zi pentru cofinanţarea de la bugetul de stat.
3. Obligarea pârâtei în temeiul art. 18 şi art. 19 din Anexa II a Contractului de Grant la plata comisionului bancar suportat de autoritatea contractantă la virarea fondurilor PHARE în sumă de 150,01 euro, precum şi la plata dobânzilor acumulate în cont de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că între minister (în calitate de autoritate contractantă) şi SC „I.C.” SRL (în calitate de beneficiar) s-a încheiat Contractul de Grant prin care pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma a fi utilizat pentru implementarea proiectului "Dezvoltarea activităţilor de colectare şi valorificare a deşeurilor lemnoase în bazinul hidrografic superior al Someşului Mare”.
Pentru implementarea proiectului pârâta a primit sumele de 144.344,41 RON (cofinanţare de la bugetul de stat) şi 120.010,30 euro (fonduri PHARE), sume ce urmau a fi folosite în scopul şi în condiţiile prevăzute de contract.
Conform art. 2.3 din Contractul de Grant, perioada de implementare a proiectului era de 10 luni şi urma să se încheie în data de 30 noiembrie 2008.
S-a mai arătat că SC „I.C.” SRL a depus un singur Raport tehnic şi financiar înregistrat la 22 mai 2008. După ce acest raport a fost verificat, pârâta a fost notificată prin adresa nr. 2057 din 26 mai 2008 cu privire la problemele sesizate, însă aceasta nu a răspuns solicitărilor.
Pârâta a solicitat prelungirea perioadei de implementare a proiectului, iar Autoritatea Contractantă a aprobat încheierea Actului adiţional din 01 octombrie 2008 prin care s-a prelungit durata de executare până la 13 luni.
Chiar şi în contextul în care s-a prelungit durata de executare a obligaţiilor care-i reveneau, beneficiarul SC „I.C.” SRL nu a reuşit să implementeze proiectul.
A concluzionat reclamantul că prin modul în care a procedat, beneficiarul a încălcat dispoziţiile art. 2 şi art. 9 din Anexa 11 a Contractului de Grant.
Prin Sentinţa civilă nr. 13075 din 13 noiembrie 2009,Tribunalul Bucureşti a declinat competenta de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se natura administrativă a litigiului dedus judecăţii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 16 aprilie 2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 5242 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, în contradictoriu cu pârâta SC „I.C.” SRL şi a obligat pârâta către reclamantă la plata următoarelor sume:
- 144.344,41 RON, reprezentând cofinanţare de la bugetul de stat;
- 120.010,30 euro, reprezentând fonduri PHARE;
-11,51 euro/zi, dobânda aferentă debitului principal-fonduri PHARE şi 52,24 RON/zi, dobânda aferentă debitului principal - cofinanţare de la bugetul de stat, începând cu data de 09 iunie 2009 şi până la achitarea integrală a debitului;
- 150,01 euro, reprezentând comision bancar.
A respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, în calitate de autoritate contractantă şi SC „I.C.” SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de Grant, prin care pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma a fi utilizat pentru implementarea proiectului "Dezvoltarea activităţilor de colectare şi valorificare a deşeurilor lemnoase în bazinul hidrografic superior al Someşului Mare".
Pentru implementarea proiectului pârâta a primit sumele de 144.344,41 RON, cofinanţare de la bugetul de stat şi 120.010,30 euro, fonduri PHARE.
Conform art. 2.3 din Contractul de Grant, perioada de implementare a proiectului era de 10 luni şi urma să se încheie în data de 30 noiembrie 2008.Ulterior această dată a fost prelungită cu încă 13 luni.
A mai reţinut că SC „I.C.” SRL a depus un singur Raport tehnic şi financiar înregistrat la 22 mai 2008. După ce acest raport a fost verificat, pârâta a fost notificată prin adresa nr. 2057 din 26 mai 2008 cu privire la problemele sesizate, însă aceasta nu a răspuns solicitărilor.
Prin adresa nr. 20582/30 martie 2009, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei a notificat SC „I.C.” SRL asupra deciziei rezilierii contractului şi obligaţiei societăţii de a restitui sumele primite cu titlu de avans, în baza art. 12.2.1 lit. a) coroborat cu art. 2.6 din Anexa II a Contractului de Grant.
În acest context, Curtea de Apel a reţinut că, potrivit art. 12.2.1 lit. a) din Contratul de Grant încheiat de părţi, autoritatea contractantă poate înceta contractul, fără notificare prealabilă, atunci când beneficiarul nu reuşeşte, fără justificare, să îndeplinească oricare dintre obligaţiile asumate şi, după ce a fost atenţionat printr-o scrisoare să îşi execute acele obligaţii, a continuat să nu le dea curs sau nu a prezentat explicaţii satisfăcătoare, în termen de 30 de zile de la primirea scrisorii.
Potrivit confirmării de primire, pârâta a primit notificarea în data de 08 aprilie 2009, iar termenul de 60 de zile, acordat pentru efectuarea plăţii s-a împlinit la data de 8 iunie 2009.
A apreciat prima instanţă că de la această dată, conform art. 19 - Restituirea finanţării nerambursabile din Anexa II a Contractului de Grant - se calculează dobânzi de întârziere astfel:
- rata de refinanţare aplicată de Banca Centrală a României dacă plăţile sunt efectuate în moneda acestei ţări;
- rata aplicată de Banca Centrală Europeană la principalele sale tranzacţii de refinanţare în euro, dacă plăţile se fac în euro, valabilă în prima zi a lunii în care a expirat termenul limită, plus 3,5 puncte procentuale. Dobânda de întârziere se aplică pe perioada cuprinsă între data expirării termenului limită fixat de autoritatea contractantă (exclusiv) şi data plăţii efective (inclusiv).
Reţinând în cauza că pârâtul nu s-a conformat obligaţiilor statuate la art. 2.6 din Anexa la Contractul de Grant încheiat, fapt ce a determinat decizia autorităţii contractante de a înceta contractul, Curtea apreciază că devin incidente dispoziţiile aceluiaşi articol referitoare la posibilitatea recuperării sumelor deja plătite şi nejustificate, astfel cum acestea au fost precizate de autoritatea contractantă în notificarea adresată pârâtei.
Cât priveşte obligarea pârâtei la plata dobânzilor acumulate în cont de pârâtă, Curtea de Apel a constatat că nu s-a probat în cauză obţinerea de către pârâtă a vreunei sume cu acest titlu, astfel că faţă de dispoziţiile art. 1169 C. civ., a respins acest capăt de cerere.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac recurentul-reclamant susţine că în mod eronat instanţa de fond a respins capătul de cerere referitor la dobânda acumulată în conturile bancare ale beneficiarului, aferente sumelor care au fost virate acestuia, potrivit Contractului de Grant, întrucât aceste sume trebuie restituite autorităţii contractante, neputând constitui un profit pentru beneficiar.
Recurentul menţionează că dobânzile acumulate în conturile proiectului sunt cunoscute doar de beneficiar, căruia, deşi i s-au solicitat relaţii cu privire la valoarea totală a acestor sume, nu a transmis niciun răspuns, astfel că nu a avut nicio posibilitate legală de a cunoaşte cuantumul acestora, greşit fiindu-i respinsă acţiunea.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat cu SC „I.C.” SRL, în calitate de beneficiar, un contract de grant în urma căruia pârâta a beneficiat de un împrumut nerambursabil însă, urmare a nerespectării prevederilor contractuale s-a notificat rezilierea contractului şi obligarea la restituirea sumelor cu titlu de avans cât şi a dobânzilor acumulate în contul proiectului.
Instanţa de fond prin sentinţa recurată a admis cererea reclamantului, cu excepţia capătului de cerere care viza dobânzile acumulate în contul proiectului, reţinând că nu s-a probat în cauză obţinerea de către pârâtă a vreunei sume cu acest titlu.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că recurentul-reclamant a făcut demersuri pentru a obţine informaţii referitoare la solicitarea care viza acest capăt de cerere, însă nu le-a putut obţine (adresa nr. 526/P/2009 a Inspectoratului de Poliţie a judeţului Bistriţa-Năsăud - Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc”.
În raport de aceste dispoziţii legale şi situaţia de fapt prezentată anterior, instanţa de fond trebuia să exercite un rol activ, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale şi să solicite relaţii unităţilor unde au fost deschise şi alimentate conturile pârâtei, privind dobânda acumulată în conturile bancare ale beneficiarului, aferentă sumelor virate de autoritatea contractantă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, urmând a fi admis.
În temeiul art. 313 C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiţiei şi pentru pronunţarea unei hotărâri în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt şi de drept deplin stabilite, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care, în virtutea rolului său activ, va administra probe referitoare la dobânda acumulată în conturile bancare ale beneficiarului, aferentă sumelor virate de autoritatea contractantă urmare a contractului de grant încheiat între cele două părţi.
Celelalte argumente menţionate de recurent vor fi analizate de instanţa de fond ca apărări, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului împotriva Sentinţei civile nr. 5242 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1110/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1139/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
