ICCJ. Decizia nr. 1088/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1088/2012
Dosar nr. 1768/113/2010
Şedinţa publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi prin declinare de la Tribunalul Brăila, secţia contencios administrativ şi fiscal, potrivit Sentinţei nr. 2023/Fca din 2 noiembrie 2010, reclamanta SC „B.P.C.” SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti şi A.N.A.F. - Direcţia Juridică pentru a se dispune obligarea acesteia la restituirea sumei de 1.795,59 RON, reprezentând taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule achitată, ce urmează a fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că potrivit contractului din data de 06 iunie 2008, a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autoturism M., iar pentru a o putea înmatricula în România a plătit o taxă specială de primă înmatriculare în valoare totală de 1.795,59 RON, apreciată ca fiind ilegal încasată de pârâtă.
S-a precizat că dispoziţiile art. 2141 - 2143 din C. fisc. (abrogate în prezent), care reglementau nivelul taxei speciale contravin dispoziţiilor art. 90 parag. 1 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, ce interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii, arătând că prima înmatriculare a autoturismelor în România a fost condiţionată de plata unei taxe, atât pentru perioada în care reclamanta a plătit-o, cât şi ulterior, în baza modificărilor intervenite în legislaţie, în acord cu cerinţele Uniunii Europene.
Prin Sentinţa nr. 110 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC „B.P.C.” SRL, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti şi A.N.A.F. - Direcţia Juridică şi a anulat Decizia nr. 1002276/29 din 31 iulie 2008 emisă de pârâtă.
A obligat autoritatea pârâtă A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili Bucureşti să restituie reclamantei SC „B.P.C." SRL, suma de 1.795,59 RON reprezentând taxă specială pentru autoturisme, cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală a sumei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la momentul încasării taxei speciale temeiul juridic îl reprezentau dispoziţiile art. 2141 - 2143 din C. fisc., abrogate în prezent, sumele urmând a fi plătite cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor şi autoturismelor menţionate expres, în cuantumul prevăzut de lege.
S-a reţinut că taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii Europene, achiziţionate şi aduse în ţară, unde urmau a fi reînmatriculate.
A constatat prima instanţă că legea română nu a făcut diferenţa între autoturismele noi şi cele rulate, deja înmatriculate, astfel că s-a încălcat principiul comunitar al liberei circulaţii a mărfurilor iar pentru egalitate de tratament juridic se impune restituirea taxei speciale de primă înmatriculare plătită în baza dispoziţiilor menţionate din C. fisc.
În drept, a reţinut instanţa de fond, sunt incidente dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţia României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare ale legii interne", iar conform alin. (4) „autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultat din alin. (2) menţionat”.
În acest sens instanţa a constatat că dispoziţiile art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunităţii Europene, invocate de reclamantă interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în cauză fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate faţă de produsele interne.
De asemenea, potrivit art. 28 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import precum şi orice măsuri cu efect echivalent.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.A.F., care a invocat motivele prevăzute de dispoziţiile art. 3041 coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunţată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a adoptat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Aşa cum s-a arătat în practicaua acestei decizii, instanţa de recurs a pus în discuţia părţilor ca motiv de ordine publică, problema competenţei Curţii de Apel de a judeca în fond această cauză.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este întemeiat pentru motivul de ordine publică, ridicat din oficiu, prevăzut la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că acţiunea formulată are ca obiect anularea unui act administrativ fiscal - Decizia nr. 2186 din 7 august 2008 privind plata unei taxe de 1.952 RON la bugetul de stat, emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F.
Instanţele anterioare au soluţionat problema competenţei materiale în raport cu rangul autorităţii fiscale care a emis actul administrativ fiscal atacat, ajungând la concluzia potrivit căreia competenţa ar aparţine Curţii de Apel, ca urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Din interpretarea acestei norme, rezultă că pentru stabilirea competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, pentru a judeca în fond litigiile care au ca obiect acte administrative fiscale (acte care privesc taxe şi impozite, contestaţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora) legiuitorul a instituit criteriul valoric, pe când, în cazul celorlalte acte administrative, a instituit criteriul rangului central sau local al autorităţii emitente a actului administrativ litigios.
De altfel, după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a avut o jurisprudenţă constantă, în sensul că litigiile care au ca obiect acte administrativ-fiscale cu valori de până la 500.000 RON sunt de competenţa tribunalelor, ca instanţe de drept administrativ de fond, indiferent dacă actele fiscale respective fuseseră emise de autorităţi fiscale locale sau centrale.
În concluzie, Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre nelegală pentru motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel că va fi casată, cauza urmând să fie trimisă la Tribunalul Brăila pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinţei civile nr. 110 din 7 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza pentru competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 94/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1098/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
