ICCJ. Decizia nr. 1104/2012. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1104/2012
Dosar nr. 6519/2/2010
Şedinţa publică de la 1 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se menţionează că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a art. 93 din Legea nr. 504/2002.
Se menţionează că prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 nu conţin o normă imperativă ci dispozitivă şi nu exclud procedura generală prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
De asemenea, se precizează că, în opinia sa, termenul de contestaţie începe să curgă după data de 7 decembrie 2009 dată la care i-a fost comunicată Decizia nr. 983/2009 completată, astfel că nu este tardivă contestaţia formulată la 6 ianuarie 2010 împotriva Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 983/2009 şi a Deciziei nr. 168/2010 prin care i-a fost respinsă contestaţia.
Invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta menţionează că a depus toate diligenţele pentru a se conforma prevederilor art. 261 din Legea audiovizualului cât şi celor ale art. 3 alin. (1) din Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 853/2009, pentru a reflecta campania electorală în mod echitabil, echilibrat şi imparţial, facilitând exprimarea pluralistă a curentelor de opinie şi tratând în mod echilibrat şi echitabil toţi candidaţii, asigurând acestora un tratament egal, astfel că se impunea aplicarea unei sancţiuni mai puţin grave, respectiv a avertismentului, dat fiind şi faptul că nu s-a dorit eludarea dispoziţiilor legale, iar sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.
Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se că în mod corect au fost aplicate dispoziţiile legale incidente în cauză şi admisă excepţia tardivităţii invocată şi implicit dispusă respingerea acţiunii, deoarece termenul prevăzut la art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nu a fost respectat.
În ceea ce priveşte criticile care vizează fondul cauzei, se susţine că acestea sunt de prisos, dată fiind soluţia asupra excepţiei tardivităţii.
De asemenea, se menţionează şi faptul că anterior recurenta-pârâtă a mai fost sancţionată cu somaţie şi amenzi, astfel că nu se poate reţine buna sa credinţă în respectarea legislaţiei audiovizuală, apreciindu-se ca legală şi temeinică decizia contestată.
Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În cauză, nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea aplicarea şi greşită a legii.
În mod corect instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca fiind tardiv formulată, în raport de prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data emiterii actului contestat.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, prin Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 983 din 19 noiembrie 2009 recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 RON.
Recurenta-reclamantă a adresat autorităţii pârâte o cerere prin care a solicitat revocarea acestei decizii, căreia i s-a răspuns prin Decizia nr. 168 din 14 ianuarie 2010.
Potrivit art. 93 din Legea nr. 504/2002 „(1) Sancţiunile pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, care acţionează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop. (2) Deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 şi 91 îşi produc efectele de la data comunicării. (3) Actele emise în condiţiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora. (4) Actele emise în condiţiile alin. (1) şi neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu”.
Aceste dispoziţii se aplică cu prioritate reprezentând legea specială în materie, fiind incident principiul specialia generalibus derogant.
Dispoziţiile Legii nr. 554/2004 reprezintă cadrul general care nu este incident în cauza dedusă judecăţii în ceea ce priveşte procedura de contestare a deciziilor emise de pârât cât şi în ceea ce priveşte termenul în care pot fi atacate actele emise de acesta, cât timp legiuitorul a adoptat norme legale cu caracter special, derogatorii de la cel cu caracter general, în domeniul audiovizualului.
Din cuprinsul prevederilor legale menţionate, rezultă fără echivoc, că nu este necesară formularea unei plângeri prealabilă la organul emitent, iar termenul în care pot fi atacate actele autorităţii pârâte cum este şi decizia în cauză, este de 15 zile de la comunicare.
Cum aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare iar din motivele de recurs cât şi din probele administrate în cauză rezultă că recurenta-reclamantă nu a contestat în 15 zile de la comunicare Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 983/2009, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca tardiv formulată.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
Urmare a dezlegării date motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu implicaţii asupra excepţiei tardivităţii acţiunii, este de prisos analiza celorlalte argumente menţionate de recurentă referitoare la temeinicia şi legalitatea deciziei emise de autoritatea pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC E.F.M. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 484 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1098/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1110/2012. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
