ICCJ. Decizia nr. 1219/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1219/2012
Dosar nr. 7952/2/2010
Şedinţa publică de la 7 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 septembrie 2010, reclamanţii S.Y.L. şi M.E. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând obligarea pârâtei să procedeze la analizarea cu prioritate a Dosarului nr. 45900/CC în privinţa verificării legalităţii cererii de restituire în natură, să desemneze un evaluator care să întocmească raportul de evaluare şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că prin dispoziţia din 20 august 2009 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care s-a modificat dispoziţia din 21 august 2007 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 2/3 din imobilul situat în Bucureşti, str. A.M., sector 3.
Deşi dosarul corespunzător dispoziţiei a fost transmis pârâtei, aceasta nu şi-a îndeplinit atribuţiile conferite de Legea nr. 247/2005, astfel încât procedura administrativă nu a fost finalizată.
Prin Sentinţa civilă nr. 3185 din 3 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în maxim 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum şi la 800 RON cheltuieli de judecată, respingând ca rămase fără obiect primele două capete de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dosarul reclamanţilor a fost analizat sub aspectul legalităţii cererii de restituire în natură şi a fost trimis la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare.
Referitor la solicitarea privind eliberarea titlului de despăgubiri, instanţa a constatat că s-a depăşit termenul rezonabil pentru finalizarea procedurii administrative şi în consecinţă, a dispus obligarea pârâtei la emiterea deciziei prevăzute în Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că nesoluţionarea dosarului corespunzător Dispoziţiei nr. 12047/2009 s-a datorat necesităţii completării actelor, respectiv depunerii de înscrisuri din care să rezulte cu exactitate suprafaţa de teren pentru care reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, precum şi cuantumul şi data încasării despăgubirilor acordate în anul 1975 când imobilul în discuţie a fost preluat în proprietatea statului.
În raport de aceste aspecte, pârâta a arătat că nu se justifică obligarea sa la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, după cum este eronată soluţia şi cu privire la obligarea la cheltuieli de judecată, în condiţiile în care nu se poate reţine un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
Pârâta a criticat şi stabilirea unui termen maximal de 60 de zile întrucât pentru efectuarea evaluării despăgubirilor este stabilit un termen de 20 de zile şi, după întocmirea lucrării, este necesară o perioadă de timp pentru comunicarea acesteia şi formularea unor eventuale obiecţiuni.
Analizând actele şi lucrările în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut în mod justificat instanţa de fond, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 nu s-a finalizat, culpa pentru depăşirea termenului rezonabil aparţinând pârâtei care, prin nesoluţionarea dosarului corespunzător Dispoziţiei nr. 12047/2009 de modificare a Dispoziţiei nr. 8613/2007, şi-a exprimat de fapt voinţa de a nu rezolva cererea.
Referitor la motivele invocate de pârâtă pentru justificarea tergiversării procedurii administrative, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, susţinerea privind lipsa unor înscrisuri neputând justifica atitudinea comisiei care, astfel cum a precizat în întâmpinare, la 7 octombrie 2010 a procedat la desemnarea evaluatorului, dar nu şi la emiterea titlului de despăgubiri.
Cât priveşte necesitatea completării documentaţiei pentru imobilul în litigiu, se constată că solicitarea depunerii altor înscrisuri s-a făcut la data de 26 noiembrie 2010, după ce s-au epuizat etapa analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi cea de desemnare a evaluatorului şi totodată, abia după formularea acţiunii.
Pe de altă parte, în raport de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâta nu are posibilitatea legală de a stabili o altă situaţie referitoare la imobil, dispoziţia emisă, de Primarul General al Municipiului Bucureşti, ca act juridic civil, având caracter irevocabil.
În consecinţă, instanţa de fond a stabilit în mod corect refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la emiterea deciziei, în condiţiile în care pârâtei i s-au conferit prin lege doar atribuţii în finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor, prin stabilirea cuantumului acestora şi a modalităţii de plată.
Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-şi organizeze activitatea în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de faţă, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării şi până în prezent nu s-a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica privind stabilirea termenului de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei pentru emiterea deciziei.
De asemenea, nici motivul de recurs privind obligarea la cheltuieli de judecată nu este întemeiat, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D., împotriva Sentinţei civile nr. 3185 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pârâta C.C.S.D. la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi S.Y.L. şi M.E.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1443/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 1223/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
