ICCJ. Decizia nr. 1350/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1350/2012
Dosar nr. 109/2/2010
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul C.G. solicitând să se constate calitatea de colaborator al securităţii a acestuia.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, aşa cum rezultă din Nota de constatare din 19 februarie 2009 întocmită de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul a fost de acord cu punerea la dispoziţie a locului său de muncă, respectiv a cancelariei şcolii, organelor de securitate, ca gazdă, casă de întâlniri în vederea strângerii de informaţii pentru rezolvarea unor sarcini pe linie de securitate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin Sentinţa nr. 5236 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat că pârâtul C.G. a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 2 lit. b) teza IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea.
Din conţinutul înscrisurilor analizate, prima instanţă a apreciat că este îndeplinită ipoteza ultimă a textului de lege anterior citat pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al Securităţii.
În acest sens, s-a reţinut că pârâtul, deşi nu a semnat un „angajament”, prin care să pună la dispoziţia Securităţii cancelaria şcolii din comuna Blaga, judeţul Bacău, unde ocupa funcţia de director, din actele depuse de reclamantă rezultă că pârâtul a fost de acord cu acest lucru, luând numele conspirativ de „T.V.”.
Recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de securitate în scopul rezolvării unor sarcini ale organelor de securitate, pentru desfăşurarea unei munci calificate ale agenţilor „S.P.”, în problema legionară şi „I.T.” în problema P.N.Ţ., care locuiau în satul Blaga.
S-a mai reţinut că pârâtul a păstrat secretul, neexistând suspiciuni de deconspirare, iar pe această perioadă, cancelaria şcolii a fost folosită ca loc de întâlnire de agentul „S.P.”, aşa cum rezultă din Raportul pentru verificarea conspirativităţii din data de 02 august 1965 cât şi în Hotărârea din data de 08 august 1967, când s-a decis întreruperea legăturii cu gazda.
Deşi pârâtul a susţinut că cele consemnate de ofiţerul de securitate care s-a ocupat de recrutarea sa, ar fi incorecte şi că nu s-a făcut dovada că ar fi fost de acord să colaboreze cu Securitatea, în sensul punerii la dispoziţie a cancelariei, întrucât nu există niciun angajament semnat de acesta şi nici înscrisuri cu semnătura sa, s-a constatat că relatările pârâtului privind incidentul din data de 24 aprilie 1965 nu contrazic cu nimic cele consemnate în Raportul întocmit la data de 26 aprilie 1965, iar potrivit dispoziţiilor legale arătate, fac dovadă în sensul existenţei calităţii de colaborator al Securităţii a unei persoane notele şi rapoartele scrise, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Cât priveşte informaţiile cuprinse în raportul din data de 06 aprilie 1965, despre care pârâtul a afirmat că sunt nereale, respectiv, nu fuma în anii de liceu, nu a fost dus în faţa Consiliului profesoral, a fost numit bibliotecar la 15 noiembrie 1963 şi nu în luna iunie, cum se afirmă şi nu a avut niciun defect la ochiul stâng cum se consemnează în raport, prima instanţă a reţinut că acest raport este unul de investigaţie, întocmit anterior contactării pârâtului, prin care s-au făcut verificări, aşa încât, chiar dacă conţine şi unele date inexacte, nu poate conduce la concluzia că menţiunile din raportul de recrutare sunt nereale şi nu poate face dovada contrară că, ulterior, la data de 24 aprilie 1965 pârâtul nu ar fi fost de acord cu punerea la dispoziţia securităţii a cancelariei şcolii.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs în termen, motivat pârâtul C.G. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în raport de probele administrate la instanţa de fond.
Recurentul apreciază că în mod nelegal s-a constat existenţa calităţii sale de colaborator al Securităţii deoarece nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008.
Se arată că recurentul-pârât nu a furnizat organelor de Securitate nicio notă informativă, nu a semnat angajament cu Securitatea privind punerea la dispoziţie a cancelariei şcolii în care avea calitatea de director. Cu privire la incidentul din data de 24 aprilie 1965 se arată că acesta nu probează colaborarea cu organele de securitate, el fiind doar atenţionat că în interiorul şcolii se desfăşoară activitate specifică.
În motivele de recurs se arată că unele date procesuale consemnate de ofiţerii de securitate sunt eronate, iar şcoala nu era proprietatea sa, ci o instituţie a statului pe care securitatea o folosea fără acordul său.
Se solicită admiterea recursului în sensul respingerii acţiunii în constatare, ca neîntemeiate.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
În cauză sentinţa atacată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul următor „colaborator al securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la persoane, prin prisma voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sale sau a altui spaţiu pe care îl deţinea”.
Din actele dosarului respectiv actele care au stat la baza notei de constatare din 19 februarie 2009 rezultă că pârâtul-recurent a fost recrutat la data de 24 aprilie 1965, în calitate de gazdă a casei de întâlniri „T.V.” în fapt cancelaria şcolii din comuna Blaga, judeţul Bacău al cărui director era recurentul-pârât, fapt necontestat de acesta.
Curtea nu va reţine susţinerile din motivele din recurs în sensul lipsei unui angajament şi a unor note informative date de recurentul-pârât.
În mod corect instanţa de fond a înlăturat aceste apărări deoarece pentru reţinerea acestui tip de colaborare, prin punerea unui spaţiu la dispoziţia Securităţii nu sunt necesare aceste condiţii. În cauză condiţiile specifice sunt îndeplinite. Recurentul-pârât acea calitatea de deţinător în sens legal a cancelariei şcolii şi a fost de acord, în mod voluntar ca acel spaţiu să fie folosit de organele de securitate în scopuri specifice.
În cauză nu era necesar existenţa unui angajament scris, din acte rezultând că recurentul a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu - cancelaria şcolii, cu privire la care avea posesia şi o răspundere în calitate de director.
Erorile privind unele date personale ale recurentului-pârât nu sunt de natură a infirma identitatea acestuia şi existenţa condiţiilor legale pentru a se constatat calitatea sa de colaborator al Securităţii.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva Sentinţei nr. 5236 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1346/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1377/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
