ICCJ. Decizia nr. 1334/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1334/2012
Dosar nr. 12027/2/2010
Şedinţa publică de la 13 martie 2012
Prin acţiunea formulată la data de 8 decembrie 2010, reclamanţii I.B.P. şi A.R.M. au chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubire, ca răspuns la Dispoziţia nr. 1835 din 28 octombrie 2004 emisă de Primăria Municipiului Deva, judeţul Hunedoara; obligarea pârâtei să o transmită Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor; obligarea pârâtei la plata unei sume de 10000 RON cu titlul de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire; obligarea în solidar a funcţionarului căruia i-a fost atribuit spre soluţionare şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au învederat că prin contractul de cesiune nr. 2840 din 22 octombrie 2010 au dobândit 25% din drepturile ce fac obiectul dosarului înregistrat sub nr. 17230/CC, de la B.A. moştenitorul autoarei E.A., căreia i s-a recunoscut dreptul la restituirea în echivalent a imobilului situat în Deva, str. 23 August, nr. 122, judeţul Hunedoara.
Reclamanţii au mai arătat că, deşi s-au adresat pârâtei la data de 29 octombrie 2010 cu memoriul înregistrat sub nr. RG/61593, solicitând emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, până în prezent nu au primit un răspuns.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că dosarul reclamanţilor a fost selectat în şedinţă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 19 ianuarie 2011, potrivit art. 3 din Decizia nr. 2815/2008 desemnându-se evaluatori, însă s-a apreciat că este necesară completarea dosarului cu o copie legalizată a CF nr. 35 Deva, tradusă integral în limba rămână.
În ceea ce priveşte capătul 2 al cererii, pârâta arată că, ANRP va emite titlul de conversie şi/sau titlu de plată în baza Deciziei conţinând titlu de despăgubire şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite.
Prin Sentinţa nr. 4166 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi;
A obligat pârâta să emită decizia conţinând titlul de despăgubire aferentă Dispoziţiei nr. 1835 din 28 octombrie 2004 a Primăriei municipiului Deva;
A respins cererea de obligare a pârâtei la transmiterea Deciziei către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar;
A respins cererea de obligare în solidar a pârâtei şi a funcţionarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluţionare, la plata daunelor morale în sumă de 10000 RON şi a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, din anul 2004, data emiterii Dispoziţiei emisă de primarul Municipiului Deva nr. 1835/28 octombrie 2004 şi până la data introducerii acţiunii a trecut un interval considerabil ce nu poate fi apreciat ca termen rezonabil de soluţionare a dosarului reclamanţilor.
Apărările pârâtei privind necesitatea completării dosarului cu copia legalizată a CF nr. 35 Deva, tradusă integral în limba română, a fost înlăturată, reţinându-se că pârâta nu a făcut vreo dovadă în acest sens.
Pe de altă parte, instanţa de fond a arătat că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, CCSD nu avea posibilitatea restituirii sau completării dosarului cu acte de la Primăria care a emis Dispoziţia conform Legii nr. 10/2001, având doar competenţa de a verifica legalitatea strict cu privire la soluţia de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, celelalte aspecte de nelegalitate urmând a fi verificate de prefect, care emite avizul de legalitate.
În ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa de fond a reţinut că titlurile de conversie se emit numai după emiterea titlurilor de despăgubire, conform procedurii stabilite în Titlul VII al Legii 247/2005, în baza opţiunii persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se poate reţine în sarcinile autorităţii pârâte un refuz nejustificat de transmitere a titlurilor.
Capătul de cerere privind obligarea autorităţii pârâte şi a funcţionarului căruia i-a fost atribuit dosarul, la plata daunelor morale, a fost respins, instanţa de fond reţinând că reclamanţii nu au făcut dovada prejudiciului moral suferit
Reţinând culpa pârâtei, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, motivat, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii sub două aspecte:
Primul aspect vizează soluţionarea capătului principal al acţiunii având ca obiect obligarea recurentei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Se arată că în mod greşit s-a apreciat de instanţa de fond că în cauză există un refuz nejustificat de soluţionare, în sensul depăşirii termenului rezonabil de soluţionare a cererii având ca obiect emiterea titlului de despăgubire. Aceasta deoarece s-a constatat, cu ocazia verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1835 din 28 octombrie 2008 este incomplet, fiind emisă Adresa nr. 17230/CC din 28 aprilie 2011 de care instanţa de fond nu a ţinut cont.
Se invocă greşita aplicare a dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care privind anumite etape prealabile obligatorii emiterii titlului de despăgubiri, etape care cuprind evaluarea imobilului, de către instanţa de fond.
Al doilea aspect de nelegalitate priveşte neaplicarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 275 sau 274 alin. (3) C. proc. civ. în condiţiile în care recurenta a recunoscut implicit pretenţiile reclamanţilor - intimaţi şi pe de altă parte acţiunea lor, astfel cum a fost formulată a fost admisă în parte.
La dosar intimaţii-reclamanţi au depus acte conform art. 305 C. proc. civ. şi practică judiciară.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca fondat, în parte sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în raport de admiterea în parte a acţiunii dispusă prin sentinţa atacată.
Primul aspect de nelegalitate care priveşte fondul cauzei nu este fondat. În mod corect şi legal prin sentinţa atacată a fost admis capătul de acţiune având ca obiect emiterea titlului de despăgubire, în cauză fiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii. Aceasta deoarece de la data emiterii Dispoziţiei nr. 1835 din 28 octombrie 2004 de către Primăria Municipiului Deva în baza Legii nr. 10/2001 a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare la data formulării acţiunii, 8 decembrie 2010.
Pe de altă parte Adresa nr. 17230/CC din 28 aprilie 2011 invocată în recurs a fost emisă ulterior comunicării cererii de chemare în judecată şi nu probează faptul că în cauză nu au fost respectate etapele emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Curtea apreciază ca fondat aspectul de nelegalitate care priveşte acordarea cheltuielilor de judecată în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în cuantumul solicitat şi probat de reclamanţi, în condiţiile în care acţiunea a fost admisă în parte.
În mod greşit instanţa de fond nu a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) şi 276 C. proc. civ. în condiţiile în care acţiunea a fost admisă în parte, respectiv fiind admis un capăt de cerere şi respinse celelalte două capete ale cererii de chemare în judecată având ca obiect transmiterea deciziei şi obligarea la plata daunelor morale.
Apreciind asupra cheltuielilor de judecată conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 276 C. proc. civ. Curtea va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va obliga recurenta-pârâtă la 1500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va obliga recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la 1500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 4166 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că obligă recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la 1500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi I.B.P. şi A.R.M.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1347/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
