ICCJ. Decizia nr. 1452/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1452/2012
Dosar nr. 1063/44/2010
Şedinţa publică de la 20 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea deciziei din 01 februarie 2010, înregistrată în 18 februarie 2010 şi obligarea la restituirea sumei achitate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat instanţei faptul că prin Contractul de finanţare nerambursabilă PHARE - „Centru de găzduire temporară a tinerilor”, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în calitate de autoritate contractantă, a acordat, la solicitarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi în calitate de beneficiar de finanţare nerambursabilă, suma de 123.124 euro (din care 92.343 euro din fonduri comunitare PHARE şi 30.781 euro din cofinanţare fonduri de la bugetul de stat), la care se adaugă suma de 30.906 euro asigurată de beneficiar.
Reclamanta a mai arătat că în perioada 29 iunie-30 noiembrie 2009 s-au desfăşurat activităţi de verificare a proiectului, verificarea finalizându-se cu întocmirea procesului-verbal de constatare din 30 noiembrie 2009, împotriva căruia Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a formulat contestaţiile din 17 decembrie 2009 şi din 13 ianuarie 2010, soluţionate prin decizia din 01 februarie 2010, suma considerată neeligibilă fiind redusă de la 60.029,79 RON, la 58.029,79 RON.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prevederile contractuale înscrise în Contractul de finanţare nerambursabilă acţiuni externe al Comunităţii Europene PHARE au fost respectate, astfel că sumele considerate neeligibile au fost folosite pentru activităţi din cadrul proiectului, motiv pentru care reclamanta a solicitat admiterea acţiunii, anularea deciziei din 01 februarie 2010, înregistrată din 18 februarie 2010 şi obligarea la restituirea sumei achitate.
Pârâta Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei din 01 februarie 2010 şi a măsurilor dispuse.
Prin sentinţa nr. 57 din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.
Petru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că, în speţă, deşi reclamanta a primit fonduri nerambursabile din partea Comunităţii Europene, aceasta nu s-a conformat graficului activităţilor asumate, nu s-a preocupat de activitatea pivot a proiectului - înfiinţarea centrului - însă a finanţat activităţi colaterale ce exced proiectului, cum ar fi: angajarea de personal pentru a funcţiona în centrul neînfiinţat, achiziţionarea de materiale igienico-sanitare pentru acelaşi centru nefuncţional; că nici sumele cheltuite pentru testele psihologice nu pot fi eligibile, de vreme ce nu s-a probat folosirea acestora pentru grupul ţintă vizat de proiect, respectiv pentru identificarea abilităţilor tinerilor fără adăpost, testare care să permită orientarea profesională a tinerilor, iar cheltuielile cu formarea profesională au fost supradimensionate în raport de tinerii beneficiari ai formării şi angajarea şoferului nu s-a motivat convingător de către reclamantă, fiind, de asemenea neeligibile şi cheltuielile alocate achiziţionării de combustibil.
Reţinând că reclamanta nu a adus probe concludente în sprijinul netemeiniciei constatărilor cuprinse în procesul-verbal de constatare din 03 decembrie 2009, respectiv a deciziei întocmite în baza acestor constatări, instanţa de fond a menţinut actele administrative contestate, cu consecinţa imediată a respingerii acţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că, deşi instanţa de fond a reţinut că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi nu s-a conformat graficului de activităţi asumate şi nu s-a preocupat de activitatea pivot a proiectului, respectiv înfiinţarea centrului, însă a finanţat activităţi colaterale ce exced proiectului, din probele administrate în cauză rezultă că prevederile contractuale înscrise în Contractul de finanţare nerambursabilă acţiuni externe al Comunităţii Europene PHARE au fost respectate, iar sumele considerate neeligibile au fost folosite pentru activităţi din cadrul proiectului.
Recurenta arată că, fiind situaţii care nu au fost prevăzute la stabilirea calendarului duratei de implementare, acestea nu îi pot fi imputabile, astfel că sumele folosite nu pot fi considerate neeligibile.
Reiterând argumentele expuse în susţinerea cererii de chemare în judecată, în sensul că sumele au fost folosite pentru implementarea proiectului, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei formulate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi şi anularea deciziei din 01 februarie 2010, înregistrată în 18 februarie 2010 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea deciziei din 01 februarie 2010, înregistrată în 18 februarie 2010, emisă de pârât, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare întocmit ca urmare a activităţilor de verificare a proiectului de finanţare PHARE, în sensul reducerii sumei considerate neeligibile de la 60.029,79 RON, la 58.029,79 RON.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este la adăpostul criticilor.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, în speţă, deşi reclamanta a primit fonduri nerambursabile din partea Comunităţii Europene, aceasta nu s-a conformat graficului activităţilor asumate, nu s-a preocupat de activitatea pivot a proiectului, respectiv înfiinţarea centrului, însă a finanţat activităţi colaterale ce exced proiectului, cum ar fi: angajarea de personal pentru a funcţiona în centrul neînfiinţat şi achiziţionarea de materiale igienico-sanitare pentru acelaşi centru nefuncţional.
De asemenea, în mod corect s-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că nici sumele cheltuite pentru testele psihologice nu pot fi eligibile de vreme ce nu s-a probat folosirea acestora pentru grupul ţintă vizat de proiect, respectiv pentru identificarea abilităţilor tinerilor fără adăpost, testare care să permită orientarea profesională a tinerilor, că acele cheltuieli cu formarea profesională au fost supradimensionate în raport de tinerii beneficiari ai formării, că angajarea şoferului nu s-a motivat convingător de către reclamantă, apreciindu-se ca fiind neeligibile şi cheltuielile alocate achiziţionării de combustibil.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că, având în vedere că centrul nu a fost înfiinţat efectiv, nu se justifică angajarea de personal care, practic, nu avea obiect de activitate şi nici locaţie pentru efectuarea atribuţiilor negociate prin contractele individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată, că sunt neeligibile costurile pentru achiziţionarea software-ului baterie teste psihologice, de vreme ce nu a fost precedată de un studiu care să indice oportunitatea unei astfel de achiziţii, reclamanta folosind această achiziţie doar pentru 3 persoane, din care două nu se identificau cu profilul celor vizate de proiect.
Constatând că doar 4 persoane au fost selectat ca şi grup ţintă pentru activitatea de calificare profesională, instanţa de fond a apreciat că, în mod corect, s-a decis de către pârâtă eligibilitatea costurilor de formare profesională doar pentru cele patru persoane, reţinând că nici certificatele de formare profesională pentru cele 4 persoane nu sunt legal întocmite, fiind eliberate de alte societăţi decât cele cu care beneficiarul a semnat contractul de formare.
S-a apreciat în mod corect că sunt neeligibile costurile pentru bonurile de combustibil rămase neutilizate, precum şi sumele alocate remunerării şoferului pentru perioada anterioară achiziţionării unui autoturism pentru proiect.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat şi apreciat în mod corect circumstanţele şi situaţia de fapt, pronunţând o hotărâre cu aplicarea corectă a legii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Galaţi împotriva sentinţei nr. 57 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1443/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
