ICCJ. Decizia nr. 1597/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1597/2012
Dosar nr. 857/39/2011/al
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 august 2011 pe rolul Curţii de Apel Suceava, precizată la 22 septembrie 2011 şi completată la 13 octombrie 2011 reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâtele Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând, în cadrul acţiunii de fond, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de eliberare din funcţie nr. 1256 din 28 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda Financiară - secţia Judeţeană Suceava şi a Ordinelor nr. 2253 din 23 iunie 2011 şi nr. 2353 din 29 iunie 2011 emise de Preşedintele A.N.A.F.
Garda Financiară a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare pentru lipsa procedurii prealabile.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel cu privire la cererea de suspendare
Prin încheierea din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, ca nefondată.
A admis cererea formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia naţională de administrare fiscală şi Garda Financiară - Comisariatul General şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1256 din 28 iulie 2011 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea actului administrativ instanţei de fond asupra cererii în anulare, şi a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de Preşedintele A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reţinut că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative contestate sunt legate de aparenta încălcare a sentinţei nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de A.N.A.F., ordin care conţine aprobarea structurii organizatorice a Gărzii Financiare - Comisariatul General şi a secţiilor judeţene, numărul maxim de posturi, statele de funcţii, data intrării în vigoare a noii structuri şi a statelor de funcţii, precum şi regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionari publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării. Prin urmare, dacă această sentinţă ar fi fost respectată, trebuia suspendată întreaga procedură ce viza reorganizarea Gărzii Financiare, inclusiv concursul şi valorificarea rezultatelor. Or, aşa cum rezultă din preambulul deciziei contestate, la emiterea acesteia a fost avut în vedere Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, lista funcţiilor publice vacante şi structura organizatorică stabilite prin acest act, precum şi rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfăşurat în perioada 11 iulie 2011-19 iulie 2011. A mai reţinut că nepublicarea Ordinului nr. 2253/2011 în M. Of. este de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii concursului la care a participat reclamantul, ceea ce atrage o îndoială şi asupra legalităţii Deciziei nr. 1256/2011.
Cu privire la condiţia preveniri producerii unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa a avut în vedere Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, precum şi Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, precum şi faptul că suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie, iar executarea propriu-zisă şi efectivă a ordinului contestat trebuie să se realizeze numai după ce justiţia se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei actelor administrative contestate.
3. Recursul declarat de pârâta Garda Financiară - Comisariatul General
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă susţine că nici reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, şi nici instanţa, prin hotărârea pronunţată, nu au făcut dovada existenţei unor motive bine justificate care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, se susţine că instanţa în mod greşit a calificat Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, iar instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mai multe litigii în sensul respingerii cererilor de suspendare a executării acestui act administrativ.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond nu a arătat care este paguba iminentă care s-ar produce prin executarea actelor administrative contestate.
II. Considerentele înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 304 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit Curtea de apel, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 1256 din 28 iulie 2011 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare, prin care, începând cu data de 29 iulie 2011, a fost eliberat din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior şi a Ordinului preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 prin care au fost aprobate structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare şi a secţiilor judeţene, repartizarea numărului maxim de posturi din structura Gărzii Financiare şi statele de funcţii ale instituţiei, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a examenului de testare profesională a funcţionarilor publici.
În soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, şi anume: existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce priveşte condiţia referitoare la existenţa unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanţa verifică existenţa împrejurărilor legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a argumentat îndeplinirea acestei condiţii, prin prisma faptului că Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 este un act administrativ cu caracter normativ, care nu a fost publicat în M. Of. iar, prin acesta s-a schimbat şi regulamentul de organizare a concursului, prin instituirea unor norme derogatorii în ceea ce priveşte stabilirea unor termene mai scurte pentru anunţarea concursului şi comunicarea bibliografiei.
Acelaşi aspect a fost avut în vedere de instanţa de fond şi pentru a constata existenţa cazului bine justificat în privinţa Deciziei nr. 1256 din 28 iulie 2011 emisă de Comisarul General al Gărzii Financiare.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, instanţa învestită cu cererea de suspendare a executării actului administrativ are de verificat dacă se face dovada unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, care ar fi generate de punerea în executare a actului administrativ.
Or, în cauză, înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect îndeplinirea acestei condiţii ca urmare a faptului că reclamantul prin punerea în executare a deciziei este lipsit de drepturile salariale, iar calitatea de funcţionar public i-a impus interdicţii şi incompatibilităţi, ce nu i-au permis desfăşurarea altor activităţi producătoare de venituri.
Având în vedere şi situaţia potrivit căreia, Curtea de Apel Suceava s-a pronunţat pe fondul cauzei în sensul anulării actelor administrative a căror suspendare se solicită, ceea ce validează, chiar dacă nu definitiv îndoiala asupra legalităţii acestora, reţinută prin încheierea recurată, înalta Curte apreciază că se impune menţinerea soluţiei de suspendare a executării actului administrative, până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General, împotriva încheierii din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava - secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1588/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1611/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
