ICCJ. Decizia nr. 1611/2012. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1611/2012
Dosar nr. 9868/1/2011
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 814 din 15 noiembrie 2011 a fost respinsă contestaţia formulată de doamna C.C., judecător la Tribunalul Galaţi, împotriva Hotărârii nr. 707 din 27 septembrie 2011 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a pronunţa hotărârea atacată s-a reţinut că în motivarea contestaţiei formulate petenta a arătat că prin transferul său nu este afectată activitatea instanţei la care funcţionează, întrucât în semestrul I al anului 2011 la Tribunalul Galaţi s-a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de dosare pe judecător comparativ cu anul 2010, în timp ce, în aceeaşi perioadă, la Tribunalul Bucureşti a crescut încărcătura de cauze pe judecător.
S-a mai reţinut că în motivarea contestaţiei s-a susţinut că avizele nefavorabile date de Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi în ce priveşte transferul solicitat, motivate de dificultăţile în ocuparea schemei de judecători, sunt consultative şi nu obligatorii, iar Curtea de Apel Galaţi a admis o cerere de delegare a unui judecător de la Tribunalul Galaţi la Judecătoria Lieşti, Consiliul Superior al Magistraturii dispunând valorificarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare, fiind promovaţi doi judecători de la Tribunalul Galaţi la Curtea de Apel Galaţi.
Contestatoarea a precizat că motivele personale deosebite indicate în cerere vizează reîntregirea familiei şi a invocat prioritatea cererilor de transfer faţă de cererile de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare din luna mai 2011.
În motivarea soluţiei pronunţate prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, Consiliul Superior al Magistraturii a reţinut că prin Hotărâre nr. 707 din 27 septembrie 2011 a secţiei pentru Judecători a fost respinsă cererea de transfer formulată de doamna judecător C.C. de la Tribunalul Galaţi la Tribunalul Bucureşti, avându-se în vedere motivele invocate în cererea de transfer, numărul mare de posturi vacante la Tribunalul Galaţi şi dificultatea de ocupare a posturilor de judecător de la această instanţă, precum şi încărcătura medie/judecător, respectiv încărcătura medie/schemă la această instanţă.
S-a apreciat că critica formulată de contestatoare privind scăderea încărcăturii medii/judecător la Tribunalul Galaţi nu poate fi reţinută atâta vreme cât încărcătura/judecător la Tribunalul Galaţi s-a situat peste media înregistrată la nivel naţional atât în anul 2010, cât şi în primul semestru al anului 2011.
A mai reţinut Plenul că susţinerile referitoare la delegarea unui judecător de la Tribunalul Galaţi şi valorificarea rezultatelor concursului de promovare pentru doi judecători de la aceeaşi instanţă sunt nerelevante în cauză, întrucât se referă la instituţii diferite faţă de aceea în discuţie iar analiza cererilor de transfer se au în vedere atât condiţiile de legalitate cât şi criterii de oportunitate.
S-a mai arătat, în raport cu criticile formulate, că punctele de vedere ale conducerilor instanţelor nu au constituit motive determinante în adoptarea soluţiei asupra transferului, ci au fost evaluate în contextul celorlalte critici stabilite de art. 3 din Regulament, iar unul dintre criteriile ce sunt avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer îl constituie dificultăţile în ocuparea schemei.
A mai precizat intimatul că motivele de ordin personal invocate de contestatoare au fost luate în considerare la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea au fost analizate în mod coroborat cu alte criterii, respectiv situaţia deosebită cu care se confruntă de mai mult timp Tribunalul Galaţi, încărcătura medie/judecător şi încărcătura medie/schemă la această instanţă înregistrate în perioada de referinţă.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva Hotărârii nr. 814 din 15 noiembrie 2011 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii a declarat recurs C.C., solicitând anularea acestei hotărâri, cu obligarea Consiliul Superior al Magistraturii să admită cererea de transfer de la Tribunalul Galaţi la Tribunalul Bucureşti.
În dezvoltarea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că din motivarea hotărârii nr. 814 din 15 noiembrie 2011 rezultă că la soluţionarea contestaţiei a fost avută în vedere doar situaţia Tribunalului Galaţi, fără a se face o analiză si a instanţei unde a solicitat transferul, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Sub acest aspect învederează că din datele statistice prezentate rezultă faptul că încărcătura medie/judecător în anul 2011 a scăzut foarte mult la Tribunalul Galaţi (501 dosare), în timp ce la Tribunalul Bucureşti, încărcătura medie/judecător în anul 2011 a scăzut doar cu 154 dosare.
Referitor la situaţia deosebită cu care se confruntă Tribunalul Galaţi în ceea ce priveşte dificultăţile în ocuparea schemei de personal, solicită să fie avut în vedere faptul că aceste împrejurări nu-i pot fi imputate.
3.Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la data de 08 martie 2012 a depus întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând în acest sens apărări faţă de susţinerile recurentei care vizează soluţionarea cererii de transfer.
Susţine că hotărârea recurată este temeinică şi legală deoarece la adoptarea acesteia au fost avute în vedere motivele invocate în cererea de transfer, numărul mare de posturi vacante la Tribunalul Galaţi şi dificultatea de ocupare a posturilor de judecător de la această instanţă, precum şi încărcătura medie/judecător şi încărcătura medie/schemă la această instanţă, situate cu mult peste media naţională.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Pe baza actelor depuse la dosar, Înalta Curte constată că a fost investită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu un recurs ce are ca obiect Hotărârea nr. 814 din 15 noiembrie 2011 prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de C.C. judecător la Tribunalul Galaţi, împotriva Hotărârii nr. 707 din 27 septembrie 2011 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
În esenţă recurenta susţine că prin Hotărârea recurată nu a fost analizată situaţia instanţei la care s-a solicitat transferul, respectiv Tribunalul Bucureşti, ci s-a analizat doar situaţia Tribunalului Galaţi, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.
Exercitând controlul de legalitate asupra acestei hotărâri, instanţa de contencios administrativ trebuie să se raporteze la imperativele principiului priorităţii interesului public în raporturile de drept administrativ, punând în balanţă, pe de o parte interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi, pe de altă parte, conţinutul dreptului sau interesului legitim privat care ar putea fi vătămat printr-o hotărâre privind cariera judecătorilor şi procurorilor.
În concret, prin hotărârea recurată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea recurentei de transfer, recurenta apreciind că refuzul exprimat prin actul atacat este nejustificat în condiţiile în care nu au fost avute în vedere criteriile din Regulament şi înserate în cuprinsul contestaţiei.
Potrivit prevederilor art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare, „La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:
- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;
- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;
- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;
- specializarea judecătorului/procurorului,specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soţului sau soţiei;
- distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate şi situaţia familială ";
Din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că Plenul C.S.M. a analizat atât volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul cât şi al instanţei la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante astfel cum de altfel sunt prezentate în Hotărârea nr. 707 din 27 septembrie 2011 a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea de transfer, astfel cum a fost formulată.
În acest sens s-au analizat datele din evidenţele Direcţiei Resurse Umane şi Organizare la data cererii de transfer atât pentru Tribunalul Galaţi cât şi la Tribunalul Bucureşti instanţa unde s-a solicitat transferul de către recurentă.
Aşa cum a procedat intimatul prin întâmpinare, dificultăţile în ocuparea schemei de personal reprezintă unul dintre criteriile care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, iar nu împrejurări imputabile solicitantului.
Totodată nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei referitoare la valorificarea rezultatelor concursului de promovare pentru un judecător de la aceeaşi instanţă, întrucât se referă la o instituţie diferită de aceea în discuţie, valorificarea fiind condiţionată doar de existenţa unui post vacant, Plenul urmând să verifice doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege sau de Regulament, în timp ce la analiza cererilor de transfer se au în vedere condiţii de legalitate, dar şi criterii de oportunitate a acestora.
Concluzionând Înalta Curte reţine că hotărârea recurată este temeinică şi legală în privinţa respingerii cererii de transfer, pentru motivele prezentate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.
Pentru considerentele expuse la pct. 1 în temeiul art. 312 C. proc. civ., art. 29 din Legea nr. 317/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 814 din 15 noiembrie 2011, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 1597/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1623/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
