ICCJ. Decizia nr. 1623/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1623/2012
Dosar nr. 39585/3/2010
Şedinţa de la 23 martie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 august 2010, reclamanta S.D.R., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţii pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că reclamanta îndeplineşte toate condiţiile de eligibilitate pentru primirea sprijinului financiar nerambursabil acordat prin măsura M; să se constate dreptul său de a solicita sprijinul financiar nerambursabil născut la 01 noiembrie 2009, să se constate că dosarul cererii de finanţare a fost depus în interiorul termenului de 12 luni prevăzut de Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii M; să se anuleze pct. 84 al Raportului de contestaţii publicată la data de 09 iunie 2010 pe site-ul A.P.D.R.P.; sa fie obligată pârâta la încheierea contractului de finanţare şi la livrarea în contul reclamantei a sprijinului financiar nerambursabil aferent proiectului; cu cheltuieli de judecată. La data de 20 aprilie 2011 pârâta a depus întâmpinare prin care, între altele, a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
Prin sentinţa civilă nr. 1949 din 13 mai 2011 Tribunalul Bucureşti - secţia a lX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În speţă, s-a reţinut că reclamanta solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, A.P.D.R.P. fiind o instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi că se contestă un refuz nejustificat al unei autorităţi publice ce poate fi protejat numai pe calea contenciosului administrativ, situaţie care se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 27 iunie 2011.
La termenul din data de 07 februarie 2012 Curtea de apel a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială, în raport de cuantumul sumei solicitate cu titlu de sprijin financiar nerambursabil.
Prin sentinţa civilă nr. 797 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.D.R. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Bucureşti - secţia a lX-a contencios administrativ şi fiscal.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a depus dosarul cererii de finanţare pe măsura M - „Instalarea tinerilor fermieri";.
Prin Notificarea nr. 424/19.04.2010 reclamanta a fost informată că proiectul depus nu a fost selecţionat pentru finanţare neîndeplinind criteriile de eligibilitate de la pct. 1.4, 1.6 şi la 6.1 din Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii M.
Valoarea sprijinului nerambursabil pentru instalarea tinerilor fermieri este de 10.000 euro pentru o exploatare agricolă cu dimensiunea minimă, iar peste această dimensiune sprijinul de instalare poate creşte cu 2.000 euro/lUDE, dar nu va putea depăşi 25.000 euro/exploataţie (pct. 2.4 Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii M - „Instalarea tinerilor fermieri";).
A mai reţinut curtea de apel că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la dispoziţiile C. proc. civ., în raport de două criterii şi anume: poziţia organului emitent în structura aparatului administraţiei publice şi în cazul actelor administrative ce privesc taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale ori accesorii ale acestora, cuantumul sumei de formează obiectul actului contestat.
S-a apreciat că în cauză reclamanta solicită acordarea sprijinului nerambursabil pentru instalarea tinerilor fermieri, sprijin ce nu poate depăşi echivalentul în lei, la cursul euro stabilit de Banca Centrală Europeană, al sumei de 25.000 euro, context în care, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a litigiului aparţine tribunalului - secţia contencios administrativ şi fiscal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanţa competentă a soluţiona pricina în raport cu obiectul acesteia şi cu dispoziţiile legale incidente ei.
În speţă, obiectul acţiunii, astfel cum a fost precizat verbal în faţa Curţii de Apel Bucureşti la ultimul termen de judecată din 7 februarie 2012 (aspect consemnat în practicaua sentinţei nr. 797 din 07 februarie 2012) îl constituie anularea punctului 84 al Raportului de contestaţii publicat la data de 09 iunie 2010 pe site-ul A.P.D.R.P., obligarea pârâţilor, a notificării din 19 aprilie 2010 prin care i s-a comunicat respingerea cererii de finanţare şi obligarea pârâţilor la încheierea contractului de finanţare şi livrarea în contul reclamantei a sprijinului financiar nerambursabil aferent proiectului.
Prin urmare, obiectul cauzei deduse judecăţii se plasează în timp în faza premergătoare încheierii contractului de finanţare şi a acordării efective a sprijinului financiar nerambursabil la care aspira reclamanta, contestându-se, de fapt, refuzul nejustificat, în opinia reclamantei, al autorităţilor pârâte de a-i recunoaşte eligibilitatea proiectului depus în vederea accesării acestor fonduri.
În acest context, în speţă nu se poate vorbi de contestarea unui act administrativ ce priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale ori accesorii ale acestora, pe care le-ar datora reclamanta către autorităţile pârâte, pentru a se ţine cont de cuantumul sumei ce ar fi putut fi obţinută de reclamantă în cazul încheierii contractului de finanţare pentru care a aplicat şi a depus proiectul apreciat ca neeligibil de autorităţile pârâte.
În aceste condiţii, demersului judiciar al reclamantei, care se încadrează evident în sfera contenciosului administrativ, din punct de vedere al instanţei competente material să îl soluţioneze în fond, i se aplică ipoteza textului art. 10 alin. (1) teza II-a din Legea nr. 554/2004, care stabileşte criteriul poziţionării organului emitent al actului în sistemul administraţiei publice.
Cum în speţă, autorităţile pârâte, competente să satisfacă pretenţiile reclamantei sunt organe administrative ale administraţiei publice centrale, rezultă că soluţionarea cauzei în primă instanţă revine Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor legale mai susmenţionate.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.D.R. şi pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1611/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1634/2012. Contencios → |
|---|
