ICCJ. Decizia nr. 1634/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1634/2012
Dosar nr. 9341/2/2011
Şedinţa publică de la 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum a fost completată, Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, Ţ.M. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, B.F. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, A.M.M. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, M.A.G. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.” şi S.C.C. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, au solicitat suspendarea Ordinelor de imputare emise de A.N.S.V.S.A. nr. 68 din 14 octombrie 2011, nr. 69 din 14 octombrie 2011, nr. 51 din 14 octombrie 2011, nr. 52 din 14 octombrie 2011 şi nr. 53 din 14 octombrie 2011, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că sunt îndeplinite condiţiile privind existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Astfel, au precizat reclamanţii, din punct de vedere procedural, niciunul dintre actele administrative contestate nu respectă condiţiile subînţelese din dispoziţiile coroborate ale art. 84 şi art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar paguba iminentă este nu doar previzibilă, ci chiar evidentă, în contextul în care ordinele de imputare se referă la impunerea unor sume de bani expres determinate şi, în egală măsură, la reţinerea şi modalitatea de reţinere a acestor sume din cele plătite membrilor de sindicat cu titlu de drepturi salariale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că reclamanţii nu fac dovada reală a îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de lege, iar actele administrative se bucură de prezumţia de legalitate şi de principiul executării din oficiu a acestora.
Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 7693 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti. secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, Ţ.M. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, B.F. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, A.M.M. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, M.A.G. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.” şi S.C.C. prin Sindicatul Veterinarilor din Administraţia Centrală „E.”, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, astfel cum a fost formulată şi, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea Ordinelor de imputare emise de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 68 din 14 octombrie 2011; 69 din 14 octombrie 2011; 51 din 14 octombrie 2011; 52 din 14 octombrie 2011; 53 din 14 octombrie 2011, până la pronunţarea instanţei de fond, obligând pârâta la cheltuieli de judecată către reclamanţi, respectiv 1.500 lei onorariu avocat, taxă timbru 12 lei şi timbru judiciar 0,9 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, examinând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 şi art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. t) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Astfel, în ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, analizând la nivel formal ordinele în cauză, Curtea a observat că intimata a depus la dosarul cauzei procesul verbal al Curţii de Conturi din 10 decembrie 2010, care a stat la baza emiterii deciziei Curţii de Conturi/Departamentul III nr. 2 din 21 ianuarie 2011, decizie care, la rândul său, a stat la baza emiterii ordinelor contestate, iar din sumara cercetare a procesului verbal mai sus indicat, instanţa de fond a reţinut că au fost descrise elementele constitutive ale abaterilor, astfel încât a înlăturat criticile reclamanţilor referitoare la lipsa individualizării faptei cauzatoare de prejudiciu, a modului de stabilire a vinovăţiei şi a modului de calcul al sumelor imputate.
Însă, cu privire la termenul de 30 de zile de la data constatării pagubei, prevăzut de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, având în vedere şi susţinerile pârâtei în sensul că paguba a fost constatată de Curtea de Conturi la data de 10 decembrie 2010, prin procesul verbal nr. 5039, iar decizia Curţii de Conturi a fost emisă la data de 21 ianuarie 2011, faţă de data emiterii ordinelor de imputare (14 octombrie 2011), instanţa de fond a reţinut că susţinerile reclamanţilor sunt întemeiate în ceea ce priveşte depăşirea termenului de 30 de zile, fiind îndeplinită, aşadar, condiţia cazului bine justificat.
Referitor la cerinţa pagubei iminente, prima instanţă a apreciat că aceasta este evidentă, în condiţiile în care actul se referă la reţinerea unor sume de bani plătite unor persoane cu titlu de drepturi salariale şi al căror patrimoniu este diminuat semnificativ.
Recursul
Împotriva sentinţei civile nr. 7693 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că ordinele a căror suspendare se solicită au fost emise în baza deciziei Curţii de Conturi /departamentul III nr. 2 din 21 ianuarie 2011, iar instanţa de fond în mod corect a luat în considerare legalitatea celor dispuse prin această decizie, însă în mod greşit a reţinut că, termenul de 30 de zile de la constatarea pagubei, în care ar fi trebuit să se emită ordinele de imputare, nu a fost respectat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă. Se consideră că nu constituie un argument pentru îndeplinirea condiţiei, cuantumul sumelor, cu atât mai mult cu cât reies elementele constitutive ale abaterilor şi modul de stabilire al vinovăţiei.
În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Apărările intimatului – reclamant
Intimatul – reclamant a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.
În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Înalta Curte constată că în raport de probele administrate, de situaţia de fapt şi de normele legale incidente în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Motivele invocate de reclamanţi în susţinerea cazului bine justificat sunt motive de nelegalitate care necesită o analiză pe fond, nefiind subliniate indicii de vădită nelegalitate aşa cum cer expres prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se reţine că neîndeplinirea sau îndeplinirea culpabilă a atribuţiilor ce reveneau reclamanţilor în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, nu poate fi analizată la nivel de aparenţă.
Aşa cum a arătat şi instanţa de fond, contrar soluţiei adoptate, din procesul – verbal al Curţii de Conturi care a stat la baza deciziei Curţii de Conturi în baza căreia au fost emise ordinele de imputare, rezultă că au fost descrise elementele constitutive ale abaterilor disciplinare.
Prin urmare, se consideră că nu este îndeplinită în cauză condiţia cazului bine justificat. Termenul de 30 de zile reţinut de instanţa de fond trebuie analizat în contextul întregului ansamblu probator deoarece prejudecă fondul.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, se reţine că nu este întrunită această condiţie, având în vedere exigenţele prevederilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, nu se poate aprecia că patrimoniul reclamanţilor reprezentat de drepturile salariale sunt în pericol iminent de diminuare câtă vreme în ordin se arată că acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu se poate face într-un termen de maximum 3 ani. De altfel, nu se poate pune în discuţie conturarea unui prejudiciu iminent dacă nu este analizat în coroborare cu un caz bine justificat, care în speţă, aşa cum am arătat nu este conturat.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, va admite recursul, se va modifica sentinţa recurată şi pe fond se va respinge cererea de suspendare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei civile nr. 7693 din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1642/2012. Contencios → |
|---|
