ICCJ. Decizia nr. 1601/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1601/2012
Dosar nr. 657/64/2011
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Reclamantul T.V.D. a chemat în judecată A.N.A.F. şi Garda Financiară Braşov, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de preşedintele A.N.A.F., până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acestuia.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin ordinul a cărui anulare o solicită s-a dispus reorganizarea Gărzii Financiare şi stabilirea regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională. În baza acestui ordin, vădit ilegal din punctul de vedere al reclamantului, s-a emis un preaviz prin care i se face cunoscut reclamantului că postul său a fost reorganizat şi poate opta pentru una din funcţiile vacante prevăzute în anexa nr. 6 la ordin.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 153/F din 17 august 2011 a respins excepţia lipsei de obiect a cererii invocată de A.N.A.F. şi a admis excepţia rămânerii fără obiect a cererii, invocată de reclamantul T.V.D., dispunând respingerea cererii acestuia ca rămasă fără obiect.
Totodată, a dispus şi respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
A considera ca rămasă fără obiect acţiunea, ca urmare a producerii efectelor faţă de reclamant, ar însemna împiedicarea acestuia la accesul la justiţie, or el are dreptul să atace actul care a stat la baza aceluia de eliberare din funcţie.
Cât priveşte excepţia invocată de reclamant s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011 până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva acesteia.
Conchizând, instanţa de fond a reţinut că întrucât o instanţă a dispus deja suspendarea Ordinului nr. 2253/2011, excepţia invocată de reclamant privind rămânerea fără obiect a cererii va fi admisă şi, pe cale de consecinţă, acţiunea acestuia va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.A.F. care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunţată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În argumentarea recursului formulat, autoritatea publică recurentă a susţinut, în primul rând, că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia invocată cu privire la lipsa de obiect a cererii de suspendare, ignorând faptul că efectele Ordinului nr. 2253/2011 au fost deja epuizate.
De asemenea, argumentează recurenta, soluţia instanţei de fond este nelegală şi în ceea ce priveşte admiterea excepţiei invocate de reclamant, cu privire la rămânerea fără de obiect a cererii de suspendare, cu motivarea că Ordinul nr. 2253/2011 fusese suspendat prin sentinţa civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi într-o altă cauză, ignorând că hotărârea respectivă produce efecte doar cu privire la părţile litigiului respectiv.
De altfel, mai arată recurenta, jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253/2011, este în sensul respingerii cererilor: Decizia nr. 5570 din 23 noiembrie 2011, Decizia nr. 5650 din 24 noiembrie 2011 şi Decizia nr. 5820 din 2 decembrie 2011, etc.
În concluzie, autoritatea recurentă a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea soluţiei instanţei de fond şi respingerea cererii ca neîntemeiată.
2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care, în esenţă, a răspuns criticilor recursului, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, menţionând că, între timp, Ordinul nr. 2253/2011 a fost anulat, solicitând respingerea recursului formulat de autoritatea publică.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Referitor la criticile privind soluţia de respingere a excepţiei lipsei de obiect a cererii de suspendare, invocată de autoritatea publică, instanţa de recurs susţine că sunt neîntemeiate.
În cauză, este necontestat că Preavizul nr. 906037 din 23 iunie 2011, comunicat intimatului-reclamant a fost emis în temeiul Ordinului nr. 2253/2001 al preşedintelui A.N.A.F. şi a H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, iar evoluţia raportului de serviciu este dependentă de legalitatea/ nelegalitatea şi de efectele acestui ordin.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia admiterii excepţiei invocate de intimatul-reclamant, instanţa de recurs reţine că acestea sunt întemeiate.
Într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 220/F din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, irevocabilă prin Decizia nr. 5684 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, executarea Ordinului nr. 2253/2011 a fost suspendată până la soluţionarea pe fond a cauzei privind anularea acestui ordin, însă hotărârea judecătorească respectivă produce efecte exclusiv între părţile din acel litigiu, cu atât mai mult cu cât este vorba de un act administrativ cu caracter individual.
Astfel, prin Ordinul nr. 2253/2011 a fost aprobată structura organizatorică a Comisariatului General al Gărzii Financiare, potrivit anexei nr. 1, a secţiilor judeţene şi a secţiei Municipiului Bucureşti, potrivit anexelor nr. 2, 3, 4 şi 5.
De asemenea, prin acelaşi ordin a fost aprobat numărul maxim de posturi, potrivit anexei nr. 6, precum şi statele de funcţii, anexele nr. 7.1. - 7.43, toate acestea reprezentând situaţii punctuale care privesc un număr determinat sau determinabil de persoane.
Astfel, Ordinul nr. 2253/2011 reprezintă un act administrativ cu caracter individual care are ca obiect punerea în aplicare a prevederilor H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, în timp ce această H.G. este un act administrativ cu caracter normativ, care are ca obiect reglementarea cadrului organizatoric al punerii în executare a O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că cererea de suspendare a rămas fără obiect ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 220/2011 pronunţând o soluţie nelegală şi netemeinică.
Astfel fiind, constatând că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului cererii de suspendare a executării actului administrativ, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa pronunţată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 153/F din 17 august 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1463/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2041/2012. Contencios → |
|---|
