ICCJ. Decizia nr. 2049/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2049/2012
Dosar nr. 7584/2/2010
Şedinţa publică de la 26 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul L.S. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi Preşedintele A.N.C., să procedeze la analizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să emită şi să-i comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării cererii, cu daune interese de 100 de lei pe zi de întârziere până la comunicarea ordinului şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a învederat instanţei că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române în data de 12 mai 2010, având număr de înregistrare 17524/Rd/2010, cererea nefiind soluţionată nici până la momentul sesizării instanţei.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta A.N.C. a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, învederând totodată că aceasta a rămas fără obiect.
Prin sentinţa civilă nr. 2300 din 23 martie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului L.S., în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi preşedintele A.N.C., ca rămasă fără obiect, în privinţa capătului de cerere privind analizarea cererii şi ca prematură în rest şi a respins ca nefondate pretenţiile reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din data de 12 noiembrie 2010, fiind emis şi comunicat Ordinul de redobândire a cetăţeniei române nr. 56/P din 04 februarie 2011, astfel că au rămas fără obiect capetele de cerere privind analizarea cererii sale şi emiterea ordinului.
Instanţa a reţinut prematuritatea capătului de cerere privind comunicarea ordinului, arătând că atâta timp cât autoritatea nu analizase încă cererea de redobândire în Comisia pentru cetăţenie, nu s-a născut obligaţia preşedintelui A.N.C. de a emite ordinul şi de a-l comunica, şi, prin urmare nici dreptul corelativ al reclamantului.
Instanţa a respins cererea privind c heltuielile de judecată, reţinând că reclamantul a ales să formuleze acţiune în instanţă înainte de expirarea termenului legal de 5 luni de soluţionare a cererii sale, antrenând concluzia că efectuarea la acel moment a cheltuielilor ocazionate de această promovare prematură a acţiunii a fost cu totul nejustificată, cum avea să se dovedească în cele din urmă, prin rămânerea fără obiect a pricinii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că sentinţa pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, că instanţa de fond trebuia să sancţioneze A.N.C. pentru încălcarea termenului legal de maxim 5 luni de zile pentru analizarea dosarului, acesta fiind analizat în fapt la cca. 6 luni de zile de la data înregistrării sale.
Apreciază recurentul că nesoluţionarea cererii de către autoritatea pârâtă după expirarea termenului maxim prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia face să subziste refuzul nejustificat sub forma tăcerii administraţiei şi, implicit, pe plan procesual civil culpa procesuală a pârâtei, cu atât mai mult cu cât reclamantul a invocat ca temei de drept prevederile art. 1, 2 şi 8 din Legea nr. 554/2004, iar instanţa trebuia să verifice, în virtutea rolului activ, şi dacă s-a respectat termenul legal de soluţionare a cererii sale, care este de maxim 5 luni de zile pentru emiterea unui aviz pozitiv sau negativ, respectiv maxim 30 zile pentru emiterea şi comunicarea ordinului de redobândire a cetăţeniei române care se calculează de la expirarea termenului de 5 luni de zile.
Recurentul critică soluţia instanţei de fond sub aspectul respingerii cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, subliniind faptul că procedura prealabilă se află în strânsă legătură cu cea din faţa instanţei, precum şi faptul că prezentarea contractului de asistenţă juridică dintre părţi nu se impunea pentru a face dovada cheltuielilor efectuate în raport de actele existente la dosar.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.: „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
De la această regulă există şi excepţia prevăzută de dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
În cauza dedusă judecăţii, reclamantul L.S. a formulat cererea de chemare în judecată la data de 31 august 2010, invocând existenţa unui refuz nejustificat din partea autorităţii pârâte, prin nesoluţionarea în termen rezonabil a cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Până la primul termen de judecată de la 9 februarie 2011 autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii, în principal ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, respectiv ca urmare a admiterii excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată în raport de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, republicată, iar, în subsidiar, ca rămasă fără obiect, având în vedere că la data de 12 noiembrie 2010 cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv, iar la data de 4 februarie 2011 a fost emis Ordinul preşedintelui A.N.C. prin care a fost aprobată şi cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că problema de drept care trebuie dezlegată în soluţionarea recursului este aceea de a cerceta dacă cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant în faţa instanţei de fond, se încadrează în vreuna dintre ipotezele reglementate de art. 274 alin. (1) şi art. 275 C. proc. civ., astfel cum au fost redate mai sus.
În ceea ce priveşte condiţia stabilită de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că partea care este obligată la plata cheltuielilor de judecată trebuie să fie „căzută în pretenţii", Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită în ceea ce o priveşte pe pârâta A.N.C. Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă situaţia netăgăduită de reclamant, potrivit căreia cererea acestuia de redobândire a cetăţeniei române s-a soluţionat la data de 12 noiembrie 2010, respectiv la data 4 februarie 2011 prin emiterea Ordinului preşedintelui A.N.C., prin care a fost aprobată cererea acestuia prin avizarea favorabilă de către Comisie, aceasta fiind obligaţia de îndeplinit de către autoritatea pârâtă.
În acest context, în mod corect instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, a constatat că obiectul pretenţiilor deduse judecăţii a fost realizat şi că trebuie respinse capetele de cerere privind analizarea cererii şi emiterea ordinului, pronunţând şi soluţia, ca atare. Dezlegarea dată de către instanţă primelor capete de cerere ale acţiunii face imposibilă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., neputându-se reţine o „cădere în pretenţii" a pârâtelor, având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetăţeniei înainte de primul termen de judecată practic instanţa nu mai putea constata o culpă a autorităţii reprezentată de „refuzul nejustificat" de a da curs pretenţiilor reclamantului.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre judecătorească de obligare a autorităţii pârâte la satisfacerea pretenţiilor deduse judecăţii şi, prin urmare, nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată, aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziţie sau de nerecunoaştere a dreptului pretins de reclamant.
Pe de altă parte, atâta vreme cât prin prevederile art. 275 C. proc. civ. se arată că pârâtul care a recunoscut pretenţiile la prima zi de înfăţişare nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult faptul că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată a fost soluţionată favorabil la şedinţa Comisiei care a avut loc înainte de termenul de judecată nu poate determina obligarea la plata acestora.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond în mod corect a respins ca nefondate pretenţiile reclamantului privind plata cheltuielilor de judecată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.S. împotriva sentinţei civile nr. 2300 din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2041/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2355/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
