ICCJ. Decizia nr. 1604/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1604/2012
Dosar nr. 486/46/2011
Şedinţa publică de la 23 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii şi procedura derulată în primă instanţă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamanta G.J. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtele să emită decizia pentru stabilirea despăgubirilor, aferentă Dosarului nr. 46090/CC, în termen de 30 de zile de la data pronunţării sentinţei. Reclamanta a mai solicitat să fie obligate pârâtele la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 RON/zi de întârziere, de la data introducerii acţiunii şi până la data efectivă a emiterii deciziei de despăgubire.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, autorul ei, G.F., a întocmit notificare către Prefectura Judeţului Timiş, prin intermediul B.E.J. I.M., prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul preluat în mod abuziv prin Decretul nr. 189/1949, înscris în CF nr. X Timişoara, nr. top X şi Y, compus din teren în suprafaţă totală de 3.990 mp şi construcţie aferentă, situate în Timişoara, str. R.
S-a mai precizat că la 12 ianuarie 2003 numitul G.F. a decedat, reclamanta preluând demersurile făcute de acesta în calitate de unic moştenitor. La aproape 10 ani de la iniţierea procedurii legale (interval în care a contactat toate instituţiile statului implicate în procesul de retrocedare), în data de 24 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis Decizia nr. 277, decizie prin care se răspundea parţial notificării şi se propunea acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafaţă totală de 3.990 mp, situat în Timişoara, str. R., înregistrat în CF nr. X Timişoara, nr. top X şi Y; în ceea ce priveşte acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Primăriei Timişoara.
Decizia astfel emisă a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituindu-se Dosarul nr. 46090/CC, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor şi acordării acestora, conform dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A susţinut reclamanta că potrivit prevederilor art. 131 şi respectiv art. 16 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 247/2005, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aveau obligaţia ca, după numirea unui evaluator autorizat care să stabilească valoarea despăgubirilor, să emită titlul de despăgubire pe numele său. Cu toate acestea, a trecut mai mult de un an de la data emiterii Deciziei nr. 277 din 24 septembrie 2009, răstimp în care a solicitat de mai multe ori pârâtelor numirea unui evaluator şi emiterea titlului de despăgubire în Dosarul nr. 46090/CC, singurul răspuns primit din partea Autorităţii Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor fiind adresa nr. 3157/L10/1071/2011, emisă de Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001, prin care era informată că Dosarul nr. 46090/CC se află în curs de analiză în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a mai opinat că neemiterea titlului de despăgubire constituie o încălcare a obligaţiei impuse pârâtelor de art. 131 şi art. 16 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 247/2005, dar şi un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar cu toate că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie obligată să emită actul administrativ solicitat - titlul de despăgubire - acest demers trebuie făcut de către autoritatea respectivă într-un termen rezonabil, astfel încât să nu se ajungă la crearea unui prejudiciu sau, cu alte cuvinte, la mărirea celui iniţial; neemiterea promptă a titlului de despăgubire privează în mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate, garanţie impusă de art. 44 din Constituţia României, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamantei faţă de aceasta, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport cu capătul de cerere privind obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru Dosarul nr. 46090/CC, în termen de 30 de zile de la pronunţarea sentinţei.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, iar referitor la capătul de cerere privind daunele cominatorii cerute de reclamantă, a solicitat respingerea ca inadmisibil, potrivit dispoziţiilor art. 5803 C. proc. civ. neputându-se acorda daune cominatorii.
2. Hotărârea Curţii de apel.
Prin Sentinţa civilă nr. 273 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată, instanţa obligând pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în Dosarul nr. 46090/CC. A fost respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, precum şi acţiunea reclamantei faţă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dispoziţiile entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor sunt supuse controlului de legalitate realizat de Prefect (alin. (21), predându-se apoi Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu întregul dosar aferent acestora, cu această ocazie făcându-se o nouă verificare, de data aceasta numai a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale, apreciind că în mod întemeiat cererea de restituire în natură este respinsă, demarează procedura de evaluare finalizată prin emiterea titlului de despăgubire.
A mai reţinut prima instanţă că în speţă, procedura de evaluare a fost demarată, dar pârâta motivează că evaluatorul P.I. nu îndeplineşte condiţiile contractuale pentru anul 2011, conform H.G. nr. 527/2006, urmând ca în şedinţa viitoare a Comisiei să fie numit un alt evaluator.
A apreciat judecătorul fondului că în aceste condiţii, neemiterea titlului de despăgubire constituie un refuz nejustificat de îndeplinire a unei obligaţii legale, iar justificarea la care se trimite în întâmpinare este lipsită de orice suport.
În ce priveşte capătul de cerere relativ la plata daunelor cominatorii, s-a reţinut că reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să solicite aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
S-a constatat că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu această entitate este învestită cu emiterea deciziei, reprezentând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
3. Recursul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând dispoziţiile art. 299, 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că neemiterea titlului de despăgubire constituie un refuz nejustificat şi că în cauză nu a fost respectat termenul rezonabil de soluţionare a dosarului de despăgubire, neţinând seama de apărările privind complexitatea procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum şi de faptul că dosarul fiind complet, urmează a fi desemnat un evaluator sau o societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare, că decizia conţinând titlul de despăgubire va fi emisă numai după parcurgerea etapei evaluării din procedura administrativă prevăzute de Legea nr. 247/2005, act normativ care nu stabileşte un termen pentru soluţionarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor, ceea ce nu implică un refuz nejustificat din partea autorităţii emitente.
Susţine că în mod netemeinic şi nelegal a fost obligată direct la emiterea titlului de despăgubire fără respectarea etapei evaluării imobilului solicitat şi fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligaţii, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce şi la conjuncturi juridice anormale, şi existenta unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care nu poate fi pusă în executare, având în vedere aspectele legate de legalitatea dispoziţiei emise de entitatea notificată, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
4. Apărarea intimatei-reclamante.
Intimata-reclamantă G.J. nu a formulat întâmpinare conform art. 308 C. proc. civ. însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat insistând asupra existenţei refuzului nejustificat de neîndeplinire a unei obligaţii legale, arătând că etapa evaluării nu reprezintă o operaţie administrativă de sine stătătoare astfel cum în mod eronat sugerează pârâta recurentă ci ea este încorporată atribuţiei de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi mai mult că demersul pentru numirea evaluatorului a fost realizat ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, având deci o valoare pro causa.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a păşi la etapa evaluării imobilului situat în municipiul Timişoara, str. R., pentru care autorul reclamantei a formulat notificare din anul 2001 şi după finalizarea acestei operaţiuni administrative pârâta să emită titlu de despăgubire, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin Decizia nr. 277 din 24 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul-teren în suprafaţă de 3990 mp, iar în ceea ce priveşte imobilul-construcţie şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Primăriei Municipiului Timişoara, astfel Dosarul aferent deciziei nr. 277/2009 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Este adevărat în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ menţionat, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispoziţiile ari. 16 alin. (1) şi (2) Capitolul V Titlul VII. modificat şi completat prin O.U.G nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale etapa evaluării, etapă în care dosarul va fi transmis evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlul în condiţiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007
În cauză intimata-reclamantă a formulat o cerere privind soluţionarea cu prioritate a Dosarului nr. 46090/CC. în condiţiile art. 3 din Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale, potrivit cărora, în cazuri excepţionale, temeinic motivate, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va putea decide tratarea eu prioritate a unui anumit dosar solicitare aprobată de către Comisia Centrală.
Deşi legea nu impune un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în soluţionarea cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie soluţionate într-un termen rezonabil, deoarece intimata-reclamantă are dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6 parag. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, iar termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, cuprinde şi durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanţei, în speţă fiind inclusă şi procedura administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.
Calculul termenului rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru care se constată că instanţa de fond a procedat în mod corect la obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, caz în care trebuie urgentată procedura de evaluare a imobilului care odată finalizată poate determina emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
A proceda altfel, ar însemna a accepta conduita culpabilă a pârâtului care datorită lipsei de eficienţă în derularea etapelor procedurii instituite precum şi a lipsei de diligenţă în rezolvarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil, ar lipsi pe reclamantă de protecţia ce îi este asigurată de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Susţinerile recurentei-pârâte în sensul că ar fi făcut demersurile legale în vederea numirii unui evaluator autorizat, nu echivalează cu îndeplinirea obligaţiei legale, în condiţiile în care nici în recurs nu s-a făcut dovada parcurgerii etapei evaluării imobilului şi mai mult din întreaga procedură care presupune emiterea titlului de despăgubire, procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, etapa evaluării şi emiterii titlului de despăgubire nu a fost parcursă până în prezent.
Mai mult aşa cum susţine intimata-reclamantă întârzierea soluţionării dosarului de despăgubiri, determinată de faptul că în dosarul respectiv a fost numit un prim evaluator, evaluator care nu a îndeplinit condiţiile legale pentru desfăşurarea activităţii, situaţie care a reclamat numirea unui al doilea evaluator, este imputabilă în totalitate recurentei-pârâte.
Aceste elemente constituie argumente pentru păstrarea sentinţei fondului sub aspectul obligării comisiei la continuarea procedurii administrative, atât etapa evaluării cât şi cea vizând emiterea actului administrativ reprezentând titlu de despăgubire în temeiul Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 273 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1885/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
