ICCJ. Decizia nr. 144/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 144/2012
Dosar nr. 317/64/2010
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. 317/64/2010, reclamanta S.C. R. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâtul Guvernul României recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor: clădire restaurant, cabană debarcader, construcţie anexă restaurant, construcţie WC exterior, restaurant Ş.C., magazie uşoară, bazin înot, bazin înot copii, WC public exterior, amenajări terenuri şi diguri, Vila I., Vila R., Vila X, Cabana P., Cabana P., Cabana L., Cabana C., Cabana C., Cabana B., anularea Actului administrativ din 5 octombrie 2010 emis de pârâtul Guvernul României, anularea parţială a Anexei 3 a H.G. nr. 972/2002 privind domeniul public al judeţului Braşov - municipiul Codlea referitor la poziţia X şi Y şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, ca o chestiune prealabilă, introducerea în cauză în calitate de pârât, în temeiul art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, persoana juridică beneficiară a actului administrativ cu caracter individual a cărui anulare parţială se solicită, în speţă H.G. nr. 972/2002, respectiv Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea.
Cu privire la primul petit al acţiunii formulate, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României.
Cu privire la al doilea petit al cererii de chemare în judecată pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii. Acesta a susţinut că documentul intitulat de către reclamantă "act administrativ emis de Guvernul României şi având nr. de identificare X din 5 ianuarie 2010" nu este un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Cu privire la cererea de anulare parţială a Anexei nr. 3 a H.G. nr. 972/2002, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii acţiunii.
Referitor la fondul cauzei pârâtul a menţionat că H.G. nr. 972/2002 a fost emisă în temeiul art. 107 din Constituţia României, şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.
U.C. a depus la dosar cerere de intervenţie în interesul propriu, în temeiul art. 50 C. proc. civ.
Cu privire la cererea de anulare parţiala a Anexei 3 a H.G. nr. 972/2002 formulată de către reclamanta S.C. R. S.R.L. intervenienta a invocat excepţia tardivităţii depunerii acţiunii.
Referitor la cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată privind anularea actului administrativ X din 5 octombrie 2010 intervenienta a invocat excepţia inadmisibilităţii susţinând că actul administrativ emis de către Guvernul României nu este un act în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la primul petit al cererii de chemare în judecată privind recunoaşterea dreptului de proprietate privată al reclamantei S.C. R. S.R.L., intervenienta a solicitat respingerea acestuia arătând că reclamanta nu poate promova pe calea contenciosului administrativ o acţiune ce tinde la realizarea dreptului, având la îndemână acţiunile de drept comun, cu atât mai mult cu cât nu deţine un titlu asupra acestor bunuri.
Prin încheierea din 16 iunie 2010 s-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată, pentru considerentele reţinute în acea încheiere.
Prin aceeaşi încheiere s-a stabilit şi cadrul procesual, reţinându-se că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, anularea parţială a unei hotărâri de guvern şi a unui act emis de Guvernul României, şi faţă de principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil nu se impune, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză, în calitate de pârâta a U. Municipiul Codlea. De asemenea, faţă de conţinutul cererii de intervenţie în nume propriu, constatându-se că nu cuprinde prevederile unei cereri de chemare în judecată astfel cum statuează dispoziţiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ. aceasta a fost calificată ca o cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României.
Prin încheierea din 10 noiembrie 2010 s-a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României şi de intervenienta U. Municipiul Codlea, pentru considerentele reţinute în acea încheiere.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 55/F din 30 martie 2011 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi a dispus anularea parţială a Anexei nr. 3 a H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov, referitor la poziţia X - două bazine înot, plajele aferente, cabine de schimb - şi Y - Vila X, Vila P., Vila C., Vila L., Vila R., Vila P., Clădire restaurant cu prelungire, L. (1+2), amenajări teren (baraje).
A dispus anularea Adresei din 5 octombrie 2010 emisă de pârâtul Guvernul României şi a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei S.C. R. S.R.L. asupra imobilelor: Clădire restaurant, braserie, Vila I., Vila R., Vila X, Cabană D., Vila P., Vila Pe., Vila L., Vila C., Vila Ca., Vila B., Vila V., două bazine de înot, amenajări teren (baraje).
A respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială, Municipiul Codlea.
A obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei S.C. R. S.R.L. suma de 3.580,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Prin H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov s-a prevăzut în domeniul public al Municipiului Codlea la poziţia X şi Y: două bazine înot, plajele aferente, cabine de schimb, Vila X, Vila Pe., Vila C., Vila L., Vila R., Vila P., Clădire restaurant cu prelungire, L. (1+2), amenajări teren (baraje).
Reclamanta a făcut dovada faptului că este proprietara clădirilor aflate în zona Ş.C. şi că a dobândit dreptul de proprietate de la proprietarul anterior realizând prin aceasta "probatio diabolica", la care face referire literatura de specialitate atunci când analizează modalitatea în care un proprietar poate să demonstreze calitatea sa de proprietar al unor bunuri, prin dovedirea succesiunii proprietarilor anteriori.
Astfel, prin Decretul nr. 339 din 9 noiembrie 1988 al RSR s-a transmis cu plată din proprietatea Statului şi administrarea directă a Oficiului Judeţean de Turism Braşov în proprietatea Uniunii Judeţene a Cooperativelor de Producţie, Achiziţii, Desfacerea Mărfurilor şi de Credit Braşov construcţiile în suprafaţă de 6.517,02 mp situate în judeţul Braşov, identificate potrivit planurilor de situaţie nr. 1 - 5 anexate.
Prin aceleaşi decret s-a stabilit că terenurile proprietate de stat în suprafaţă totală de 31.302 mp, pe care se află amplasate construcţiile, se transmit pe durata existenţei construcţiilor din administrarea directă a Oficiului Judeţean de Turism Braşov în folosinţa Uniunii Judeţene a Cooperativelor de Producţie, Achiziţii, Desfacerea Mărfurilor şi de Credit Braşov, care va plăti taxa anuală prevăzută de art. 51 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar.
Una din anexele la acest decret cuprinde "situaţia suprafeţei desfăşurate pe construcţii la unitatea de cazare şi alimentaţie publică Ştrand Codlea". În această situaţie au fost enumerate următoarele construcţii:
1. Vila I.
2. C.r.
3. Vila R.
4. Vila nr. X
5. C.d.
6. Cabana P.
7. Cabana Pe.
8. Cabana L.
9. Cabana C.
10. Cabana Ca.
11. Cabana B.
12. Construcţie a.r.
13. Construcţie WC exterior
Urmare a adoptării Decret-Lege nr. 67/1990 şi a Legii nr. 109/1996 fosta U. s-a transformat în F. Braşov.
La data de 18 august 2002 proprietara bunurilor F. Braşov a transmis prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X de BNP S.G. dreptul de proprietate asupra bunurilor enumerate anterior către reclamanta S.C. R. S.R.L.
Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. 12305/2002 reclamantul Municipiul Codlea prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta F. Braşov să se constate că Actul nr. X/2000 în baza căruia pârâtul şi-a înscris dreptul de proprietate şi de administrare în CF nr. X Codlea, în CF nr. Y Codlea, în CF nr. Z Codlea, în CF nr. W Codlea, în CF nr. Q Codlea nu poate constitui titlu valabil şi să se dispună radierea acestor drepturi din CF cu restabilirea situaţiei anterioare.
Sentinţa instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 6802 din 7 iulie 2003 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. 12305/2002 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului cu privire la petitul în revendicare şi s-a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul Municipiul Codlea în contradictoriu cu pârâta F. Braşov. În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, rămasă definitivă şi irevocabilă s-a reţinut "că reclamantul pentru a exercita acţiunea în revendicare trebuie să facă dovada calităţii cerute într-o asemenea acţiune, respectiv să fie titularul dreptului de proprietate asupra acestor imobile construcţii-vile din cadrul complexului S.C.
În concluzie în raport cu cele expuse Curtea a reţinut că proprietarul tabular al vilelor este pârâta F. Braşov".
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti, s-a mai reţinut faptul că "proprietar tabular al vilelor este pârâta F. şi că reclamanta din acel litigiu, respectiv Municipiul Codlea a recunoscut prin nota de şedinţă şi prin răspunsul la interogatoriu că nu deţine un titlu de proprietate asupra vilelor în litigiu".
Or prin această recunoaştere, consideră prima instanţă, UAT Codlea îşi recunoaşte culpa în privinţa evidenţierii acestor bunuri în inventarul bunurilor din domeniul public.
Totodată, Curtea apreciază că, în situaţia în care dreptul de proprietate asupra construcţiilor menţionate la poziţiile 108 şi 109 din Anexa 3 a H.G. nr. 972/2002 aparţine reclamantei, aspect reţinut şi în considerentele Sentinţei civile nr. 6802 din 7 iulie 2003 pronunţată de Judecătoria Braşov, în Dosarul nr. 12305/2002, hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, intervenienta UAT Municipiul Codlea nu putea să le înscrie în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al acesteia.
Curtea a invocat în considerente şi prevederile art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, potrivit cărora "Dreptul de proprietate publică se dobândeşte:
- pe cale naturală
- prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii
- prin expropriere pentru cauză de utilitate publică
- prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judeţean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public.
- prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.
- prin alte moduri prevăzute de lege".
Or, prima instanţă a constatat că, în cauză niciuna din aceste ipoteze prevăzute la lit. a) - f) ale art. 7 din Legea nr. 213/1998 nu au fost invocate, respectiv dovedite de către pârâtul Guvernul României sau intervenienta U. Codlea, astfel că se impune anularea parţială a H.G. nr. 972/2002 referitor la poziţiile X şi Y din Anexa 3 a acestui act administrativ cu caracter normativ.
S-a apreciat că aceiaşi soluţie se impune şi cu privire la Adresa din 5 octombrie 2010 emisă de pârâtul Guvernul României, prin care acesta a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamanta S.C. R. S.R.L.
Dată fiind soluţia pronunţată asupra cererii principale, instanţa a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenienta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei S.C. R. S.R.L. suma de 3.580,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Guvernul României şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea, criticând o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii sale de recurs, intervenienta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea a arătat în esenţă următoarele:
- Hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât, instanţa de contencios administrativ nu-şi poate depăşi competenţa materială, pronunţându-se asupra unor drepturi litigioase, cu atât mai mult cu cât pe rolul instanţelor de drept comun, există litigii începute în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilelor menţionate la poziţia X şi Y din H.G. nr. 972/2002 şi titularul acestui drept.
Se arată că în Dosarul nr. 15238/62/2010 al Tribunalului Braşov, reclamanta S.C. R. S.R.L. în contradictoriu cu Municipiul Codlea a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra construcţiilor din cărţile funciare, pe care le-ar fi dobândit prin cumpărare de la F. Braşov. În acest proces Municipiul Codlea a formulat o cerere de intervenţie solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra acestor construcţii şi a terenurilor pe care sunt situate.
Arată recurenta că în acţiunea în contencios administrativ, Municipiul Codlea a formulat cerere de intervenţie accesorie, care a fost respinsă de instanţă.
Întrucât problema titularului dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu este controversată şi face obiectul dezbaterilor în faţa instanţelor de drept comun, recurenta a solicitat suspendarea judecării recursului până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 15238/62/2010 al Tribunalului Braşov.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că H.G. nr. 972/2002 este ilegală pentru că atestă dreptul de proprietate publică a Municipiului Codlea asupra unor imobile care se află deja în patrimoniul S.C. R. S.R.L.
În această ordine de idei, recurenta a dezvoltat pe larg motivele pentru care consideră că această calitate de proprietar a S.C. R. S.R.L. este litigioasă.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Guvernul României, în motivarea cererii de recurs a arătat în esenţă următoarele:
- În mod greşit, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii acţiunii în anulare parţială a H.G. nr. 972/2002, care este un act administrativ individual pentru care sunt incidente prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Data publicării Hotărârii de Guvern este 24 septembrie 2002, iar reclamanta a sesizat instanţa la data de 20 aprilie 2010.
- În mod greşit a respins instanţa de fond, excepţia inadmisibilităţii Adresei din 5 ianuarie 2010 - care este o simplă adresă de răspuns şi excepţia lipsei calităţii procesuale a Guvernului cu privire la primul capăt de cerere, privind "recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor construcţii, menţionate în listă anexă" întrucât nu se contestă legalitatea unor acte administrative.
- Pe fondul cauzei se arată că, la elaborarea actului administrativ au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, fiind avizat de autorităţile publice interesate şi de către Ministerul Justiţiei.
Se arată că prin natura sa, actul de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public local, nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nu modifică regimul juridic al bunurilor respective şi nu este de natură a vătăma vreun drept. Guvernul nu poate interveni asupra inventarului însuşit de consiliul local sau judeţean.
Instanţa de fond în mod greşit a dat relevanţă doar înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimata-reclamantă, fără a ţine cont şi de documentele administrate în cauză de către Guvernul României şi Unitatea Administrativ-Teritorială Codlea.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Recurenta Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea nu a mai susţinut cererea de suspendare în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Apărările intimatei S.C. R. S.R.L.
S.C. R. S.R.L. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii recurate ca fiind temeinică şi legală şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Arată intimata-reclamantă că de la momentul emiterii Decretului nr. 339/1988, care şi-a produs efecte, imobilele menţionate în Anexa 3 a H.G. nr. 972/2002 au intrat din 1988 în proprietatea fostului U.C. Braşov, care, la rândul acesteia prin Decretul-Lege nr. 67/1980 şi a Legii nr. 109/1996, le-a transmis către F. Braşov. Prin Contractul de vânzare-cumpărare din 18 august 2002 şi a Actului adiţional din 2 februarie 2006, reclamanta-intimată a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor construcţii şi ca atare includerea lor în domeniul public este nelegală şi abuzivă.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt întemeiate, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care atrag modificarea hotărârii recurate, aşa cum se va argumenta în cele ce urmează:
În ceea ce priveşte recursul pârâtului Guvernului României şi recurentei-interveniente Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea.
Se reţine că excepţia tardivităţii acţiunii de anulare parţială a H.G. nr. 972/2002, a fost corect soluţionată de instanţa de fond, prin raportare la data luării la cunoştinţă de anexele la hotărârea de guvern atacată - în cadrul acţiunii la Judecătoria Braşov şi anume la data de 7 iulie 2009 şi introducerea acţiunii la data de 20 aprilie 2010.
Se observă că acţiunea a fost introdusă în termenul de 1 an de la data luării la cunoştinţă, respectându-se astfel prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Este greşită respingerea excepţiei inadmisibilităţii Adresei din 5 ianuarie 2010 emisă de Guvernul României care reprezintă răspunsul Guvernului la plângerea prealabilă formulată de S.C. R. S.R.L. - aceasta neputând fi considerată act administrativ dacă s-a solicitat anularea acesteia, nu produce prin ea însăşi efecte de sine stătătoare - nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii - potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - însă răspunsul la plângerea prealabilă nu reprezintă operaţiune administrativă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului în raport cu cererea privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra construcţiilor, este în schimb, respinsă corect de instanţa fondului - în primul rând având în vedere caracterul unitar al acţiunii reclamantei şi în al doilea rând având în vedere că, în litigiile de contencios administrativ - orice persoană vătămată se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim (art. 1 din Legea nr. 554/2004).
În ceea ce priveşte fondul cauzei
Se reţine de către Înalta Curte că în mod eronat instanţa de fond a constatat că proprietar tabular al vilelor este F. Braşov şi că Municipiul Codlea a recunoscut prin nota de şedinţă şi prin răspunsul la interogatoriu că nu deţine un titlu de proprietate asupra vilelor în litigiu şi implicit U. Codlea îşi recunoaşte culpa în privinţa evidenţierii acestor bunuri în inventarul bunului din domeniul public - cu consecinţa atestării acestuia prin emiterea H.G. nr. 972/2002 - contestată în cauză.
Instanţa de fond nu a ţinut cont de toate înscrisurile şi probele administrate în cauză. Astfel, menţiunile şi interpretările arătate mai sus au în vedere Sentinţa civilă nr. 6802 din 7 iulie 2003 a Judecătoriei Braşov.
Susţinerile privind această situaţie de fapt şi de drept sunt însă răsturnate prin Decizia civilă nr. 339/Ap din 20 noiembrie 2007 pronunţată în Dosar nr. 11687/197/2006 al Tribunalului Braşov - rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 118/R din 9 aprilie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 11687/197/R/2006 al Curţii de Apel Braşov - care au considerat că Sentinţa civilă nr. 6802 din 9 iulie 2003 nu are putere de lucru judecat întrucât situaţia de fapt s-a modificat ulterior prin anularea încheierii de intabulare prin Decizia nr. 824R/2005 a Curţii de Apel Braşov.
S-a mai reţinut că prin Adeverinţele din 24 februarie 2000 emise de Primăria Codlea, s-a solicitat înscrierea în cartea funciară, însă nu s-a constituit un drept de proprietate în favoarea F. Braşov.
De asemenea, se arată că Decretul nr. 339/1988 în temeiul căruia se susţine că s-ar fi transmis dreptul de proprietate asupra construcţiilor şi dreptul de folosinţă asupra terenurilor menţionate în adeverinţele emise de Primăria municipiului Codlea, în favoarea antecesoarei F.C. Braşov, se referă la o serie de cabane, fără a cuprinde coordonate topografice sau cadastrale pentru identificarea lor sau o expertiză în acest sens.
Aceste înscrisuri, sentinţe judecătoreşti se află la dosarul cauzei de fond, iar instanţa fondului nu le-a analizat, deşi erau ulterioare pronunţării Sentinţei civile nr. 6802 din 7 iulie 2003 la care s-a referit.
Este de menţionat că în recurs, s-au depus înscrisuri din care rezultă că există pe rolul Judecătoriei Braşov, Dosarul nr. 859/197/2008, în care reclamanta S.C. R. S.R.L. a solicitat să se constate că pârâtele Uniunea Judeţeană a Cooperativei de Consum Braşov F. Braşov, antecesoarele sale au dobândit drept de proprietate asupra imobilelor construcţii şi drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiilor, intabularea în cărţile funciare a dreptului de proprietate astfel cum acesta a fost dobândit. Procesul este încă pe rol - conform dovezilor depuse la dosar în recurs.
Faţă de aceste aspecte relevate de instanţa de recurs, reiese cum instanţa fondului în mod eronat a reţinut că reclamanta "este proprietara clădirilor din zona Ştrandului Codlea şi că a dobândit dreptul de proprietate de la proprietarul anterior realizând prin aceasta "probatio diabolica".
Faţă de cele arătate mai sus, se constată că dreptul de proprietate asupra construcţiilor din speţă este o problemă litigioasă, încă în dezbatere în faţa instanţelor de drept comun, ceea ce duce la concluzia că nefiind încă stabilit că reclamanta S.C. R. S.R.L. este sau nu titularul dreptului de proprietate, acesta nu şi-a dovedit cererea privind anularea parţială a H.G. nr. 972/2002, privind atestarea domeniului public al Judeţului Braşov - Anexa 3, în ceea ce priveşte inventarul care aparţine domeniului public al Municipiului Codlea.
În consecinţă, în această situaţie sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va modifica sentinţa recurată în sensul că se va respinge acţiunea ca nefondată, se va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 (3) C. proc. civ. va obliga reclamanta S.C. R. S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către recurentul-intervenient.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Unitatea Administrativ-Teritorială a municipiului Codlea şi de Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 55/F din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea.
Obligă intimata reclamantă S.C. "R." S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către recurentul-intervenient cu aplicarea art. 274 (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1397/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1464/2012. Contencios → |
|---|
