ICCJ. Decizia nr. 1654/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1654/2012
Dosar nr. 62/45/2011
Şedinţa publică de la 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, G.D.C., în calitate de curator pentru reclamanta S.C. conform Dispoziţiei nr. 1553 emisă de P.M. Iaşi la data de 09 noiembrie 2010 şi a sentinţei civile nr. 11049 din 09 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 670/245/2010, a formulat contestaţie privind Decizia de încadrare în grad de handicap emisă de D.G.P.P.H. cu nr. 8888 din 20 decembrie 2010.
În motivarea acţiunii, reprezentantul reclamantei a precizat că S.C. este diagnosticată cu schizofrenie paranoidă, nu prezintă discernământ critic, iar prin decizia în litigiu a fost privată de drepturile ce i se cuvin prin lege, deşi handicapul sus-menţionat impunea încadrarea sa în gradul de handicap grav conform legii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.M.F.P.S. a invocat neparcurgerea de reclamantă a procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, susţinând inadmisibilitatea acţiunii.
În ce priveşte fondul cauzei, pârâta a arătat că decizia în cauză este corectă, diagnosticul reclamantei neîncadrându-se în gradul de handicap conform Ordinului Comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 al M.S.P.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 175/2011 din 9 mai 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C., prin curator G.D.C., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a constatat faptul că obiectul acţiunii îl constituie acţiunea îndreptată împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap emisă de C.S.E.P.H. cu nr. 8888/2010, pentru soluţionarea contestaţiei promovate împotriva certificatului nr. 12114 din 05 mai 2010.
Curtea a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, care prevăd faptul că aceste decizii „pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 …”, lege ce prevede la art. 7 obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile adresate organului administrativ emitent al actului administrativ anterior sesizării instanţei de contencios administrativ cu cenzura actului respectiv.
În cauză, însă, a constatat judecătorul fondului, reclamanta, prin curatorul său, nu a evocat faptul parcurgerii acestei etape obligatorii şi nici nu a depus vreun act doveditor în acest sens.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta S.C., prin curator, a declarat recurs, susţinând, în esenţă, faptul că a parcurs procedura prealabilă, întrucât s-a adresat autorităţii care a emis actul administrativ contestat, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, astfel încât, în mod nelegal, a fost privată de drepturile prevăzute de lege.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta-reclamantă a supus controlului judiciar Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8888 din 20 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.H.A. Din chiar cuprinsul acestei decizii rezultă că obiectul său vizează „soluţionarea contestaţiei formulată la certificatul nr. 12114 din 5 mai 2010” emis de comisia corespunzătoare care funcţionează în subordinea Consiliului Judeţean Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) – (5) din O.G. nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.P.H., în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate:
„ (1) În subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti se înfiinţează comisii de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, denumite în continuare comisii, cu avizul pentru conformitate al Autorităţii.
(2) Comisiile se organizează în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este coordonată metodologic de Comisia superioară.
(3) Încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat emis de Comisii. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru.
(4) Certificatele emise potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Contestaţia va fi soluţionată prin decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării.
(5) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru.”
Din prevederile normative citate rezultă cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării într-o categorie de handicap este certificatul emis de comisia constituită la nivelul judeţului (sau sectorului, în municipiul Bucureşti), acesta putând fi contestat administrativ la Comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei atacabilă la instanţa de contencios administrativ competentă.
În speţă, actul considerat nelegal şi vătămător este Certificatul nr. 12114/2010.
Împotriva acestui certificat s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii prealabile reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Din redactarea textului art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reţinut de instanţa de fond ca temei de drept al inadmisibilităţii acţiunii, rezultă că obiectul procedurii prealabile îl constituie actul administrativ, procedura prealabilă vizează actul autorităţii emitente, cererea de revocare adresându-se fie autorităţii emitente, fie autorităţii ierarhic superioare.
Or, reclamanta-recurentă s-a adresat autorităţii ierarhic superioare sub aspectul stabilirii calităţii de persoană cu handicap, situaţie în care au fost respectate cerinţele art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte arată că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziţia persoanelor vătămate şi nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la justiţie, într-un termen rezonabil, conform cerinţelor art. 6 din C.E.D.O.
Formularea plângerii prealabile sub forma recursului ierarhic sau graţios reprezintă în opinia legiuitorului român o condiţie specială de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, sancţiunea neîndeplinirii acestei condiţii fiind aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În cauză, s-a aplicat greşit această sancţiune deoarece reclamanta a parcurs procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată, pentru că aceasta a formulat contestaţie la Comisia Superioară, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.
Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiţie, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.
Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurenta să fie obligată să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împotriva deciziei Comisiei Superioare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/204, se va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.C. prin curator G.D.C. împotriva sentinţei nr. 175/2011 din 9 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1636/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1714/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
