ICCJ. Decizia nr. 1657/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1657/2012
Dosar nr. 738/1/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamantul V.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1541/C/2011 al Ministrului Justiţiei, până la soluţionarea recursului formulat în cauză.
În motivarea acţiunii, reclamantul a redat situaţia de fapt potrivit căreia, în anul 2011, a fost condamnat definitiv pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă la 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, iar la data de 11 iulie 2011, Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 1541/C/2011 prin care s-a dispus încetarea calităţii de executor judecătoresc, motivat de existenţa antecedentelor penale.
În acest context, reclamantul a formulat plângere împotriva ordinului emis de autoritatea pârâtă, iar printr-o cerere separată, a solicitat suspendarea executării actului atacat, până la judecarea cauzei pe fond.
Reclamantul a mai arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 228 din 17 august 2011, s-a dispus suspendarea executării ordinului contestat până la soluţionarea cauzei pe fond, iar prin Sentinţa nr. 290/2011 din 11 octombrie 2011, a fost respinsă acţiunea în anularea Ordinului nr. 1541/C/2011.
Reclamantul a susţinut că formularea recursului împotriva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei suspendă de drept executarea ordinului atacat până la pronunţarea instanţei de control judiciar, în temeiul art. 20 pct. 2 din Legea nr. 554/2004.
Întrucât Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia i-a cerut reclamantului să predea toate actele şi ştampilele şi a emis adrese către instanţele de judecată, prin care le-a comunicat că acesta nu mai are dreptul să profeseze, reclamantul a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fie admiterea cererii formulate, fie comunicarea unui punct de vedere scris cu privire la suspendarea executării actului atacat.
2. Apărările pârâtului
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, susţinând că suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepţie, care se poate dispune exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, iar în situaţia în care măsura dispusă în temeiul art. 14 a rămas fără obiect, în faţa instanţei de recurs nu mai este posibilă formularea unei noi cereri de suspendare.
Totodată, pârâtul a precizat că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, invocat de către reclamant, nu este incident în cauză, întrucât vizează situaţia în care acţiunea în fond a fost admisă şi s-a dispus anularea actului administrativ criticat.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii formulate
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea formulată şi înregistrată ca fond pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 738/1/2012 reclamantul V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei suspendarea Ordinului nr. 1541/C/2011 emis de pârât, până la soluţionarea recursului formulat în cauză.
În motivarea cererii reclamantul arată că în baza ordinului a cărui suspendare se solicită până la soluţionarea irevocabilă a recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 290 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia , secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus încetarea calităţii sale de executor judecătoresc pe motiv că există antecedente penale.
Deşi prin Sentinţa civilă nr. 228 din 17 august 2011 s-a dispus suspendarea ordinului până la pronunţarea instanţei de fond, sentinţă irevocabilă, conducerea Camerei executorilor judecătoreşti, după pronunţarea Sentinţei civile nr. 290/2011 i-a comunicat să predea toate actele şi documentele.
Se solicită comunicarea unui punct de vedere privind aplicabilitatea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta depune acte în susţinerea cererii respectiv copia Ordinului a cărui suspendare se solicită, copia sentinţelor judecătoreşti pronunţate în cauză şi dovada achitării taxei de timbru.
La dosar pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Curtea conform art. 129 (5) C. proc. civ. în raport de obiectul cauzei - suspendare act administrativ individual Ordinul nr. 1541/C din 11 iulie 2011 apreciază că în cauză competenţa de soluţionare, în primă instanţă revine Curţii de Apel Alba Iulia conform dispoziţiilor art. 10(1) din Legea nr. 554/2004, ordinul fiind emis de o autoritate publică centrală.
Deşi reclamantul nu a indicat ca temei juridic, în mod expres dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, în concret acesta solicită suspendarea unui ordin apreciat nelegal, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 290 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia.
În baza art. 15(1) din Legea nr. 554/2004 se poate solicita suspendarea odată cu acţiunea principală sau prin cerere separată.
Faţă de cele reţinute, Curtea apreciază că prezenta cerere nu este de competenţa sa, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 300 C. proc. civ. nesolicitându-se suspendarea unei hotărâri, ci suspendarea unui act administrativ individual.
Având în vedere dispoziţiile art. 10(1) din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile art. 3 C. proc. civ., Curtea va trimite cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ca instanţă competentă Curtea de Apel Alba Iulia se va pronunţa pe excepţia inadmisibilităţii invocate de pârât prin întâmpinarea depusă în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cererea formulată de V.I. spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Alba Iulia , secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1651/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1661/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
