ICCJ. Decizia nr. 1668/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1668/2012
Dosar nr. 56/59/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 56/59/2010, la data de 15 ianuarie 2010, reclamanţii Comuna Giroc şi Consiliul Local al Comunei Giroc au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Judeţean Timiş, Municipiul Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara anularea parţială a H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, cu privire la terenurile înscrise în CF nr. 7533 Chişoda, nr. cadastral Cc 646/1/2, De 657/1, Df 640/2/2, precum şi la cele înscrise în CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral 660/8/20, Cc 660/8/21, prevăzute la poziţia 3257 din Anexa 2 la hotărâre, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că la poziţia 3257 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş au fost incluse în inventarul bunurilor din domeniul public al Municipiului Timişoara, terenurile menţionate, din CF nr. 7533 Chişoda, nr. cadastral Cc 646/1/2, De 657/1, Df 640/2/2 şi CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral De 660/8/20, Cc 660/8/21, deşi din cărţile funciare rezultă că acestea aparţin comunei Giroc, fiind amplasate pe raza teritorială a acestei unităţi administrativ-teritoriale.
S-a susţinut că, potrivit art. 7 lit. e) din Legea nr. 213/1998, aceste bunuri nu puteau să aparţină domeniului public al Municipiului Timişoara, ci, eventual, să treacă din domeniul privat în domeniul public al Statului Român, în baza unor hotărâri de Guvern, conform art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.
Completându-şi cererea introductivă, pentru termenul de judecată din 10 februarie 2010, reclamantele au învederat că, în calitatea sa de acţionar unic la SC C. SA Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara a solicitat Primăriei Comunei Giroc intabularea unor construcţii proprietatea societăţii menţionate, edificate pe terenul înscris în CF nr. 7533 Chişoda, nr. cadastral Cc 646/1/2, precum şi dezmembrarea imobilului evidenţiat în CF nr. 8630-S Chişoda, nr. cadastral Cc 646/1/2/S.
De asemenea, s-a precizat că la 15 ianuarie 2010, reclamanta a promovat o plângere prealabilă adresată Guvernului României, pentru revocarea parţială a H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002, în privinţa acestor terenuri.
Reclamantele şi-au precizat ulterior acţiunea, solicitând ca Hotărârea de Guvern ce face obiectul acţiunii să fie anulată parţial, în privinţa poziţiilor nr. 3257-3258 din Anexa nr. 2, respectiv, în privinţa terenurilor evidenţiate în CF nr. 403506 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7533 Chişoda, nr. cadastral Cc 646/1/2, De 657/1, Df 640/2/2, precum şi în CF nr. 403457 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral De 660/8/20, respectiv CF nr. 403459 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral Cc 660/8/21.
În întâmpinarea depusă la dosar, pentru termenul de judecată din 10 februarie 2010, pârâtul Consiliul Judeţean Timiş a solicitat respingerea acţiunii promovate împotriva sa, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A formulat apărări în cauză prin întâmpinare şi pârâtul Guvernul României, care a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Comuna Giroc.
Prin Încheierea de şedinţă din 03 mai 2010 a fost respinsă excepţia de tardivitate a acţiunii invocată de Guvernul României, a fost unită cu fondul excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei Comuna Giroc, fiind admise excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a Consiliului Local al Comunei Giroc şi privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
La termenul de judecată din 19 ianuarie 2011 a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului Municipiul Timişoara, intervenienta SC C.L.T.C. SA Timişoara, care a invocat excepţiile de prematuritate a acţiunii, de inadmisibilitate a acţiunii în contencios administrativ şi cea privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei Comuna Giroc.
Prin Încheierea de şedinţă din 19 ianuarie 2011 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie.
Prin Sentinţa nr. 232 din 18 martie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată, completată şi precizată de reclamanta Comuna Giroc împotriva pârâţilor Municipiul Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş şi Guvernul României şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC C.L.T.C. S.A. în favoarea pârâtului Municipiul Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut, în esenţă, următoarele.
Cu privire la excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei Comuna Giroc, instanţa a constatat că această excepţie este nefondată în speţă, întrucât pretenţia concretă dedusă judecăţii în cauză este aceea de anulare parţială a hotărârii de guvern, reclamanta susţinând că este vătămată în dreptul său de proprietate prin acest act administrativ.
Acţiunea având acest obiect a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, fiind promovată de către reclamantă în calitatea sa de persoană pretins vătămată în dreptul său de proprietate printr-un act administrativ individual - H.G. nr. 1016/2005, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş.
Concluzionând, s-a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii a luat naştere între reclamantă şi emitentul actului administrativ individual pretins vătămător, izvorul acestuia identificându-se cu actul administrativ respectiv. Or, pentru analizarea unui atare raport juridic, art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 recunoaşte expres calitatea procesuală activă oricărei persoane ce se pretinde vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, situaţie în care se situează şi reclamanta.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată în apărare de către pârâtul Consiliul Judeţean Timiş, Curtea a reţinut următoarele.
Pârâtul Consiliul Judeţean Timiş a contribuit la adoptarea actului administrativ a cărui anulare parţială se solicită în cauză, prin îndeplinirea unei operaţiuni administrative care a stat la baza emiterii acestuia. Din acest motiv, s-a apreciat că acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, căci alături de ceilalţi pârâţi (Municipiul Timişoara şi Guvernul României) se identifică subiectului pasiv din raportul juridic dedus judecăţii.
Pe fondul cauzei s-a reţinut, în esenţă, din întreg probatoriul administrat în cauză, că terenurile ce fac obiect al litigiului pendinte au devenit ex lege proprietatea SC T. SA - Sucursala Electrocentrale Timişoara, din patrimoniul căreia acest drept s-a transmis în domeniul public al Municipiului Timişoara, prin art. 1 din H.G. nr. 104/2002. Acestea au fost preluate în domeniul public al Municipiului Timişoara prin Hotărârea Consiliul Local al Municipiului Timişoara nr. 253 din 17 septembrie 2002 şi au fost transmise în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, fiind aduse aport la capitalul social al SC T.2002 SA (antecesoarea intervenientei SC C.L.T.C. SA), prin Hotărârea Consiliul Local al Municipiului Timişoara nr. 254 din 17 septembrie 2002.
Într-adevăr, deşi aceste acte administrative nu fac referire expresă la terenuri, s-a reţinut că obiect al transmisiunilor astfel operate l-a constituit în întregime Centrala Electrică de Termoficare Timişoara, fără a se institui un regim juridic diferit pentru construcţii şi terenuri.
De altfel, astfel cum a arătat instanţa, terenurile au devenit proprietatea Sucursalei Electrocentrale Timişoara prin transmisiunile succesive analizate, în aceleaşi condiţii ca şi construcţiile, impunându-se astfel concluzia că şi terenurile au făcut obiect de aplicare a H.G. nr. 104/2002, precum şi a hotărârilor de consiliu local deja menţionate.
Faţă de aceste constatări, instanţa a concluzionat că terenurile în litigiu au fost transmise din patrimoniul SC T. SA în domeniul public al Municipiului Timişoara, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, care, la rândul său, a înţeles să le gestioneze prin intermediul societăţilor comerciale înfiinţate prin H.C.L.M. Timişoara nr. 224 din 16 iulie 2002, respectiv, nr. 313/2007, la care este acţionar unic.
La poziţiile 3257 - 3258 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş au fost incluse în inventarul bunurilor din domeniul public al Municipiului Timişoara, terenurile menţionate, din CF nr. 7533 Chişoda, nr. cadastral Cc 646/1/2, De 657/1, Df 640/2/2 şi CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral De 660/8/20, Cc 660/8/21, ulterior evidenţiate în CF nr. 403506 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7533 Chişoda, nr. cadastral Cc 646/1/2, De 657/1, Df 640/2/2, precum şi în CF nr. 403457 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral De 660/8/20, respectiv CF nr. 403459 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral Cc 660/8/21, în care s-a şi înscris dreptul de proprietate aparţinând domeniului public al Municipiului Timişoara.
În speţă s-a solicitat anularea parţială a hotărârii de guvern de atestare a domeniului public al Municipiului Timişoara, susţinându-se că terenurile menţionate aparţin domeniului public al Comunei Giroc.
Raportat la această stare de fapt, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată.
Nu s-a reţinut în cauză că terenurile în litigiu ar fi devenit proprietatea Comunei Giroc prin efectul art. 26 din Legea nr. 18/1991.
Textul legal menţionat, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, viza doar terenurile care se găseau în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie la data adoptării Legii fondului funciar, împrejurare ce se poate deduce prin interpretarea sistematică a acestei norme, observându-se că este amplasată în capitolul 2, privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ce au fost proprietatea fostelor cooperative agricole de producţie. Or, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, terenurile în litigiu nu erau proprietatea unor astfel de entităţi, ci proprietate de stat.
Regimul juridic al terenurilor proprietate de stat a fost reglementat în capitolul 3 al Legii nr. 18/1991, stabilindu-se în art. 36, de care se prevalează reclamanta, că "terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26".
A mai reţinut Curtea că nici acest text legal nu este incident în speţă, de vreme ce imobilele în litigiu nu se aflau în administrarea Primăriei Comunei Giroc la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar ci, dimpotrivă, deveniseră ex lege proprietatea uneia dintre antecesoarele SC T. SA - Sucursala Electrocentrale Timişoara, fiind în administrarea operativă directă a fostei Întreprinderi Electrocentrale Timişoara, până la înfiinţarea Regiei autonome de electricitate "R".
Împrejurarea că, în timp, aceste terenuri au făcut obiect al unor contracte de concesiune semnate în calitate de concedent de către reclamantă, prin autorităţile sale reprezentative s-a apreciat că nu poate conduce la concluzia că reclamanta ar fi proprietara terenurilor, atâta timp cât aceasta nu justifică în speţă un titlu de proprietate, în actul de concesionare din anul 1997 prevăzându-se chiar că terenurile ar fi proprietatea Comunei Giroc ca efect al Decretelor Consiliului de Stat nr. 202/1981, 31/1986 şi al Legii nr. 18/1991.
De asemenea, faptul că succesoarea SC T. SA - Sucursala Electrocentrale Timişoara, SC C. SA a solicitat acordul reclamantei pentru realizarea unor operaţiuni de dezmembrare a unor corpuri compuse din construcţii, ori pentru intabularea unor astfel de imobile edificate, s-a apreciat că nu poate fi reţinută ca o recunoaştere a dreptului de proprietate în favoarea Comunei Giroc, deoarece acordurile în discuţie vizează exclusiv clădiri, iar nu terenurile litigioase. Pe de altă parte, în hotărârile de consiliu local emise pentru rezolvarea acestor solicitări s-a menţionat că rămâne proprietar asupra terenurilor Statul Român, acestea fiind în administrarea operativă directă a SC C. SA.
A mai reţinut Curtea că nu este semnificativ în speţă nici faptul că terenurile sunt amplasate pe raza teritorială a Comunei Giroc, delimitată potrivit Legii nr. 2/1968, căci dreptul de proprietate al unităţii administrativ-teritoriale pârâte nu a fost stabilit ca efect al aplicării acestui act normativ, ci ca urmare a transmiterii în patrimoniul său a C.E.T. Sud Timişoara, cu toate bunurile aferente, iar H.G. nr. 104/2002 nu a fost contestată de reclamantă.
Aşadar, cum terenurile în litigiu sunt aferente C.E.T. Sud Timişoara, care deserveşte consumatorii de pe raza Municipiului Timişoara, Curtea a concluzionat că acestea aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale unde se află centrala.
Instanţa a concluzionat că nu au fost încălcate dispoziţiile legale de care se prevalează reclamanta la adoptarea H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, în privinţa bunurilor de la poziţiile 3257 - 3258.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs Comuna Giroc, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se aduc, în esenţă, critici sentinţei recurate în sensul că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că este proprietara terenurilor în litigiu ca efect al Legii nr. 1/1991 a fondului funciar, care este opozabil faţă de terţi, conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, cât şi urmare a recunoaşterii implicite a intimaţilor care au solicitat emiterea unei hotărâri de consiliu în vederea dezmembrării unui imobil din cele în cauză.
Se susţine că în mod greşit instanţa a reţinut că SC C. SA are un drept de proprietate ex lege asupra terenurilor urmare a unor transmisiuni succesive, întrucât această situaţie este infirmată de demersul în justiţie pentru a se dobândi dreptul de proprietate, soluţionat prin Decizia nr. 1068 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara în sensul respingerii acţiunii cu acest obiect, motivat de faptul că este necesară parcurgerea procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991.
De asemenea, în acest sens, se menţionează şi că dispoziţiile art. 4 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate ex lege asupra terenurilor în litigiu care nu au fost în patrimoniul antecesoarei SC C. SA, cu unic acţionar Consiliul Local Timişoara.
Se arată de recurentă că o dovadă în sprijinul dreptului său de proprietate o reprezintă încheierea contractelor de concesionare încheiate cu SC C. SA care nu se justificau a fi încheiate dacă intimaţii erau proprietari asupra terenurilor în litigiu.
În altă ordine, intimaţii nu au adus dovezi cu privire la includerea terenurilor în domeniul public al Municipiului Timişoara.
Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş a formulat întâmpinare prin care a reiterat excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Timiş.
Municipiul Timişoara prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că H.G. nr. 1016/2005 de atestare a domeniului public este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998, iar H.C.L. nr. 145/2004 nu a fost contestată în procedura prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Se menţionează că imobilele-terenuri ce constituie obiectul prezentului litigiu au trecut în proprietatea statului român cu titlu de expropriere, conform Decretelor Consiliului de Stat nr. 202/1981, nr. 294/1983 şi nr. 31/1986, pentru cauză de utilitate publică, respectiv realizarea obiectivului de investiţii "centrala electrică de termoficare şi funcţionare pe lignit", aspect reţinut cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 1068 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Astfel, ex lege terenurile au fost transmise din proprietatea SC T. SA în domeniul public al municipiului Timişoara şi în administrarea Consiliului Local Timişoara, conform H.G. nr. 104/2002, art. 107 din Constituţia României şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare şi SC C.L.T.C. SA prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că terenurile cuprinse în anexa la H.G. nr. 1016/2005 exced în realitate domeniului public sau privat al localităţii Giroc, au aparţinut Statului Român, făcând parte din sistemul energetic naţional până la data la care au fost transmise fără plată domeniului public al municipiului Timişoara.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de susţinerile părţilor, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Deşi nu s-a precizat în concret temeiul legal al recursului, se reţine că toate criticile menţionate se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. proc. civ.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă, astfel cum s-a reţinut şi anterior, că prin acţiunea precizată la 9 martie 2010, reclamanta a solicitat anularea parţială a H.G. nr. 1016/2005 în privinţa poziţiilor nr. 3257 - 3258 din Anexa nr. 2 referitoare la terenurile înscrise în CF 403506 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7533 Chişoda, nr. cadastral Cc 646/1/2, De 657/1, Df 640/2/2, precum şi în CF nr. 403457 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral De 660/8/20, respectiv CF nr. 403459 Giroc, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 7534 Chişoda, nr. cadastral Cc 660/8/21.
Necontestat este că terenurile în cauză au fost expropriate de la persoane fizice şi trecute în proprietatea statului român, în baza Decretelor Consiliului de Stat nr. 202/1981, nr. 294/2983 şi nr. 31/1986.
Această situaţie a fost reţinută cu autoritate de lucru judecat şi prin Decizia nr. 1068/2002 a Curţii de Apel Timişoara, în considerentele căreia s-a statuat că dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care se află construcţiile SC T. SA Timişoara poate fi dobândit de aceasta doar în procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991.
De asemenea, terenurile în litigiu înscrise în cărţile funciare menţionate în precizarea la acţiune s-au aflat şi se află pe teritoriul administrativ al comunei Giroc (Chişoda).
Acest fapt rezultă şi din raportul de expertiză extrajudiciară, cât şi din adresa nr. 291 din 26 ianuarie 2011 a OCPI Timiş.
Modificările şi completările la H.G. nr. 977/ 2002 privind atestarea domeniului public a judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş prin H.G. nr. 1016/2005 au avut loc urmare a Notei de fundamentare, conform căreia au intervenit schimbări ale regimului proprietăţii unor bunuri, fiind realizate transferuri din domeniul public sau privat al statului în domeniile publice ale judeţului, municipiilor, oraşelor sau comunelor din judeţul Timiş.
Din Nota de fundamentare cât şi din preambulul H.G. nr. 1016/2005, rezultă că aceasta a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel cum s-a reţinut anterior, terenurile în litigiu au intrat în proprietatea Statului român conform decretelor menţionate şi se aflau la momentul emiterii H.G. nr. 1016/2005, în domeniul privat al statului, nefiind depuse la dosar înscrisuri care să ateste schimbarea acestei situaţii.
Or, în acest caz nu se putea urma procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 213/1998 menţionată, astfel cum a susţinut şi reclamanta în acţiunea formulată.
În consecinţă, faţă de cele menţionate, la emiterea H.G. nr. 1016/2005 cu referire la poziţiile solicitate a fi anulate, au fost încălcate prevederile Legii nr. 213/1998.
Susţinerile Municipiului Timişoara şi ale intervenientei nu pot fi apreciate ca fondate, date fiind cele reţinute anterior.
De asemenea, jurisprudenţa invocată nu prezintă relevanţă în cauză întrucât vizează alte poziţii ale H.G. nr. 1016/2005, astfel că şi natura juridică a fost stabilită în raport de obiectul litigiului, respectiv bunurilor menţionate ca obiect al cererii de anulare parţială formulată în cauza respectivă.
Mai mult, intimatul-pârât confundă procedura reglementată de art. 21 din Legea nr. 213/1998 cu cea prevăzută de art. 8 din aceeaşi lege.
De asemenea, nici H.G. nr. 104/2002 şi nici H.C.L. menţionate nu fac dovada trecerii terenurilor în litigiu din domeniul privat al statului în domeniul public al Municipiului Timişoara.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii precizate, în sensul anulării poziţiilor nr. 3257 - 3258 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 977/2002, modificată şi completată prin H.G. nr. 1016/2005.
În temeiul art. 51 şi următoarele C. proc. civ. şi urmare a soluţiei de admitere a cererii principale, se va respinge cererea de intervenţie formulată de SC C.L.T.C. SA Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Comuna Giroc împotriva Sentinţei nr. 232 din 18 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite acţiunea precizată şi completată formulată de reclamanta Comuna Giroc.
Anulează poziţiile nr. 3257 - 3258 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 977/2002, modificată şi completată prin H.G. nr. 1016/2005.
Respinge cererea de intervenţie formulată de SC C.L.T.C. SA Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1661/2012. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1686/2012. Contencios → |
|---|
