ICCJ. Decizia nr. 1675/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1675/2012
Dosar nr.3093/54/2010
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta M.L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor anularea Deciziei nr. 4754 din 05 octombrie 2010 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi repunerea în funcţia deţinută anterior.
În motivarea acţiunii a arătat că, începând cu data de 01 aprilie 2007 reclamanta şi-a desfăşurat activitatea ca ofiţer principal 1 (prevenirea criminalităţii în mediul penitenciar) în cadrul penitenciarului Craiova, unitate subordonată Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, având statutul de funcţionar public cu statut special, potrivit Legii nr. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor, republicată.
A mai arătat reclamanta că la data de 06 octombrie 2010, prin Decizia nr. 4754 din 05 octombrie 2010 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, i s-a comunicat că începând cu data de 01 octombrie 2010 a fost detaşată la Penitenciarul de Femei Târgşor, fiind totodată avansată şi împuternicită cu aceeaşi dată în funcţia de şef birou 1 (prevenirea criminalităţii în mediul penitenciar) pentru o perioadă de 6 luni.
La data de 07 octombrie 2010 reclamanta a comunicat Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prin Penitenciarul Craiova, refuzul său de a se prezenta la unitatea în care a fost detaşată, justificând prin scrisoare medicală emisă de Dr.L.S., din cadrul Spitalului Clinic Municipal Filantropia din Craiova, că se afla într-un tratament medical permanent încă din data de 08 septembrie 2010 ce necesită prezenţa periodică la medicul curant, aspect care făcea contraindicată detaşarea într-o altă localitate.
Prin sentinţa nr. 169 din 28 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, a a admis cererea formulată de reclamanta M.L.I., a anulat Decizia nr. 4754 din 5 octombrie 2010 a Directorului General al A.N.P. şi a dispus repunerea reclamantei în funcţia deţinută anterior.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Prin Decizia nr. 4754 din 05 octombrie 2010 a Directorului General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor reclamanta M.L.I. subcomisar de penitenciare la Penitenciarul Craiova unde lucra ca ofiţer principal 1, a fost detaşată şi avansată, începând cu 01 octombrie 2010 la Penitenciarul de femei Târgşor, unde urma să îndeplinească funcţia de şef birou 1.
La data de 07 octombrie 2010, reclamanta a comunicat atât Penitenciarului Craiova, cât şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, refuzul de a îndeplini dispoziţiile Deciziei ce face obiectul prezentului dosar şi a solicitat revocarea acesteia.
În motivarea acestui refuz reclamanta a invocat motive medicale, transmiţând A.N.P. actele medicale pe care le invoca, pentru a demonstra temeinicia refuzului, respectiv scrisoarea medicală nr. 257 emisă de Dr.L.S. din cadrul Spitalului Clinic Municipal „Filantropia” Craiova, buletin ecografic din 10 septembrie 2010 eliberat de Spitalul Universitar Bucureşti, bilet de ieşire din spital şi mai multe reţete medicale.
La 08 noiembrie 2010 Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a comunicat reclamantei prin adresa nr. N 500855/DMRU din 04 noiembrie 2010 că „Direcţia Medicală a considerat că problemele medicale ce reies din documentele anexate cererii nu constituie o situaţie de a refuza detaşarea potrivit art. 52 alin. (3) lit. c) din Ordinul Ministrului Justiţiei Nr. 2854/C din 29 octombrie 2004”, fiind menţinută decizia de detaşare.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs Administraţia Naţională a Penitenciarelor, criticând sentinţa recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este nefondat în considerarea următoarelor argumente.
Potrivit art. 52 alin. (3) din Regulamentul privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi avansare, precum şi condiţiile pentru modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare aprobat prin O.M.J. nr. 2854/C/2004, cu modificările şi completările ulterioare „Funcţionarul public poate refuza detaşarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea;
d) detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură condiţii corespunzătoare de cazare;
e) este singurul întreţinător în familie;
f) motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării.";
Din documentele medicale ataşate de către reclamantă cererii de chemare în judecată, respectiv Scrisoarea Medicală nr. 257 emisă de Dr.L.S. din cadrul Spitalului Clinic Municipal „Filantropia” Craiova, planul terapeutic stabilit de către medicul curant, reiese fără putinţă de tăgadă că reclamanta trebuie să efectueze diverse tratamente, teste şi examinări care impun prezenţa sa obligatorie în Craiova, urmând ca în raport de constatări şi evoluţie, să fie programată pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale.
Argumentul folosit de judecătorul fondului în sensul că faţă de actele medicale menţionate şi de faptul că la momentul emiterii deciziei atacate reclamanta se afla în plin proces terapeutic,este unul rezistent care nu poate conduce decât la concluzia că refuzul reclamantei a fost întemeiat, şi că în cauză a fost dovedită imposibilitatea detaşării, în sensul dispoziţiilor art. 52 litera c) din O.M.J. nr. 2854/C/2004.
În contextul deja arătat, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond a argumentat în mod judicios soluţia pronunţată în litigiul de faţă, astfel că va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea n.554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei nr. 169 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1659/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1680/2012. Contencios → |
|---|
