ICCJ. Decizia nr. 1683/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1683/2012
Dosar nr. 1012/44/2011
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanţii A.N., P.M., V.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.A.F.”) şi Autoritatea Naţională a Vămilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.V.”), suspendarea executării următoarelor acte administrative: Ordinele preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406 şi nr. 2407 din 04 iulie 2011, preavizul nr. 38557 din 05 iulie 2011, preavizul nr. 38535 şi Ordinul A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie 2011.
În motivarea acţiunii s-a arătat că Ordinele nr. 2406 şi 2407 nu respectă prevederile Legii nr. 188/1999 republicată şi nici prevederile H.G. nr. 611/2008, iar preavizele menţionate nu respectă dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 şi nu prezintă termenul şi instanţa la care ar fi putut fi contestate şi nici nu sunt motivate în fapt.
S-a mai arătat că prin Ordinul nr. 2589 se încalcă prevederile H.G. nr. 611/2008 în sensul că bibliografia şi tematica stabilită pentru examen ar fi trebuit să fie publice cu cel puţin 30 de zile înainte de data concursului .
Prin întâmpinarea depusă pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de prevederile H.G. nr. 109/2009, ordinele atacate fiind emise de preşedintele A.N.A.F.
Pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării preavizelor ca rămasă fără obiect, având în vedere că începând cu data de 8 august 2011 preavizele acordate reclamanţilor şi-au produs efectele.
Pârâta a mai invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind suspendarea executării preavizelor, având în vedere că acestea nu reprezintă acte administrative în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, deoarece nu dau naştere nu modifică sau sting raporturi juridice.
De asemenea pârâta A.N.A.F. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, având în vedere că Ordinele nr. 206 şi nr. 2407 şi-au produs efectele începând cu data de 8 august 2011.
S-a invocat şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind suspendarea executării preavizelor.
A arătat pârâta că nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită suspendarea preavizelor, acestea fiind emise de A.N.V.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin sentinţa civilă nr. 275 din 29 septembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.N., P.M. şi V.L. şi a dispus suspendarea executării efectelor Ordinelor nr. 2589/2011, 2406/2011 şi 2407/2011 precum şi a actelor subsecvente acestora până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestora.
Curtea a apreciat că excepţiile invocate sunt nefondate, pârâtele având calitate procesuală pasivă în raport de capătul de cerere privitor la actele emise de fiecare parte, respectiv A.N.A.F. în ceea ce priveşte suspendarea executării şi a efectelor Ordinelor 2589, 2406 şi 2407, iar A.N.V. pentru capătul de cerere privind suspendarea preavizelor.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind suspendarea preavizelor, instanţa a apreciat că acestea întrunesc elementele actului administrativ, astfel cum este definit în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În privinţa cazului bine justificat, instanţa a reţinut că ordinele atacate sunt susceptibile de încălcarea unor dispoziţii legale imperative, ca urmare a organizării unui examen de testare profesională, iar îndeplinirea condiţiei preferitoare la prevenirea unei pagube iminente derivă din faptul că, odată cu încetarea raporturilor de muncă, reclamanţilor le–au fost sistate toate drepturile salariale, ceea ce îi afectează în mod evident posibilităţile de subzistenţă.
Împotriva sentinţei nr. 275 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamală Galaţi în nume propriu precum şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
3. Recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi în nume propriu precum şi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a reţinut în mod greşit că datorită faptului că prin preavize se aduce la cunoştinţă intimaţilor-reclamanţi că începând cu data de 8 august 2011 vor fi eliberaţi din funcţiile publice aceştia au dreptul de a se adresa instanţei de judecată pentru suspendarea executării, respectiv verificarea legalităţii şi temeiniciei acestor preavize;
- preavizele emise şi-au produs deja efectele, astfel că cererea de suspendare este rămasă fără obiect;
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9), instanţa de fond reţinând, în mod eronat, îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care să justifice suspendarea executării efectelor actelor administrative atacate.
4.Recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7), afirmaţiile emise nefiind argumentate, motivate;
- Ordinele Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406/2011, respectiv 2407/2011 şi-au produs efectele, astfel că se arată că cererea de suspendare a rămas fără obiect;
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9), instanţa de fond reţinând, în mod eronat, îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care să justifice suspendarea executării efectelor actelor administrative atacate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamele în nume propriu, instanţa urmează a-l respinge ca inadmisibil având în vedere că această parte nu a fost chemată în judecată prin cererea introductivă de instanţă.
Într-o altă ipoteză s-ar încălca principiul disponibilităţii părţilor asupra cadrului juridic al acţiunii, principiu care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să îşi dispute obiectul procesului.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională a Vămilor instanţa le va admite şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanţi, pentru considerentele ce urmează:
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate şi că acest act administrativ constituie el însuşi titlu executoriu.
A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situaţie de excepţie, care poate fi de drept, când legea o prevede (ex. art. 123 alin. final din Constituţie) sau judecătorească, dar în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Înalta Curte a reţinut că Ordinul nr. 2589 din 112 iulie 2011, obiect al litigiului de faţă, a fost emis de Vicepreşedintele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în temeiul prevederilor, H.G. nr. 110/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V., modificată şi completată prin H.G. nr. 565/2011, Legii nr. 188/1999, prevederilor Ordinului Preşedintelui Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, prevederilor Ordinului nr. 2407/2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor, precum şi având în vedere avizele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, opţiunea exercitată de reclamant şi rezultatele finale ale examenului de testare profesională.
Astfel, Înalta Curte reţine că prin Ordinele nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 A.N.A.F. a aprobat structura organizatorică şi statele de funcţii ale Autorităţii Naţionale a Vămilor, aparat central şi structuri subordonate, situaţie necontestată în cauză.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, în cauză, se constată că niciunul dintre argumentele expuse de reclamanţi în faţa instanţei de fond nu se circumscriu situaţiilor reţinute ca fiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ contestat.
Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susţinerilor referitoare la condiţia prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii cererii formulate de reclamanţi, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 275 din 29 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal precum şi de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanţii A.N., P.M. şi V.L.,ca nefondată.
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale împotriva aceleiaşi sentinţe ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1682/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1684/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
