ICCJ. Decizia nr. 1719/2012. Contencios. Controlul averilor (Legea nr.115/1996 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1719/2012
Dosar nr. 1690/54/2011
Şedinţa publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii. Apărările pârâtei
1.1. Reclamantul B.S. a chemat în judecată A.N.I., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea raportului de evaluare A.N.I. cu nr. 77090/G/II ca nelegal şi netemeinic, blocând astfel şi efectele posibile ale acestuia, inclusiv posibilitatea de declanşare a procedurii disciplinare pentru destituirea sa din funcţie.
Arată că, urmare unei aşa-zisei sesizări din oficiu, a fost informat că face obiectul evaluării averii sale dobândită în perioada cercetată, respectiv 2004-2010, ca primar al comunei Slivileşti, jud. Gorj.
În analiza datelor aferente, A.N.I. a întocmit raportul de evaluare ce face obiectul prezentei contestaţii, raport pe care îl consideră nelegal şi netemeinic pentru următoarele motive:
Temeiul de drept al raportului se regăseşte în Legea nr. 176/2010, care modifică Legea nr. 115/1996. Susţine că, aceste legi reinstituie dictatura terorii civice, specifică Legii nr. 18/1968, impun prezumţia de nevinovăţie, încurajează delaţiunea şi şantajul ca instrumente de opresiune şi de manipulare socială, fiind construite împotriva tuturor principiilor fundamentale moderne de drept naţional şi european şi împotriva spiritului Constituţiei României.
1.2. La data de 6 octombrie 2011, pârâta A.N.I. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, raportat la dispoziţiile legale care guvernează materia controlului averilor şi anume, Legea nr. 176/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007, şi care instituie o procedură specială privind activitatea de evaluare a averii.
Arată că, în temeiul dispoziţiilor legale incidente, A.N.I. a trimis raportul de evaluare însoţit de înscrisurile ce au stat la baza emiterii acestuia, la Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Craiova, unde face obiectul Dosarului nr. 1479/54/2011.
Invocă art. 10 din Legea nr. 115/1996 şi menţionează că, raportul de evaluare este supus controlului Comisiei pentru verificarea averilor. Din momentul sesizării Comisiei, procedura este una specială, fiind reglementată de Legea nr. 115/1996.
2. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 580 din 11 noiembrie 2011 a respins contestaţia formulată de reclamant, reţinând că promovarea contestaţiei potrivit art. 22 alin. (1) este condiţionată (în ipoteza în care, prin raportul de evaluare nu se propune declanşarea procedurii de incompatibilitate a persoanei) de finalizarea procedurii administrative prin hotărârea comisiei de cercetare a averilor, pronunţată potrivit Legii nr. 115/1996; în ipoteza în care raportul de evaluare cuprinde menţiuni privind declanşarea procedurii de incompatibilitate, raportul de evaluare poate fi contestat direct, potrivit art. 22 alin. (1), iar limitele controlului judiciar în contencios administrativ sunt cele reglementate în Secţiunea a 3-a, Evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, din cadrul Legii nr. 176/2010.
În speţă, raportul de evaluare a fost analizat de către comisia de cercetare a averilor, astfel cum rezultă din certificatul nr. 1479/54/2011 eliberat de Curtea de Apel Craiova - Comisia de cercetare a averilor (fila 85 dosar), procedura administrativă finalizându-se prin clasarea cauzei.
3. Recursul formulat de reclamantul B.S. împotriva Sentinţei nr. 580 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova
Motivele recursului sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că motivarea instanţei de fond este greşită deoarece dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 arată fără echivoc că persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ, iar la alin. (3) se arată că, în ipoteza în care raportul nu a fost contestat, A.N.I. sesizează în termen de 15 zile organele abilitate pentru declanşarea procedurii disciplinare.
În Legea nr. 176/2010 nu se face referire la faptul că promovarea contestaţiei potrivit art. 22 alin. (1) este condiţionată de finalizarea procedurii administrative prin hotărârea comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de apel şi dacă nu ar fi contestat raportul de evaluare, Agenţia are posibilitatea, potrivit art. 22 alin. (3) să sesizeze organele abilitate pentru declanşarea procedurii disciplinare.
Instanţa de fond avea posibilitatea să suspende cauza potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ. până la finalizarea procedurii administrative cu privire la raportul de evaluare, fie să respingă contestaţia ca rămasă fără obiect.
II. Considerentele Înaltei Curţi - instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată
1. Recursul este nefondat.
1.1. Legea nr. 176/2010 coroborată cu prevederile Legii nr. 115/1996 prevede o procedură specială în cazul evaluării averilor.
Potrivit art. 17 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 raportul de evaluare se comunică persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, după caz, organelor fiscale, celor de urmărire penală şi celor disciplinare, precum şi comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996.
Potrivit art. 101 din Legea nr. 115/1996, comisia de cercetare începe acţiunea de control de îndată ce este sesizată de Agenţia Naţională de Integritate cu raportul de evaluare.
Din analiza şi interpretarea dispoziţiilor sus-menţionate reiese împrejurarea conform căreia raportul de evaluare reprezintă un act premergător actului ce poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ, iar acesta din urmă este reprezentat de hotărârea comisiei de cercetare dată potrivit art. 104 din Legea nr. 115/1996.
1.2. Referirea în cadrul dispoziţiilor art. 17 alin. (7) din Legea nr. 176/ 2010 la prevederile art. 22 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ trebuie coroborată şi înţeleasă în contextul existenţei unei proceduri speciale a controlului averilor, realizată prin intermediul comisiei de cercetare a averilor.
Această procedură nu se aplică şi în situaţia constatării unui conflict de interese sau a incompatibilităţii descrise în secţiunea a 3-a a Legii nr. 176/2010 pentru care persoana în cauză poate solicita instanţei de contencios administrativ anularea raportului de evaluare.
1.3. Suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la finalizarea procedurii administrative realizată de comisia de cercetare a averilor nu poate opera în cauză, dat fiind existenţa textelor legale imperative cuprinse în Legea nr. 115/1996 prin care comisia de cercetare a averilor începe de îndată controlul - art. 101.
1.4. Legiuitorul, în cazul Legii nr. 176/2010, nu a coroborat procedura de control a averilor prevăzută în Legea nr. 115/1996 cu cea conţinută de secţiunea a 2-a şi a 3-a din Legea nr. 176/2010.
Cererea de anulare a raportului de evaluare în privinţa controlului averilor este inadmisibilă, atât înainte de sesizarea comisiei, cât şi după ce această comisie a emis o hotărâre.
Această soluţie se impune în raport de prevederile art. 16 şi următoarele din Legea nr. 115/1996, care prevăd existenţa unei proceduri judiciare cu privire la ordonanţa dispusă conform art. 104.
1.5. Un alt argument în favoarea constatării inadmisibilităţii acţiunii reclamantului este şi cel cuprins la art. 22 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.
Se arată în textul analizat că în ipoteza în care raportul de evaluare a incompatibilităţii nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1), Agenţia va sesiza organele competente pentru declanşarea procedurii disciplinare şi dacă este cazul, instanţa de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilităţile.
per a contrario, în ipoteza controlului averilor, eventuala contestare/ necontestare a raportului de evaluare nu are consecinţe juridice, deoarece Agenţia este obligată să sesizeze comisia de cercetare a averilor care începe de îndată acţiunea de control (art. 101).
1.6. Împrejurarea omiterii înscrierii în dispozitivul sentinţei recurate a faptului că cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, nu reprezintă un mod de casare/ modificare a sentinţei, din cuprinsul acesteia (considerente) rezultând aceste aspecte.
2. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.S. împotriva Sentinţei nr. 580 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1638/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2462/2012. Contencios → |
|---|
