ICCJ. Decizia nr. 4623/2012. Contencios. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4623/2012
Dosar nr. 15421/301/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1.Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub nr. 15421/301/2011, reclamanta I.C. a chemat în judecată pe pârâta P.M.D. solicitând instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună suspendarea pârâtei din funcţia de manager al Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologie Bucureşti, precum şi interzicerea accesului pârâtei în spital ca şi măsură de siguranţă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esenţă, că începând cu data de 16 februarie 2011 pârâta nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru deţinerea şi exercitarea funcţiei de manager, respectiv împotriva acesteia a fost emisă sentinţa penală nr. 241/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 prin care s-a dispus continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale, fiind prin urmare incidente dispoziţiile Legii nr. 95/2006, respectiv art. 1833 alin. (1) lit. n) cu referire la Ordinul Ministrului Sănătăţii 1082, anexa 1, cap. 1, art. 1, lit. e).
În drept au fost invocate prevederile art. 581 C. proc. civ.
Prin întâmpinare formulată la data de 03 iunie 2011, pârâta a invocat excepţiile inadmisibilităţii, a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a lipsei de interes şi a necompetenţei materiale, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 8435 din 06 iunie 2011 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, fiind reţinute în esenţă disp. art. 3 pct. 1 C. proc. civ., dar şi art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 15421/301/2011.
La data de 14 septembrie 2011 pârâta a depus la dosar note de şedinţă prin care a reiterat excepţia inadmisibilităţii.
La termenul de judecată din 26 septembrie 2011 Curtea a pus în discuţie excepţiile invocate de pârâtă, reţinând cauza în pronunţare asupra acestora, la aceeaşi dată reclamanta depunând la dosar şi note scrise.
În contextul amânării pronunţării, ambele părţi au formulat concluzii scrise la data de 30 septembrie 2011.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 5560 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei interesului invocate de pârâtă ca fiind neîntemeiate.
A admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Cu referire la excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes invocate de către pârâtă, Curtea a reţinut că l egitimare procesuală activă şi interes în sens de folos practic urmărit, sunt conferite reclamantei cu caracter general de disp. art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, iar cum în cauză reclamanta a fost angajată a Spitalului de Urgenţe Oftalmologie Bucureşti, unitate la care pârâta are calitatea de manager, reclamantei fiindu-i desfăcut contractul de muncă, context în care între părţi au existat mai multe litigii pe rolul diferitelor instanţe de judecată , reclamanta se încadrează în norma prevăzută de textul de lege.
Sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii de asemenea invocată de pârâtă, Curtea a constatat că reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 581 şi urm. C. proc. civ. prin care este reglementată procedura ordonanţei preşedinţiale, procedură specială ce permite instanţei să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
În speţa de faţă reclamanta a solicitat suspendarea pârâtei P.M.D. din funcţia de manager al Spitalului de Urgenţe Oftalmologie şi deci a Ordinului nr. 2884 din 26 noiembrie 2010 până la soluţionarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 15441/299/2011 aflat de asemenea pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea a reţinut că, în cazul de faţă dispoziţiile art. 581 şi urm. din C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicarea, întrucât, în speţă este vorba despre un act administrativ, care se suspendă doar în condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, iar instanţa nu este sesizată să se pronunţe dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale, cu efect până la pronunţarea instanţei de fond sau până la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care instanţa de contencios administrativ se pronunţă asupra acţiunii în anulare.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâi a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a reiterat motivele formulate prin acţiunea introductivă de instanţă, prezentând pe larg situaţia litigioasă cu intimata pârâtă şi faptul că împotriva acesteia a fost emisă sentinţa penală nr. 241/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 prin care s-a dispus continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale, fiind prin urmare incidente dispoziţiile Legii nr. 95/2006, respectiv art. 1833 alin. (1) lit. n) cu referire la Ordinul Ministrului Sănătăţii 1082, anexa 1, cap. 1, art. 1, lit. e).
A precizat, în plus că prima instanţă a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi în mod incorect a admis excepţia inadmisibilităţii prezentei cereri raportat la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
A solicitat admiterea suspendării numitei P.M.D. din funcţia de manager la Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice până la soluţionarea Dosarului nr. 15441/299/2011.
4. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În speţa de faţă reclamanta a solicitat suspendarea pârâtei P.M.D. din funcţia de manager al Spitalului de Urgenţe Oftalmologie şi deci a Ordinului nr. 2884 din 26 noiembrie 2010 până la soluţionarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 15441/299/2011 aflat de asemenea pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
În raport de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială formulată, Înalta Curte reţine că în mod judicios prima instanţa a reţinut că este întemeiată excepţia de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 581 C. proc. civ.
În acest sens, practica constată a Înaltei Curţi a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ şi nu a celei de drept comun, prevăzută în Codul de procedură civilă
Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de această lege.
Dar, în condiţiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte legea specială a reglementat procedura suspendării executării actului administrativ atacat, suspendarea aceluiaşi act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanţei preşedinţiale, reglementate de codul de procedură civilă nu se mai poate dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de I.C. împotriva Sentinţei nr. 5560 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.C. împotriva Sentinţei nr. 5560 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3295/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1146/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
