ICCJ. Decizia nr. 2462/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2462/2012
Dosar nr. 1074/2/2011
Şedinţa publică de la 17 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la data de 08 februarie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (denumită în continuare A.N.I.), în temeiul art. 581 şi urm. C. proc. civ., emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care:
- să se dispună de urgenţă, fără citarea părţilor, obligarea pârâtei A.N.I. la înlăturarea temporară, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ, a menţiunilor de pe site-ul oficial A.N.I. referitoare la starea de incompatibilitate a reclamantului P.C.C., publicate la adresa de internet http://www. ..;
- să fie obligată pârâta A.N.I. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de acest demers.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în urma controlului efectuat de A.N.I. cu privire la persoana sa, în calitatea acestuia de consilier general în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Actul de constatare din 26 octombrie 2009, pârâta a constatat o aşa-zisă stare de incompatibilitate.
Ulterior, Legea nr. 144/2007, în temeiul căreia a fost emis actul de constatare a incompatibilităţii, a fost declarată neconstituţională în cea mai mare parte, întrucât, prin Decizia nr. 415/2010, Curtea Constituţională a reţinut ca fiind neconstituţionale dispoziţiile Capitolului I „Dispoziţii generale ” (art. 1-9), ale art. 11 lit. e), f) şi g), ale art. 12 alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit. c), d), e) şi f), ale art. 17, ale art. 38 alin. (2) lit. f), g) şi h), ale art. 42 alin. (2), (3) şi (4), ale Capitolului VI (art. 45-50) şi ale art. 57 din lege.
Ignorând modificările legislative şi lipsirea de orice efecte a Legii nr. 144/2007, pârâta A.N.I. a publicat pe site-ul oficial menţiunea privind starea de incompatibilitate a reclamantului.
Pentru remedierea situaţiei, la data de 04 octombrie 2011, reclamantul a înaintat A.N.I. o solicitare scrisă de a radia menţiunile respective de pe site-ul propriu, solicitare care a rămas fără răspuns.
La 10 noiembrie 2011, reclamantul a formulat acţiune în contencios administrativ, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a format obiectul Dosarului nr. 9713/2/2011.
A arătat reclamantul că este admisibilă de principiu procedura ordonanţei preşedinţiale, întrucât starea de fapt nu se circumscrie dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea actului administrativ unilateral şi nu există motive pentru care procedura să fie considerată incompatibilă cu procedura contenciosului administrativ în situaţia în care, aceasta nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ, ci dispunerea unor măsuri provizorii, cum ar fi impunerea unei obligaţii vremelnice în sarcina unei părţi, până la dezlegarea fondului cauzei.
Susţine reclamantul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. referitoare la: (I) caracterul vremelnic al măsurii, întrucât radierea menţiunilor urmează a se dispune până la soluţionarea irevocabilă a litigiului având ca obiect radierea definitivă a menţiunii operate în mod unilateral de A.N.I.; (II) urgenţa măsurii, care este determinată de faptul că publicarea pe site a unor stări de fapt necorespunzătoare realităţii produce reclamantului în mod direct şi continuu însemnate prejudicii materiale şi morale, afectând drepturile fundamentale ale acestuia, între care dreptul de a fi ales; (III) producerea unei pagube, care nu s-ar putea recupera prin întârziere, constând în îngrădirea dreptului reclamantului de a fi ales în organele administraţiei publice locale cu ocazia alegerilor din iunie 2012, din cauza menţiunilor publicate de A.N.I.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1051 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin acţiune, reclamantul a solicitat instanţei de contencios administrativ ca, pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 581 C. proc. civ., să oblige pârâta să înlăture temporar, menţiunile de pe site-ul oficial A.N.I. referitoare la starea sa de incompatibilitate, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii ce are ca obiect radierea definitivă a acestor menţiuni şi care formează obiectul Dosarului nr. 9713/2/2011, considerând nejustificat refuzul pârâtei de a efectua această operaţiune solicitată prin notificarea din 04 octombrie 2011 şi la care nu a primit nici un răspuns.
Curtea de apel a apreciat că dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. sunt compatibile cu specificul raporturilor de drept administrativ din prezenta cauză, motiv pentru care a considerat admisibilă cererea reclamantului având ca obiect ordonanţă preşedinţială.
În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., Curtea de apel a reţinut că, pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: urgenţa măsurii, caracterul vremelnic al măsurii şi neprejudecarea fondului cauzei.
A apreciat instanţa că măsura solicitată are un caracter urgent având în vedere că menţiunile privind starea de incompatibilitate de pe site-ul A.N.I. îl împiedică pe reclamant să candideze la alegerile locale ce urmează a fi organizate în luna iunie 2012, iar măsura solicitată are caracter vremelnic, urmând a se dispune până la soluţionarea fondului litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. 9713/2/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Din examinarea sumară a cauzei, Curtea de apel a reţinut că înscrierea incompatibilităţii reclamantului pe site-ul ANI a avut la bază un act de constatare ce a rămas definitiv la data de 13 noiembrie 2009, act administrativ care nu a fost anulat sau revocat, astfel că refuzul pârâtei de a radia menţiunea privind starea de incompatibilitate a reclamantului, este aparent un refuz justificat.
Totodată, instanţa a avut în vedere că Decizia Curţii Constituţionale nr. 144/2010 invocată de reclamant, a fost publicată în M. Of. după rămânerea definitivă a actului de constatare al stării de incompatibilitate a reclamantului, iar, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor, existând astfel o aparenţă în sensul că aceasta nu a produs niciun efect asupra legalităţii actului de constatare.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 1051 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul P.C.C., în temeiul art. 299 şi următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă să fie admisă ordonanţa preşedinţială aşa cum a fost precizată prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond reţine în mod greşit că refuzul pârâtei A.N.I. de a radia menţiunile existente pe site-ul instituţiei are o aparenţă de legalitate, deoarece aparenţa de legalitate nu poate opera în privinţa unor menţiuni ce încalcă legea fundamentală, doar pentru că emană de la o autoritate publică.
În acest sens arată că Legea nr. 144/2007 privind A.N.I. a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale şi începând cu data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei de neconstituţionalitate, respectiv 05 mai 2010, legea a fost lipsită de orice efecte juridice, astfel că publicarea pretinsei incompatibilităţi a reclamantului la mai bine de un an distanţă nu are nici un temei legal şi nici aparenţă de legalitate.
Recurentul-reclamant critică hotărârea pentru greşită interpretarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, în care s-a reţinut că deciziile Curţii Constituţionale s-ar aplica exclusiv pentru viitor.
4.Procedura derulată în recurs.
Prin Încheierea de şedinţă din 6 aprilie a fost admisă cererea de preschimbare a primului termen de soluţionare prin repartizare aleatorie potrivit prevederilor art. 153 alin. (3) C. proc. civ.
În temeiul art. 305 C. proc. civ. la dosar s-a depus certificatul de grefă referitor la soluţia pronunţată în Dosarul nr. 9713/2/2011.
Intimatul A.N.I. a depus în copie Actul de constatare întocmit de A.N.I. privind pe P.C.C.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recurentului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare.
1.Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Recurentul-reclamant a solicitat ca pe calea ordonanţei preşedinţiale, de urgenţă să se dispună obligarea pârâtei A.N.I. la înlăturarea temporară, până la soluţionarea pe fond a acţiunii în contencios administrativ, a menţiunilor de pe site-ul oficial A.N.I. referitoare la starea de incompatibilitate a reclamantului P.C.C., publicate la adresa de internet http://www. ..
În acest sens a motivat că Ordonanţa preşedinţială îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc. civ., urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii. Urgenţa a fost justificată de aproprierea momentului alegerilor locale din iunie 2012.
Caracterul vremelnic al măsurii rezultă din cuprinsul ordonanţei pentru că m ăsura înlăturării menţiunilor este provizorie şi priveşte numai perioada până la care se va soluţiona în mod irevocabil dosarul având ca obiect radierea definitivă a menţiunii operate în mod unilateral de A.N.I. pe site-ul oficial www.integritate.eu .
Recurentul-reclamant a justificat şi un interes în promovarea acestei procedurii speciale, Ordonanţa preşedinţială având în vedere prevenirea unei pagube iminente şi ireversibile prin faptul că, îi este îngrădit dreptul fundamental al reclamantului de a fi ales în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, prin imposibilitatea depunerii candidaturii pentru alegerile locale.
Ce de-a treia condiţie care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii este că instanţa să nu cerceteze fondul dreptului.
Conform art. 581 alin. (3) teza I C. proc. civ., ordonanţa poate fi dată, chiar atunci când există judecata asupra fondului.
Fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate, instanţa examinează dacă aparenţa dreptului este în favoarea sau nu a reclamantului.
În speţă intimata A.N.I. a fost obligată la radierea menţiunilor de pe site-ul oficial pe fond în acţiunea de contencios administrativ.
Astfel prin sentinţa civilă nr. 2812 din 27 aprilie 2012 Curtea de Apel Bucureşti admite în parte acţiunea formulată de reclamantul P.C.C. şi obligă pârâta A.N.I. să elimine menţiunea referitoare la reclamant din fereastra „Incompatibilităţii definitive - Interdicţie 3 ani” de pe site-ul oficial al acesteia www.integritate.eu .
Sentinţa nu are caracter irevocabil dar vine în sprijinul susţinerilor recurentului-reclamant cu privire la aparenţa de nelegalitate a publicării menţiunilor de către intimată.
La aceasta se adaugă argumentele prezentate de recurentul-reclamant privind caracterul neclar al reglementărilor din Legea nr. 144/2007, în vigoare la momentul de referinţă în care prevede (art. 45 alin. (2)) că „acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenţie chiar dacă persoana în cauză nu mai deţine acea funcţie, pentru că în art. 47 din lege să se arate că” interdicţia se dispune, la solicitarea Agenţiei, de către instanţa competentă prevăzută la art. 46 alin. (1), ca sancţiune complementară, în cazul confiscării unei părţi din averea dobândită sau a unui bun determinat ori în cazul conflictelor de interese”.
În acest sens, recurentul - reclamant susţine că sancţiunea complementară constând în interdicţia de a ocupa funcţii publice nu era prevăzută de lege în cazul constatării incompatibilităţii, ci numai a confiscării averii sau a constatării conflictului de interese.
Totodată prevederile referitoare la incompatibilităţi din Legea nr. 144/2007 au fost declarate neconstituţionale şi toate actele efectuate în baza acestor prevederi sunt în afara ordinii de drept constituţionale, fiind lipsite de efecte juridice.
Conchizând Înalta curte reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale astfel cum sunt reglementate prin art. 581 C. proc. civ.
2.Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs.
Având în vedere considerentele expuse la pct. II din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. cu referire la art. 582 C. proc. civ., se va admite recursul de faţă, modificându-se sentinţa în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 1051 din 15 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul P.C.C. şi obligă pârâta A.N.I. să înlăture temporar, până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ, a menţiunilor de pe site-ul oficial al A.N.I. referitoare la starea de incompatibilitate a reclamantului, publicate la adresa de internet http://www. ..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1719/2012. Contencios. Controlul averilor... | ICCJ. Decizia nr. 3295/2012. Contencios → |
|---|
