ICCJ. Decizia nr. 1733/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1733/2012
Dosar nr. 3385/2/2010
Şedinţa publică de la 30 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.R.Ş. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, solicitând desfiinţarea deciziei administrativ - jurisdicţionale nr. 46 CJ 326/2008 din 08 octombrie 2008 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, desfiinţarea hotărârii din 04 iulie 2008 a comandantului U.M. nr. PP Buzău, constatarea nulităţii absolute a deciziei de imputare din 05 mai 2008 emisă de comandantul U.M. nr. PP Buzău, iar în subsidiar, anularea parţială a deciziei de imputare, în sensul de a se scade din cuantumul cheltuielilor de şcolarizare/întreţinere la care a fost obligat, sumele calculate pentru anul I de studiu din Academia Forţelor Terestre, precum şi suspendarea executării deciziei de impunere până la soluţionarea definitivă a cauzei.
La termenul de judecată din 06 aprilie 2011, reclamantul a învederat că renunţă la judecata cererii de suspendare a executării deciziei de imputare.
Prin sentinţa civilă nr. 2968 din 13 aprilie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant, a anulat, în parte, decizia de imputare din 5 mai 2008, în sensul stabilirii răspunderii materiale a reclamantului pentru suma de 28.976,51 RON, reprezentând cheltuieli de şcolarizare/întreţinere, a luat act că reclamantul a renunţat la judecata cererii de suspendare a executării deciziei de imputare şi că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că la emiterea actelor administrative contestate de reclamant au fost respectate dispoziţiile legale în materie şi prevederile ordinelor ministrului apărării emise în temeiul şi pentru punerea în aplicare a acestor acte normative.
Curtea de Apel a apreciat neîntemeiate susţinerile reclamantului în sensul emiterii deciziei de imputare din 05 mai 2008 cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998, fapt ce ar atrage nulitatea absolută a actului administrativ.
În cauză, din cuprinsul contestaţiei adresată de reclamant comandantului U.M. nr. PP Buzău, rezultă că acesta a solicitat ca unitatea militară să-i trimită la adresa de domiciliu, o copie a procesului verbal de cercetare administrativă.
Reclamantul nu a dovedit afirmaţiile din cuprinsul acţiunii, respectiv faptul că în ziua fixată pentru prezentarea în faţa comisiei de cercetare nu se afla în localitate, nu a adus la cunoştinţa comisiei de cercetare această împrejurare şi nici nu a formulat o cerere prin care să fi solicitat acordarea unui alt termen pentru pregătirea apărării.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului, conform cărora sumele cheltuite din bugetul Ministerului Apărării Naţionale pentru şcolarizarea sa nu constituie un prejudiciu pentru minister, având în vedere că provin tot de la bugetul statului, ca şi sumele alocate Serviciului de Protecţie şi Pază, unde îşi desfăşoară activitatea în prezent, instanţa de fond a reţinut că în cauză, contractul din 01 octombrie 2001 a încetat din motive imputabile reclamantului, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 80/1995, care prevăd obligaţia de restituire a cheltuielilor de întreţinere efectuate pe perioada şcolarizării, chiar dacă ulterior reclamantul şi-a continuat activitatea în cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiată şi solicitarea reclamantului de a se reduce din cuantumul sumei imputate cheltuielile de şcolarizare/întreţinere pentru primul an de studiu la Academia Forţelor Terestre.
Referitor la criticile formulate de reclamant privind modul de calcul al sumei imputate, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile, având drept obiectiv determinarea costurilor efective ale şcolarizării reclamantului, prin raportare la algoritmul Ordinului ministrului apărării nr. M 66/2007.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică depus la dosar, a rezultat că decizia de imputare s-a emis pentru o sumă mai mare cu 213,49 RON, cheltuielile de şcolarizare recalculate pentru care se stabileşte răspunderea materială a reclamantului fiind în sumă de 28.976,51 RON.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamantul C.R.Ş. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a considerat că i-a fost respectat dreptul la apărare, privind decizia de imputare din 05 mai 2008, aceasta nefiind lovită de nulitate absolută, deşi a fost emisă cu încălcarea art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998, deoarece nu a fost chemat şi ascultat legal, nu i s-au solicitat explicaţii scrise şi a fost lipsit de posibilitatea de a-şi formula apărări cu privire la legalitatea imputării cheltuielilor de şcolarizare şi cu privire la modul de calcul al sumelor.
Recurentul susţine că deşi a solicitat ca unitatea militară să-i trimită la adresa de domiciliu, o copie a procesului verbal de cercetare administrativă, în scopul realizării dreptului său la apărare, acest lucru i-a fost refuzat, susţinându-se că acest document este unul de uz intern.
Recurentul susţine că a avea posibilitatea de a studia un document la sediul unităţii, nu echivalează cu a putea efectiv să realizeze dreptul la apărare, deoarece nu are timpul necesar unui studiu amănunţit. În plus, fiind cercetat, avea tot dreptul de a cunoaşte în mod amănunţit procesul verbal respectiv, inclusiv de a-l avea, în xerocopie. Faţă de acest aspect a făcut o nouă contestaţie, înregistrată sub nr. A/2028/2008. În ziua fixată pentru prezentarea în faţa comisiei de cercetare nu se afla în localitate, aducând la cunoştinţa comisiei de cercetare acest lucru, şi formulând o cerere, prin care a solicitat acordarea unui alt termen pentru pregătirea apărării.
Recurentul mai susţine că instanţa de fond în mod greşit a înlăturat susţinerile privind faptul ca sumele cheltuite cu şcolarizarea nu constituie prejudiciu pentru minister deoarece, ele provin tot de la bugetul statului, ca şi sumele alocate Serviciului de Protecţie şi Pază al cărui angajat este. Astfel statul este beneficiarul sumelor pe care recurentul este obligat să le plătească, prin aceea că este beneficiarul pregătirii profesionale, folosindu-se de specializarea sa în cadrul unui alt serviciu al sistemului. Recurentul a mai arătat că a solicitat transferul la Serviciului de Protecţie şi Pază însă acesta i-a fost respins deşi exista foarte multe cazuri de militari cărora acest transfer le-a fost aprobat realizându-se astfel o gravă discriminare între el şi aceştia.
Se mai susţine că instanţa de fond a apreciat în mod nelegal ca neîntemeiată solicitarea privind reducerea din cuantumul sumei imputate a cheltuielilor de şcolarizare/întreţinere pentru primul an de studiu la Academia Forţelor Terestre, deşi, până la apariţia Legii nr. 395/2005, Constituţia României stabilea serviciul militar obligatoriu pe timp de pace şi care era asimilat primului an de academie militară, pe care l-a efectuat între anii 1999-2000.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că la data de 01 octombrie 2001 s-a încheiat între recurent şi Ministerul Apărării Naţionale - U.M. nr. PP Sibiu, contractul privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate din 01 octombrie 2001, în conformitate cu disp. art. 411 din Legea nr. 80/1995, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 90/2001, contract încheiat pentru o perioadă de 8 ani de la numirea în prima funcţie.
Prin ordinul Ministrului Apărării din 05 martie 2008, recurentul a fost trecut în rezervă prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995, ca urmare a demisiei, cu suportarea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării conform prevederilor legale.
U.M. nr. PP Buzău a emis decizia de imputare din 05 mai 2008 prin care s-a dispus angajarea răspunderii materiale a recurentului pentru suma de 29.190 RON, reprezentând cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării, menţionându-se că paguba s-a produs ca urmare a nerespectării prevederilor ordinului Ministrului Apărării din 12 aprilie 2007 de către recurent care a fost trecut în rezervă înainte de împlinirea celor 8 ani obligatorii de a servi ca ofiţer în armată, conform contractului din 01 octombrie 2001.
Recurentul a formulat contestaţie împotriva acestei decizii, contestaţie care a fost respinsă prin hotărârea din 04 iulie 2008 a comandantului U.M. nr. PP Buzău care a constatat că valoarea debitului de 29.190 RON a fost corect stabilită, în conformitate cu prevederile ordinelor şi dispoziţiilor în vigoare.
Recurentul-reclamant a fost de acord să plătească cheltuielile de şcolarizare atunci când şi-a dat demisia, astfel cum rezultă din raportul din 11 februarie 2008, iar ordinul de trecere în rezervă stipulează în mod clar acest lucru.
La emiterea acestei hotărâri au fost avute în vedere constatările, concluziile şi propunerile din procesul verbal de cercetare din 04 iulie 2008, comisia de cercetare analizând motivele contestaţiei şi modul de stabilire a cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.
Recurentul-reclamant, împotriva hotărârii din 04 iulie 2008 a formulat plângere care a fost respinsă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Apărării, prin decizia administrativ jurisdicţională nr. 46 CJ 326/2008 din 08 octombrie 2008.
Legislaţia aplicabilă:
Potrivit art. 411 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, persoanele care urmează să devină cadre militare în condiţiile art. 36 alin. (1) lit. a) - c), ale art. 38 lit. a) şi ale art. 40 alin. (1) lit. a), la admiterea într-o instituţie militară de învăţământ pentru formarea ofiţerilor maiştrilor militari sau subofiţerilor în activitate, încheie cu Ministerul Apărării Naţionale contracte cu durata de 8 ani de la numirea lor în prima funcţie.
Alin. (6) al aceluiaşi art. prevede că în situaţia în care înainte de expirarea duratei stabilite cadrele militare reziliază contractul potrivit art. 85 alin. (1) lit. h), ele sunt obligate să anunţe Ministerul Apărării Naţionale cu cel puţin 30 de zile înainte, iar în cazul primului contract cadrele militare sunt obligate şi să restituie cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării, proporţional cu perioada de contract rămasă neexecutată.
În acelaşi sens sunt şi disp. art. 91 din Lege, potrivit cărora ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii care au un angajament cu Ministerul Apărării Naţionale să îndeplinească serviciul în armată o anumită perioadă de timp, în situaţia că nu respectă angajamentul şi sunt trecuţi în rezervă prin aplicarea uneia dintre prevederile de la art. 85 alin. (1) lit. g)-l), art. 87 şi 88 sunt obligaţi să restituie cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării, în condiţiile stabilite prin lege.
Metodologia privind determinarea/stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării/instruirii a fost aprobată prin ordinul Ministerului Apărării din 12 aprilie 2007 care la art. 1 stabileşte persoanele cărora le este aplicabil, respectiv tuturor categoriilor de personal din Ministerul Apărării a căror şcolarizare/instruire a fost finanţată din fondurile acestui minister şi ale căror angajamente/contracte încetează din motive imputabile.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că decizia de imputare a fost emisă cu respectarea acestei metodologii şi a prevederilor ordinului Ministrului Apărării din 22 ianuarie 1999 pentru aplicarea O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa de fond a avut în vedere menţiunile din procesul verbal din 04 iulie 2008 al Comisiei de cercetare care a analizat contestaţia împotriva deciziei de impunere conform cărora recurentul a fost contactat telefonic de preşedintele Comisiei care i-a comunicat că procesul verbal de cercetare administrativă nu i se poate trimite în xerocopie prin poştă, dar poate să studieze întreaga documentaţie la sediul unităţii. Recurentul-reclamant a refuzat analizarea documentelor ce au stat la baza deciziei de imputare şi în data de 02 iulie 2008 a formulat o nouă contestaţie.
Obligaţia legală de colaborare cu Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi cea de sprijin, sunt obligaţii generale şi nu implică vreo obligaţie concretă a Ministerului Apărării Naţionale de a transfera cadre militare proprii către alte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Serviciul de Protecţie şi Pază are în bugetul propriu sume alocate în scopul pregătirii cadrelor, or, în speţă, cheltuielile ocazionate de pregătirea reclamantului au fost suportate din bugetul Ministerului Apărării Naţionale pentru ca recurentul-reclamant să fie exonerat de la plata acestor cheltuieli şi apoi transferat la Serviciul de Protecţie şi Pază, această instituţie trebuia să-şi asume obligaţia de a acoperi aceste cheltuieli din bugetul propriu.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, cheltuielile de şcolarizare din primul an de studii nu sunt echivalente cheltuielilor aferente stagiului militar, chiar dacă primul an de studiu se echivalează cu stagiul militar din punctul de vedere al îndeplinirii obligaţiei constituţionale şi legale de satisfacere a serviciului militar, obligatorie în perioada în care recurentul şi-a făcut studiile.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.R.Ş., împotriva sentinţei civile nr. 2968 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1731/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1737/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
