ICCJ. Decizia nr. 1737/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1737/2012
Dosar nr. 980/44/2011
Şedinţa publică de la 30 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul S.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună suspendarea actului administrativ reprezentat de Nota raport cu principalele concluzii rezultate în urma controlului tematic efectuat la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi înregistrată sub nr. S/255104 din 26 mai 2011.
Reclamantul a arătat că în perioada 6 - 20 mai 2011 în timp ce se afla în concediu medical s-a efectuat controlul tematic astfel încât nu a putut să-şi exercite în niciun fel dreptul la apărare cu privire la presupusele abateri disciplinare reţinute în sarcina sa.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acţiunii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Prin Sentinţa civilă nr. 311 din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nefondată, în speţă actul atacat întrunind condiţiile prev. de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa de fond nu a reţinut elemente de vădită nelegalitate a actului administrativ atacat.
Cu privire la caracterul iminent al pagubei, s-a apreciat că se îndeplineşte o astfel de condiţie doar în momentul în care consecinţele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură.
În acest sens, analiza asupra existenţei pagubei iminente impune aprecierea acestei condiţii dintr-o dublă perspectivă: paguba trebuie să fie certă, actuală şi exigibilă, precum şi caracterul iminent al acesteia.
Instanţa de fond a apreciat că cererea de suspendare a executării actului administrativ este lipsită de substanţă, prin prisma faptului că reclamantul nu a înţeles să arate natura şi întinderea drepturilor care i-ar fi lezate prin emiterea actului atacat şi nici modul concret în care conţinutul acestuia ar putea aduce atingeri unui drept subiectiv sau interes legitim.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond, în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Recurentul susţine că printre condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ se numără şi aceea ca actul atacat să fie un act administrativ, respectiv, ca acest act să vatăme un drept subiectiv recunoscut de lege sau un interes legitim.
În conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa este competentă să se pronunţe în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) şi asupra operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.
Prin urmare, instanţa de contencios administrativ era obligată să stabilească dacă acţiunea priveşte un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări cu caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin cererea formulată s-a solicitat suspendarea actului administrativ, reprezentat de Nota-raport nr. S/255 din 04 din 26 mai 2011.
Prin Nota-raport cu principalele concluzii rezultate în urma controlului tematic efectuat la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi nr. S/255104 din data de 26 mai 2011 s-a propus doar declanşarea cercetării prealabile faţă de intimat în vederea stabilirii existenţei/inexistenţei unor abateri disciplinare în sarcina acestuia.
Înalta Curte constată că problema care se impune a fi dezlegată, în cauză, este aceea dacă această notă-raport de control este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".
Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Însă, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
În cauză, Nota-raport de control, chiar dacă este emisă de o autoritate publică, nu este un act administrativ deoarece prin concluziile sale s-au prezentat nişte constatări şi s-a propus doar declanşarea cercetării prealabile faţă de intimatul-reclamant.
Ulterior, în urma efectuării cercetării prealabile, dacă se stabileşte existenţa unor abateri disciplinare în sarcina intimatului-reclamant se va emite actul administrativ de sancţionare a acestuia, act care va putea fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ, ocazie cu care vor fi analizate şi înscrisurile care au stat la baza emiterii lui, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că deşi Nota-raport cu principalele concluzii rezultate în urma controlului tematic efectuat la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi nr. S/255104 din data de 26 mai 2011 a fost întocmită de o autoritate publică în aplicarea unor prevederi legale, aceasta nu are valoarea unui act administrativ, astfel cum este el definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, întocmirea acestei note fiind doar o etapă premergătoare emiterii unui act administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond în mod greşit a apreciat că Nota-raport este un act administrativ, întrunind condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, împotriva Sentinţei civile nr. 311 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea reclamantului S.D., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1733/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1738/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
