ICCJ. Decizia nr. 1745/2012. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1745/2012
Dosar nr. 7039/2/2010
Şedinţa publică de la 30 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta E.G.D. SA a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea, în parte, a raportului de inspecţie al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iaşi din 11 iunie 2010, respectiv pct. 1 din măsurile dispuse, respectiv până la data de 17 iunie 2010 când EG.D. SA va prezenta o listă cu numele consumatorilor cărora trebuie să le plătească penalităţi care decurg din Standardul de performanţă, Anexa 1, şi cuantumul acestora şi anularea deciziei prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă, înregistrată la societatea sub nr. 53060/i/2010/G.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând în esenţă că raportul de inspecţie al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iaşi din 11 iunie 2010, respectiv pct. 1 din măsurile dispuse nu reprezintă un act administrativ în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4890 din 6 decembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta E.G.D. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că raportul de inspecţie al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iaşi din 11 iunie 2010, respectiv pct. 1 reprezintă un act premergător, o operaţiune administrativă premergătoare declanşării răspunderii contravenţionale a reclamantei, iar acţiunea în anularea unui astfel de act formulată pe calea contenciosului administrativ nu poate fi primită.
Aşadar, instanţa de fond a apreciat că raportul de inspecţie al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iaşi din 11 iunie 2010 nu reprezintă un act administrativ de sine stătător în accepţiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia actul administrativ reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Raportul de inspecţie al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iaşi din 11 iunie 2010 nu reprezintă un act administrativ în accepţiunea art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât acestuia îi lipseşte atributul de a fi emis în regim de putere publică, or această caracteristică delimitează, printre alte criterii, actul administrativ de operaţiunea administrativă .
Împotriva hotărâri instanţei de fond, reclamanta E.G.D. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că raportul de inspecţie al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial Iaşi din 11 iunie 2010, reprezintă un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, act care a dat naştere unor raporturi juridice, şi prin emiterea căruia i s-a produs o vătămare într-un interes legitim în sensul consacrat de către Legea contenciosului administrativ.
În opinia recurentei instanţa de fond a apreciat greşit că raportul de inspecţie reprezintă doar o operaţiune administrativă care stă la baza emiterii unui act administrativ, respectiv a procesului - verbal de contravenţie din 11 iunie 2010.
Raportul de inspecţie reprezintă un veritabil act administrativ, iar instanţa de fond a fost corect învestită şi ar fi trebuit să pronunţe o soluţie cu privire la legalitatea acestuia. Nu poate fi acceptată motivarea instanţei de fond în sensul că legalitatea raportului de inspecţie putea fi cercetată doar în cadrul litigiului având ca şi obiect stabilirea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie din 11 iunie 2010. Cu atât mai mult cu cât acesta din urmă a fost încheiat ca urmare a constatărilor inserate de către pârâtă în raportul de inspecţie şi nu reprezintă decât un act subsecvent care se atacă potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, legea privind regimul juridic al contravenţiilor, şi nu în contencios administrativ.
Legalitatea unui proces-verbal de contravenţie, ar putea fi eventual cercetată în procedura contencioasă doar odată cu actul care dă naştere unor raporturi juridice şi care în cazul de faţă este raportul de inspecţie şi nu invers, deoarece în mod cert, conform principiului de drept accesorium sequitur principale, o eventuală anulare de către instanţă a raportului de inspecţie atrage anularea procesului verbal de contravenţie întocmit urmare a încheierii raportului, sau cel puţin acordă posibilitatea persoanei vătămate printr-un act administrativ nelegal să solicite în cadrul plângerii şi anularea sancţiunii stabilite prin procesul verbal de contravenţie.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.
Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Însă, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice, sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că raportul de inspecţie al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei - Oficiul Teritorial laşi din 11 iunie 2010 reprezintă o operaţiune administrativă care a stat la baza emiterii unui act administrativ, respectiv procesul-verbal de contravenţie din 11 iunie 2010, iar legalitatea operaţiunii administrative va putea fi analizată doar în cadrul litigiului având ca obiect stabilirea legalităţii şi temeiniciei actului administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.G.D. SA, împotriva sentinţei civile nr. 4890 din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1741/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1748/2012. Contencios → |
|---|
