ICCJ. Decizia nr. 1827/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1827/2012
Dosar nr. 1291/44/2011
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu Comisariatul General al Gărzii Financiare, suspendarea executării art. 2 al Deciziei nr. 1500 din 5 octombrie 2011 emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin acest articol s-a dispus mutarea sa temporară, pe o durata de 6 luni, de la Garda Financiară - Secţia Judeţeană Arad la Garda Financiară - Secţia Judeţeană Bihor.
A mai precizat reclamantul că a solicitat suspendarea executării acestui ordin de detaşare, întrucât în lungul şir de procese pe care le-a purtat cu autoritatea pârâtă vizând desfiinţarea postului său, demersuri câştigate în justiţie, de fiecare dată pârâta în loc să se conformeze dispoziţiilor instanţei a emis un nou act administrativ prin care să evite punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti.
Astfel, după ce Decizia nr. 35 din 22 iulie 2011 emisă de Comisarul Şef al Gărzii Financiare Brăila prin care a fost eliberat din funcţie a fost suspendată prin Decizia irevocabilă a Curţii de Apel Galaţi din 15 septembrie 2011, prin Decizia nr. 1269 din 4 august 2011 a fost revocată eliberarea sa din funcţie şi mutarea sa la Garda Financiară Arad. Executarea acestei decizii a fost de asemenea suspendată prin Sentinţa nr. 242 din 15 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Cu toate acestea, în loc să fie reintegrat la Garda Financiară Brăila, reclamantul a primit o nouă decizie, de această dată de mutare pe o durată de 6 luni la Garda Financiară Bihor.
În argumentarea cazului bine justificat, reclamantul a susţinut că îşi are domiciliul şi familia în mun. Brăila, astfel încât mutarea sa la o instituţie aflată la 700 Km constituie un abuz, fiind dată numai în scopul de a nu transpune în executare repetatele hotărâri.
A opinat reclamantul că decizia de mutare nu este motivată, ea fiind emisă în mod vădit discreţionar. În plus, după ce a fost mutat la Arad iar dispoziţia a fost suspendată, autoritatea pârâtă, la mai puţin de o lună, a dispus o nouă mutare, de data aceasta în jud. Bihor.
În ce priveşte cea de-a doua condiţie şi anume paguba iminentă, reclamantul a arătat că mutarea sa efectivă ar cauza climatului familial, în condiţiile în care are un copil de 7 ani şi soţia bolnavă. Or, lipsa suportului său fizic, intelectual şi afectiv pot constitui pentru sine şi pentru familia sa o pagubă iminentă, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin Sentinţa nr. 340 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea de suspendare, instanţa dispunând suspendarea efectelor articolului 2 din Decizia nr. 1500 din 5 octombrie 2011 emisă de autoritatea pârâtă Comisariatul General al Gărzii Financiare Bucureşti, până la soluţionarea pe fond a cauzei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada existenţei condiţiilor impuse de Legea nr. 554/2004, respectiv a cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
S-a reţinut că actul atacat de reclamant este unul cu caracter administrativ individual ce este apt a produce efecte juridice în planul relaţiilor de serviciu pe care acesta le are cu autoritatea pârâtă.
De asemenea, prin actul respectiv, reclamantul a fost mutat într-o altă localitatea decât aceea de domiciliu, la o distantă care exclude posibilitatea de a-şi vizita familia chiar şi săptămânal, atare consecinţe fiind apreciate de natură a modifica substanţial raporturile de serviciu ale acestuia sau, chiar de a-1 pune în imposibilitatea de a le continua.
Au fost apreciate justificate şi susţinerile reclamantului privitoare la paguba iminentă, atâta vreme cât continuarea raporturilor de serviciu ar fi dificilă în condiţiile în care legăturile sale de familie riscă a se pierde, fiind lipsit de posibilitatea de a veghea la creşterea şi educarea copilului său de vârstă şcolară.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Garda Financiară Comisariatul General, susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, se arată, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, condiţii cerute pentru suspendarea actului administrativ.
Astfel, mutarea reclamantului într-o altă localitate decât în cea de domiciliu s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999, aceasta fiind o măsură de modificare a raporturilor de serviciu prevăzută de art. 87 alin. 2 lit. b) din legea menţionată. Se precizează că această măsură a fost dispusă temporar, fiind justificată de interesul instituţiei publice la care a fost mutat funcţionarul public, menţinându-se funcţia avută de reclamant şi urmând să se acorde drepturile băneşti prevăzute la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 2 lit. p), prin caz bine justificat se înţeleg „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”. În acest sens, instanţa de fond a constatat în mod corect că reprezintă astfel de împrejurări prin existenţa în cuprinsul actului administrativ a unei motivări în fapt a măsurii dispuse de pârât corelată cu dispunerea măsurii de mutare a reclamantului concomitent cu demersurile efectuate de acesta pentru reintegrarea în funcţia avută la Garda Financiară Brăila, în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile - decizia nr. 1269 din 4 august 2011 a Curţii de Apel Galaţi.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, aceasta este definită de art. 2 lit. ş) ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”. În speţă, s-a reţinut în mod corect, de către prima instanţă, că un prejudiciu material viitor şi previzibil îl reprezintă efectuarea unor cheltuieli suplimentare determinate de mutarea într-o localitate îndepărtată de cea de domiciliu, separat sau împreună cu familia, cheltuieli a căror acoperire este limitată potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Faţă de considerentele menţionate, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinţei nr. 340 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1822/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1833/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
