ICCJ. Decizia nr. 1799/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1799/2012
Dosar nr. 10180/2/2010
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, obligarea acesteia la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei, la comunicarea, ulterior analizării cererii,a ordinul de redobândire a cetăţeniei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales, în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii sale, precum şi la plata de daune cominatorii de 100 de lei pe zi de întârziere, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii ordinului de redobândire a cetăţeniei şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române la autoritatea pârâtă, aceasta nefiind soluţionată nici până la momentul sesizării instanţei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând faptul că instituţia pârâtă este operaţională abia din august 2010, după mutarea în noul sediu şi încadrarea personalului pentru posturile vacante, iar cererea reclamantei a fost înregistrată abia în data de 14 iunie 2010. Cu privire la daunele cominatorii solicitate a invocat inadmisibilitatea acestora, inaplicabile în materia contenciosului administrativ.
Prin Sentinţa nr. 2786 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată, a obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române şi să îi comunice acestuia în termen de maxim 30 de zile de la emitere, ordinul de aprobare/respingere a cererii de redobândire a cetăţeniei, la domiciliul procesual ales, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, respingând pretenţiile privind plata de daune cominatorii.
Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 12,9 de lei, cu titlu de cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române înregistrată la instituţia pârâtă sub nr. 25497/RD/2010, însoţită de actele corespunzătoare, dosarul fiind transmis pârâtei de către Ministerul Afacerilor Externe la data de 4 mai 2010.
Prima instanţă a reţinut că, în cauză, s-a fixat termen pentru analiza cererii reclamantului la data de 27 ianuarie 2011, cu nerespectarea reglementării legale din cuprinsul art. 141 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991, în forma în vigoare la momentul depunerii cererii, în prezent art. 16 alin. (2) lit. c) din lege, în plus, nefiind finalizate aceste verificări de către instituţiile abilitate, analiza cererii acestuia a fost amânată pentru şedinţa comisiei din 28 martie 2001 şi respectiv din 25 mai 2011, reţinând astfel culpa instituţiei pârâte în nesoluţionarea cererii reclamantului în termenul legal.
Cu privire la cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii prima instanţă a apreciat că este inadmisibilă, întrucât instituţia daunelor cominatorii a fost o creaţie a practicii judiciare nu ca mijloc de dezdăunare, ci ca modalitate de executare silită a obligaţiilor de a face, respectiv a nu face intuitu personae, anterior reglementării prin lege a modalităţii de executare silită a unor astfel de obligaţii, or Legea nr. 554/2004 prevede modalităţi specifice în materia contenciosului administrativ, de asigurare a punerii în executare a obligaţiilor de „a face” intuitu persoane dispuse de instanţă, anume aplicarea de amenzi conform art. 24 alin. (2).
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, prima instanţă a apreciat că se impune acordarea parţială a acestora, respectiv taxele de timbru nu şi onorariul de avocat, întrucât nu s-a depus la dosar contractul de asistenţă juridică pentru determinarea ponderii reprezentării judiciare din valoarea întregului contract şi pentru evaluarea onorariului din perspectiva muncii avocatului, aşa cum s-a pus în vedere, în condiţiile în care, astfel cum a recunoscut însuşi reprezentantul părţii, contractul respectiv are ca obiect şi efectuarea tuturor demersurilor administrative în vederea redobândirii cetăţeniei, asigurarea consultanţei pe tot parcursul acestui demers şi a tuturor formalităţilor, iar nu doar eventuala reprezentare în faţa instanţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.G., referitor la soluţia de acordare parţială a cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că această soluţie nu se justifică raportat la culpa autorităţii pârâte rezultată din depăşirea termenului de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991pentru emiterea avizului, respectiv de 30 de zile pentru emiterea şi comunicarea ordinului privind redobândirea cetăţeniei române de către reclamant, subzistând astfel refuzul nejustificat de soluţionare a cererii sub forma tăcerii administraţiei.
Recurentul-reclamant a arătat că cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost depusă la Secţia Consulară la data de 4 mai 2010 şi înregistrată la autoritate la data de 14 iunie 2010.
În ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică încheiat între părţi a cărui prezentare s-a solicitat de către prima instanţă, a arătat că a depus la dosar factura şi chitanţa ce atestă plata cheltuielilor de judecată, invocând şi prevederile art. 6 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, aşa încât în mod greşit prima instanţă a acordat parţial cheltuielile de judecată, constând doar în taxele de timbru nu şi onorariul de avocat.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat excepţia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că cererea reclamantului a fost înregistrată la data de 14 iunie 2010, fiind avizată pozitiv în termenul de 5 luni prevăzut de lege în şedinţa Comisiei din 21 octombrie 2010 şi aprobată prin Ordinul Preşedintelui ANC nr. 387/P din 16 iunie 2011, aşa încât nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluţionare, în cauză fiind parcurse toate etapele prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluţionare a cererii recurentului de redobândire a cetăţeniei române, inclusiv emiterea şi comunicarea ordinului în acest sens.
Totodată, a invocat şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat, în cauzele privind soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, că aceste onorarii urmează să fie recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite şi constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Criticile recurentului-reclamant se axează pe culpa autorităţii pârâte, în raport cu care apreciază că soluţia de acordare parţială a cheltuielilor de judecată este greşită, iar efectuarea acestora a fost dovedită.
Cât priveşte termenul de 5 luni în care trebuia soluţionată cererea de redobândire a cetăţeniei a cărui depăşire se invocă de către recurent, instanţa de control judiciar reţine că acest termen este stabilit de legiuitor pentru verificarea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române şi se calculează de la data înregistrării cererii, a cărui prelungire este necesară uneori atunci când îşi găseşte justificarea în aspecte legate de complexitatea cererii sau a procedurii.
În cauză, se constată că cererea recurentului-reclamant de redobândire a cetăţeniei române înregistrată la autoritate la data de 14 iunie 2010 a fost analizată şi avizată pozitiv la data de 21 octombrie 2010 în termenul de 5 luni prevăzut de lege şi aprobată prin Ordinul nr. 387/P din 16 iunie 2011, comunicat părţii la data de 1 iulie 2011 potrivit dovezii existente la fila 21 din dosar.
Aşadar, cererea a fost soluţionată potrivit legii, fiind emis şi comunicat inclusiv ordinul privind redobândirea cetăţeniei române, astfel că nu se poate reţine în sarcina pârâtei un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 definit ca „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane" pentru a fi în culpă procesuală.
În fine, instanţa de control judiciar reţine că Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, însă complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidenţa termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 invocat de către recurentul-reclamant, împrejurare care nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea acestor cereri, dar câtă vreme, în prezenta cauză, toate etapele prevăzute de lege au fost parcurse, inclusiv emiterea (16 iunie 2011) şi comunicarea (1 iulie 2011) ordinului privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române pentru reclamant, nu există motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile care să fundamenteze o culpă procesuală a pârâtei.
Prin urmare, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în funcţie de datele concrete ale speţei putând să aprecieze asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 274 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.G. împotriva Sentinţei nr. 2786 din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1798/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1802/2012. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
