ICCJ. Decizia nr. 1861/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1861/2012
Dosar nr. 2531/2/2010
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 martie 2010, reclamantul H.I. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să-i elibereze certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, care să ateste calitate sa de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător Remarcat prin fapte deosebite; obligarea pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să emită avizul favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege; obligarea pârâţilor să execute hotărârea ce se va pronunţa în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi obligarea pârâţilor să-i plătească penalităţi de 100 lei pe zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la executare.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia prematurităţii cererii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin Sentinţa nr. 288 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi lipsei procedurii prealabile invocate, ca neîntemeiate.
Instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul H.I. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să soluţioneze cererea reclamantului în sensul eliberării certificatului doveditor prevăzut de. Legea nr. 341/2004, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, sub sancţiunea unor daune de întârziere de 100 lei pe zi de întârziere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, faptul că este neîntemeiată, întrucât contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 se adresează Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor în situaţia în care pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a înaintat acestei comisii dosarul conţinând propunerea de avizare a cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar.
A reţinut instanţa că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu a făcut dovada că a înaintat pârâtei Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 dosarul reclamantului.
De asemenea, instanţa a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii are ca obiect refuzul nejustificat al pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de a soluţiona dosarul reclamantului, iar potrivit Legii nr. 554/2004, în cazul refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri este necesară dovedirea existenţei unei cereri adresate autorităţii pârâte fără a fi necesară parcurgerea altei proceduri prealabile.
Privitor la excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, se constată că este neîntemeiată în raport de împrejurarea că reclamantul nu avea obligaţia să parcurgă altă procedură prealabilă în afara celei de a înregistra cererea cu actele doveditoare la autoritatea pârâtă. Ca atare, se va respinge excepţia prematurităţii introducerii acţiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii se constată că susţinerea pârâtei, în sensul că acţiunea a fost introdusă la 19 martie 2010, iar termenul comisiei pentru verificarea, analizarea şi propunerea spre avizare în vederea preschimbării şi eliberării noilor tipuri de certificate doveditoare ale calităţii de revoluţionari a fost stabilit la 10 aprilie 2010, este irelevantă în raport cu data fixată pentru primul termen de judecată, respectiv 29 septembrie 2010.
Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 instanţa constată că este întemeiată, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu a înaintat la Comisie propunerea de avizare pentru a se constata refuzul nejustificat al acestei pârâte de a soluţiona propunerea.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că reclamantul a solicitat pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 eliberarea noului tip de certificat doveditor al calităţii de revoluţionar prin preschimbarea certificatului său, care atestă titlul de luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi eliberarea certificatului care să ateste titlul de Luptător remarcat prin fapte deosebite.
Pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a susţinut că dosarul reclamantului nr. 20577 din 27 aprilie 2009 a fost soluţionat în sensul respingerii cererii de preschimbare, deoarece i s-a solicitat reclamantului să depună acte în completare, respectiv aceleaşi acte care i-au fost solicitate şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, la data când i s-a acordat titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, iar reclamantul nu a depus actele până la termenul limită şi anume 30 aprilie 2009, conform O.G. nr. 1/2008.
Instanţa a reţinut că din actele depuse la dosar de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 nu rezultă că reclamantului i s-a solicitat să depună acte în completare şi nici nu rezultă că s-a hotărât respingerea cererii de preschimbare a certificatului de revoluţionar.
Faţă de această situaţie de fapt, se constată că pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin comisia constituită la nivelul acestei autorităţi publice, a refuzat nejustificat să soluţioneze cererea reclamantului de preschimbare a certificatului de luptător motiv pentru care a obligat acest pârât să soluţioneze cererea reclamantului, în sensul eliberării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri sub sancţiunea plăţii unor despăgubiri pentru întârziere de 100 lei/zi întârziere.
Prin încheierea de la data de 23 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului Sentinţei civile nr. 288 din 19 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2531/2/2010, cerere formulată de reclamantul H.I. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, prin cererea de lămurire dispozitiv, reclamantul a susţinut că se impune lămurirea dispozitivului sentinţei menţionate în sensul eliberării de către pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 care „să ateste calitatea reclamantului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător remarcat prin fapte, deosebite", susţinând că întinderea dispozitivului în ceea ce priveşte obligaţia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 este neclară.
Analizând cererea de lămurire dispozitiv, Curtea a apreciat că nu sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul dispozitivului sentinţei pronunţate, reţinând că hotărârea nu cuprinde dispoziţii potrivnice.
Situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost în sensul că pârâtul a respins cererea reclamantului de preschimbare a certificatului de revoluţionar pentru calitatea solicitată de reclamant pe motiv că au fost necesare acte doveditoare de depus în completarea dosarului aflat pe rolul comisiei din cadrul autorităţii pârâte, iar reclamantul nu le-a depus.
Singura soluţie posibilă în cauză a fost de obligare a comisiei să reanalizeze dosarul reclamantului, după ce îi va pune în vedere reclamantului să depună actele necesare cu indicarea înscrisurilor apreciate că nu au fost depuse. Această soluţie în cauză a exclus admiterea capătului de cerere prin care s-a solicitat impunerea unei obligaţii în sarcina comisiei de a elibera certificatul preschimbat pentru o anumită calitate cerută de reclamant. În acest mod s-ar fi limitat dreptul de analiză şi decizie al comisiei, care se exercită după depunerea actelor de către reclamant.
Ca atare, instanţa a reţinut că soluţia pronunţată de instanţă prin Sentinţa nr. 288 din 19 ianuarie 2011 este suficient de clară şi nu se impune a fi lămurită.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor cât şi H.I., iar împotriva Încheierii din 23 martie 2011 a formulat recurs reclamantul H.I.
Recurentul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a criticat sentinţa atacată pentru următoarele motive:
- acţiunea formulată era inadmisibilă, nefiind respectate prevederile procedurale ale Legii nr. 341/2004, cu privire la condiţia existenţei unui certificat doveditor eliberat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, în perioada 1990 - 1997;
- acţiunea a fost introdusă cu nerespectarea procedurii administrative prealabile, deoarece la data formulării acţiunii nu era publicată lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate - listă prevăzută de art. 19 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. De la acest moment persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului pot face contestaţie la Comisia Parlamentară;
- pe fondul cauzei reclamantul nu a dovedit autenticitatea adeverinţelor aflate la dosarul de preschimbare, adeverinţe în care se menţionează că urmează să-i fie tipărit certificatul cu nr. 18636, deoarece conform Monitorului Oficial nr. 277 bis din 24 aprilie 2002, certificatul nr. 18636 aparţine d-lui D.L.
Recurentul H.I. a criticat sentinţa instanţei de fond numai în legătură cu soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, arătând că această comisie are atribuţia emiterii avizului favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.
Încheierea din data de 23 martie 2011 a fost criticată de recurentul H.I. cu motivarea că prin acţiune s-a solicitat expres calitatea de „remarcat prin fapte deosebite” în baza art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate în baza art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor este întemeiat, urmând a fi admis, însă numai pentru următoarele considerente:
Astfel, pe fondul cauzei, instanţa de fond a admis în mod greşit acţiunea, interpretând greşit probele dosarului, fără a observa că adeverinţele aflate la dosarul de preschimbare al reclamantului, în care se menţionează că urma să-i fie tipărit certificatul cu nr. 18636 sunt nereale, deoarece conform Monitorului Oficial nr. 277 bis din 24 aprilie 2002 certificatul cu nr. 18636 aparţine unei alte persoane, respectiv D.L.
În acest sens, dosarul a fost verificat de Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, fiind respins cu unanimitate de voturi, întrucât în arhiva instituţiei şi în baza de date pe suport electronic nu a fost identificat nici un dosar pe numele reclamantului, depus la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, pentru conferirea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 42/1990.
În raport de situaţia de fapt rezultată din probe şi faţă de dispoziţiile Legii nr. 341/2004 cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. recursul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor urmează a fi admis de Înalta Curte, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Pe cale de consecinţă, recursul reclamantului H.I. împotriva aceleiaşi sentinţe, prin care se critică soluţia respingerii acţiunii faţă de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi recursul împotriva încheierii de respingere a completării dispozitivului cu menţionarea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite vor fi respinse ca nefondate, pentru aceleaşi argumente care au fost expuse în legătură cu admiterea recursului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi care relevă faptul că reclamantul nu are un drept vătămat în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de H.I. împotriva Sentinţei nr. 288 din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cât şi împotriva încheierii de şedinţă de la data de 23 martie 2011 pronunţată de această instanţă ca nefondat.
Admite recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva aceleiaşi sentinţe în sensul că modifică în parte sentinţa atacată.
Respinge acţiunea formulată de reclamantul H.I., ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1851/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1907/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
