ICCJ. Decizia nr. 1875/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1875/2012
Dosar nr. 9180/2/2011
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, suspendarea executării titlului de creanţă reprezentat de nota de constatare nr. GG din 03 octombrie 2011, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. GG din 03 octombrie 2011, privind proiectul cod ZZ cu titlul „Modernizare Bulevardul D., Municipiul Brăila”, s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 21, 42 şi 43 din O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea unei corecţii financiare în procent de 25% din valoarea contractului nr. AA din 22 decembrie 2010, motivat de faptul că prin documentaţia de atribuire şi caietul de sarcini ale licitaţiei publice publicate în SEAP la data de 20 aprilie 2010 sub nr. PP, nu s-au respectat prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, reclamanta a argumentat că la momentul emiterii titlului de creanţă contestat, contractul de execuţie lucrări nr. AA din 22 decembrie 2010, încheiat ca urmare a licitaţiei publice organizate pentru implementarea proiectului finanţat cu fonduri europene în proporţie de 80,34%, se află în plină desfăşurare, instituţia fiind în imposibilitate de a continua executarea lucrărilor, neavând prevedere bugetară şi nici fonduri în rezerva bugetară din care să finanţeze suplimentar executarea acestor lucrări.
Referitor la condiţia pagubei iminente, reclamanta a arătat că paguba creată Municipiului Brăila, prin executarea acestui titlu de creanţă vădit nelegal, este imposibil de reparat datorită lipsei fondurilor, instituţia având interesul legitim al menţinerii desfăşurării normale a activităţii în cadrul contractului de finanţare nr. RR din 22 decembrie 2009 şi al contractului de execuţie lucrări nr. AA din 22 decembrie 2010.
Pârâtul, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de suspendare, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6737 pronunţată în data de 15 noiembrie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Brăila prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Urmare a verificării efectuate în perioada 29 august 2011 - 30 septembrie 2011 de către Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului pârâtul a emis titlul de creanţă constând în nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. GG din 03 octombrie 2011 privind proiectul cod ZZ cu titlul „Modernizare Bulevardul D., Municipiul Brăila”, prin care s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 21, 42 şi 43 din O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea unei corecţii financiare în procent de 25% din valoarea contractului nr. AA din 22 decembrie 2010, motivat de faptul că prin documentaţia de atribuire şi caietul de sarcini ale licitaţiei publice publicate în SEAP la data de 20 aprilie 2010 sub nr. PP, nu s-ar fi respectat prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.
Curtea de Apel a constatat că prima condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare este îndeplinită, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 03 octombrie 2011, emisă de pârât fiind, în mod indiscutabil, un act administrativ-fiscal cu caracter individual, în raport de conţinutul său.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, instanţa a constat că, de asemenea, că este îndeplinită, întrucât, reclamanta a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prin formularea contestaţiei din 10 octombrie 2011 şi a suplimentului acesteia din 18 octombrie 2011.
Referitor la existenţa unui caz bine justificat, instanţa a constatat că se impune precizarea că aparenţa de nelegalitate a unui act administrativ trebuie să rezulte din acele împrejurări de fapt sau de drept care se constituie în „indicii de nelegalitate” şi care rezultă dintr-o simplă analiză, fără a presupune dovedirea unor motive de nelegalitate.
În cazul de faţă, cercetând „aparenţa de legalitate” a actului ce formează obiectul litigiului, fără a intra în analiza fondului, instanţa a constat că nu există un caz bine justificat, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Concluzionează instanţa susţinând că, aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cerinţele obligatorii pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ, această măsură neputând fi dispusă de instanţa de contencios administrativ dacă una dintre condiţii nu este îndeplinită.
În cazul de faţă, Curtea de Apel a concluzionat că nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, fiind de prisos a se trece la analiza cerinţei pagubei iminente, având în vedere că şi în ipoteza în care s-ar reţine că executarea actului administrativ este de natură să producă reclamantei un prejudiciu viitor sigur şi previzibil, măsura suspendării nu ar putea fi dispusă dacă nu există un caz bine justificat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Brăila, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita interpretare a legii.
De asemenea s-a apreciat în motivele de recurs că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere şi asupra motivelor invocate de recurentă.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând motivele de recurs şi sentinţa atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărârea judecătorească nr. 6737/2011 a respins cererea de suspendare a executării titlului de creanţă reprezentat de nota de constatare din 03 octombrie 2011 emisă de intimat.
S-a pronunţat astfel prima instanţă apreciind că în cauză nu au fost întrunite dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, nefiind vorba despre o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ în litigiu şi nici despre o pagubă iminentă în situaţia în care această notă ar fi pusă în executare.
Din ansamblul probator admis rezultă că în speţă prin nota de constatare în discuţie, intimatul a dispus conform O.U.G. nr. 66/2011 aplicarea unei corecţii financiare în procent de 25% din valoarea contractului nr. AA/2010, cu motivarea că prin documentaţia de atribuire şi caietul de sarcini, recurenta nu ar fi respectat prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006.
În speţă rezultă fără posibilitate de tăgadă că O.U.G. nr. 66/2011 nu se aplică pentru o procedură începută în 2009 când s-a încheiat contractul de finanţare nr. RR/2009 asupra unei documentaţii de atribuire publicată în SEAP în 2010, document în baza căruia s-a încheiat contractul AA/2010.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recurenta nu a săvârşit vreo abatere în cauză pentru că a fost obligată să respecte H.G. nr. 608/2001 şi H.G. nr. 622/2004.
O.U.G. nr. 66/2011 invocată de instanţă ca temei de drept nu interzice solicitarea suspendării executării actului administrativ considerat nelegal de un contestator, iar introducerea acestei contestaţii pe cale administrativă nu suspendă executarea titlului de creanţă.
Contractul de execuţie de lucrări nr. AA/2010, la momentul emiterii titlului de creanţă se afla în plină desfăşurare, astfel încât executarea acestei note de constatare ar pune recurenta în imposibilitatea de a continua contractul.
Aceste motive sunt suficiente pentru a se demonstra existenţa cazului bine justificat cerut expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru ca instanţa competentă să poată să dispună asupra cererii de suspendare în mod favorabil.
Dar şi cea de-a doua condiţie cerută de lege - paguba iminentă, se apreciază că a fost îndeplinită de recurentă, întrucât prin executarea acestui titlu de creanţă s-ar crea o pagubă Municipiului Brăila, imposibil de reparat datorită lipsei fondurilor.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în speţă sunt întrunite dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se va admite recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Brăila prin primar, va modifica sentinţa recurată, în sensul că va admite cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială -Municipiul Brăila prin primar, va suspenda executarea notei de constatare din 3 octombrie 2011, emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Brăila prin primar împotriva sentinţei nr. 6737 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Brăila prin primar.
Suspendă executarea notei de constatare din 3 octombrie 2011 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1858/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1884/2012. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
