ICCJ. Decizia nr. 1889/2012. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1889/2012
Dosar nr. 777/33/2011
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2011 la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ulterior precizată, reclamantul V.I.A. a solicitat aplicarea pârâtei D.D.A., în calitate de conducător al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, calculată de la data la care pârâta avea obligaţia, potrivit deciziei civile nr. 420/2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de a finaliza proiectul de „Autostradă urbană Cluj-Napoca” şi de a-l supune spre aprobare Ministerului Transporturilor (în termen de 3 luni de la data comunicării deciziei pronunţate la data de 18 februarie 2010) şi până la data la care va supune spre aprobarea Ministerului Transporturilor proiectul „Autostradă urbană Cluj-Napoca”.
Prin sentinţa civilă nr. 585 din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi excepţia lipsei de obiect, invocate de pârâtă, şi a admis acţiunea precizată a reclamantului V.I.A., cu consecinţa aplicării pârâtei D.D.A., în calitate de conducător al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere calculată de la data de 14 martie 2011 şi până la data la care va supune spre aprobare Ministerului Transporturilor proiectul „Autostradă urbană Cluj-Napoca”.
Pentru a pronunţa sentinţa sus menţionată, Curtea de Apel a reţinut, în considerente, următoarele:
Prin decizia civilă nr. 420 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului V.I.A., a obligat pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România ca în termen de 3 luni de la comunicarea deciziei să finalizeze proiectul de „Autostradă urbană Cluj-Napoca” şi să-l supună spre aprobare Ministerului Transporturilor, a fost obligat Ministerul Transporturilor ca în termen de 2 luni de la supunerea proiectului spre aprobare să dispună cu privire la acesta, şi a fost obligat pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca ca în termen de 3 luni de zile de la emiterea Ordinului Ministerului Transporturilor referitor la proiectul de „Autostradă urbană Cluj-Napoca” să reglementeze situaţia juridică din punct de vedere urbanistic a zonei în care se află terenul proprietatea reclamantului situat în localitatea Cluj-Napoca, strada I.B., înscris în C.F. AA Cluj-Napoca, nr. top XX, prin elaborarea şi aprobarea unui nou PUZ.
Decizia civilă nr. 420 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată la data de 12 martie 2010.
În speţă există identitate între persoana pârâtei şi cel despre care se pretinde că poate fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii şi care are ca obiect aplicarea unei sancţiuni ca urmare a neexecutării unei hotărâri judecătoreşti, iar pârâta este ţinută de aducerea la îndeplinire a hotărârii instanţei doar de la data la care întruneşte condiţia expresă şi specială impusă de legiuitor, aceea de a fi conducătorul instituţiei obligate să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative. Prin urmare, începând cu data numirii pârâtei în funcţie aceasta este persoana despre care se pretinde că poate fi obligată în raportul juridic dedus judecăţii, astfel că a apreciat instanţa de judecată că este nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.D.A.
A învederat instanţa de fond că probele administrate în cauză evidenţiază împrejurarea că de la data pronunţării deciziei civile nr. 420/2010 Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România nu a întreprins nici o acţiune pentru a duce la îndeplinire cele dispuse de instanţa de contencios administrativ, şi că rezultă fără echivoc că ulterior datei de 18 februarie 2010 pârâtele din litigiul derulat în faţa Curţii de Apel Cluj nu au finalizat proiectul „Autostradă urbană Cluj-Napoca” şi nu l-au supus spre aprobare Ministerului Transporturilor.
Adresa înregistrată la 7 iulie 2011, la Direcţia Tehnică, Calitate şi Protecţia Mediului confirmă pretenţiile reclamantului întrucât se menţionează că proiectul amintit anterior este la etapa studiului de fezabilitate care a fost supus aprobării Ministerului Transporturilor. Verificând însă înscrisurile depuse ca anexă a acestei adrese, Curtea de Apel a observat că în fapt sunt acte administrative anterioare pronunţării deciziei nr. 420 din 18 februarie 2010, fiind vorba de avizul din 25 februarie 2008 al Ministerului Transporturilor şi avizul din 4 martie 2008 al Consiliului interministerial de avizare şi care au fost avute în vedere de instanţă la soluţionarea cauzei.
A conchis prima instanţă, pe baza celor mai sus menţionate, că Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România nu şi-a îndeplinit obligaţia impusă în sarcina acesteia prin decizia nr. 420/2010 a Curţii de Apel Cluj şi că, prin urmare, conducătorul instituţiei trebuie să fie sancţionat pentru neexecutarea dispoziţiei instanţei. În acest context, Curtea a constatat că cererea reclamantului nu este fără obiect, întrucât pârâta nu a executat obligaţia stabilită prin hotărârea instanţei, astfel că excepţia lipsei de interes apare ca fiind nefondată.
În fine, Curtea de Apel a mai constatat că ipoteza normei legale prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, este întrunită, dispunând în consecinţă admiterea cererii reclamantului V.I.A. şi aplicarea pârâtei, în calitate de conducător a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere calculată de la data de 14 martie 2011 şi până la data la care va supune spre aprobare Ministerului Transporturilor proiectul „Autostrăzii urbane Cluj-Napoca”.
Împotriva sentinţei civile nr. 585 din 17 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta D.D.A. în calitate de reprezentantă legală a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii reclamantului V.I.A.
Recurenta pârâtă a criticat sentinţa atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
În primul rând, pârâta a arătat că nu i s-a comunicat încheierea de şedinţă din data de 10 octombrie 2011 în care s-au consemnat dezbaterile în fond şi care face parte integrantă din sentinţa recurată, fiind astfel încălcate prevederile imperative ale art. 147 C. proc. civ. Omisiunea comunicării încheierii menţionate cauzează recurentei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, vătămare constând în aceea că neavând cunoştinţă de cele reţinute de instanţă în practicaua hotărârii este în imposibilitate de a lua cunoştinţă de concluziile formulate. Pentru acest motiv, pârâta a solicitat a se constata nulitatea sentinţei recurate şi a se dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În al doilea rând, pârâta a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 ce au în vedere sancţionarea conducătorului instituţiei care nu execută culpabil o sentinţă definitivă şi irevocabilă. Legiuitorul când a stabilit o astfel de sancţiune coercitivă a avut în vedere pe reprezentantul legal ce a fost parte în proces, ori pârâta a fost numită în funcţia de director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România la 14 martie 2011, la mai bine de un an de zile faţă de termenul limită stabilit prin titlul reclamantului. Or, în această situaţie nu există identitatea cerută de lege între persoana obligată prin sentinţă şi persoana chemată în judecată faţă de care se solicită aplicarea sancţiunii de 20% din salariu pentru neexecutarea culpabilă a unei hotărâri judecătoreşti, iar sancţionarea unei persoane care la data la care opera obligaţia nu avea calitatea de conducător al instituţiei echivalează cu situaţia în care o persoană deşi este nevinovată este sancţionată, încălcându-i-se grav principiul nevinovăţiei.
În al treilea rând, referitor la excepţia lipsei de obiect - în sensul că în timpul procesului Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a emis documentaţia de avizare a proiectului în ceea ce priveşte „Autostrada urbană Cluj-Napoca”, documentaţie ce a fost înaintată către Ministerul Transporturilor - recurenta a precizat că la dosarul cauzei s-au depus documentele care atestă că acest proiect s-a finalizat la etapa studiului de fezabilitate şi a fost supus aprobării Ministerului Transporturilor încă de la data de 25 februarie 2008, aşa cum reiese din adresa din 7 iulie 2011.
În prezent, s-a relevat, imobilul reclamantului nu este afectat de nicio lucrare de interes naţional şi nici nu face obiectul vreunei exproprieri cum dealtfel nici nu a făcut, în condiţiile în care lucrarea de interes naţional „Autostrada de centură Cluj-Napoca” a rămas la nivel de proiect. Se putea vorbi de o afectare a imobilului în cauză numai în condiţiile în care s-ar fi aprobat o hotărâre de guvern prin care s-ar fi aprobat lucrarea de interes naţional şi declanşarea procedurilor de expropriere.
Faţă de cele arătate, recurenta a considerat că cererea reclamantului este lipsită de obiect întrucât măsura a fost executată de către companie şi documentaţia înaintată spre aprobare ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Transporturilor.
Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât executarea deciziei civile nr. 420/2010 a Curţii de Apel Cluj s-a făcut mai înainte de a fi comunicată, iar scopul prevăzut de legiuitor prin instituirea sancţiunii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, acela de constrângere, nu mai poate subzista. Pentru a putea fi aplicată sancţiunea este necesar şi impetuos să se facă dovada neexecutării hotărârii judecătoreşti, ori aşa cum s-a mai arătat la data de 25 februarie 2008 documentaţia, respectiv studiul de fezabilitate, a fost suspus avizului Comisiei Tehnico-Economice din cadrul Ministerului Transporturilor iar la data de 8 martie 2008 s-a obţinut avizul Comisiei interministeriale, de la această dată obligaţia prevăzută în sarcina companiei a fost executată, din acel moment compania nemaiavând competenţă în ceea ce priveşte iniţiativa legislativă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul V.I.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât motivele de recurs nu sunt întemeiate iar hotărârea recurată este temeinică şi legală.
Prin notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din data de 9 februarie 2012 recurenta D.D.A. a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa dispunerii, în principal, a casării sentinţei cu trimitere spre rejudecare instanţei competente, care este Tribunalul Cluj, şi, în subsidiar, a modificării acesteia în totalitate în sensul respingerii cererii reclamantului ca fiind lipsită de obiect, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată de la fond şi de la recurs.
A invocat recurenta pârâtă, prin notele de şedinţă, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin raportare la dispoziţiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., la art. 2 alin. (1) lit. b), c) şi f) din Legea nr. 554/2004, şi art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 84/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a apreciat că Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România nu are calitatea de autoritate publică şi nici nu îşi exercită atribuţiile, respectiv drepturile proprii în regim de putere publică. Pe cale de consecinţă, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România nu poate fi subiect al unui raport juridic administrativ stabilit cu o persoană fizică iar organul său de conducere nu poate fi subiect al răspunderii administrative generată de un astfel de raport juridic administrativ inexistent. Un astfel de litigiu, s-a concluzionat, că cel care este dedus judecăţii în speţă, nu poate fi calificat ca fiind de contencios administrativ şi deci soluţionarea lui nu poate intra în competenţa instanţei de contencios administrativ.
Analizând motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă D.D.A., în calitatea de conducător al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, se reţin următoarele:
Susţinerea recurentei în sensul că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, prin raportare la dispoziţiile art. 147 C. proc. civ., întrucât practicaua hotărârii, care în speţă este reprezentată de încheierea de dezbateri din data de 10 octombrie 2011 prin care s-a amânat pronunţarea pentru data de 17 octombrie 2011, nu a fost comunicată pârâtei odată cu sentinţa civilă nr. 585/2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu este întemeiată. Neregularitatea procedurală invocată de pârâtă nu poate fi asimilată lipsei încheierii de dezbateri şi nu atrage prin urmare nici sancţiunea nulităţii, în condiţiile în care recurenta nu a dovedit producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate.
Sunt neîntemeiate şi motivele de recurs referitoare la greşita soluţionare, prin respingere, a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a excepţiei lipsei de obiect a cererii reclamantului de amendare a pârâtei, fiind evident că, pe de o parte, aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu condiţionează măsura aplicării amenzii de participarea la litigiul cu privire la care se solicită executarea hotărârii a exact aceluiaşi reprezentant legal al autorităţii parte la proces, care este dator să pună în executarea hotărârea irevocabilă, şi, pe de altă parte, că de la data pronunţării deciziei nr. 420/2010 a Curţii de Apel Cluj şi până la soluţionarea cererii reclamantului de aplicare a amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, prin sentinţa recurată în cauză, pârâta nu a efectuat nici o formalitate cu privire la proiectul de „Autostradă urbană Cluj-Napoca”, nu l-a finalizat şi nici nu l-a supus aprobării Ministerului Transporturilor.
Cum în înţelesul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA are, în raport de cele statuate prin decizia civilă nr. 420 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, calitatea de autoritate publică obligată să efectueze anumite operaţiuni administrative, în mod indiscutabil pârâta, director general al acestei persoane juridice, are calitatea de conducător al autorităţii publice menţionate, implicit şi legitimare procesuală pasivă - de la data numirii în funcţie - în cererile prin care se solicită obligarea la amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe fiecare zi de întârziere pentru nerespectarea termenului de punere în executare a hotărârii pronunţată de instanţa de contencios administrativ.
Excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurentă ca motiv de ordine publică, prin notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din 9 februarie 2012, nu poate fi examinată de Curte, întrucât potrivit prevederilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constituie motiv de casare situaţia „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii”. Or, potrivit prevederilor art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare înaintea primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, ceea ce înseamnă că dacă excepţia de necompetenţă materială şi teritorială de ordine publică nu a fost invocată până la momentele procesuale menţionate, nulitatea, chiar fiind de ordine publică, se acoperă, şi nu mai poate fi valorificată în recurs.
Sub aspectul modului în care instanţa de fond a soluţionat „fondul” cererii reclamantului, se constată că, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „ (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Prin raportare la conţinutul textului legal precizat, precum şi la înscrisurile administrate de recurentă în instanţa de recurs - anume documentul de avizare din data de 7 noiembrie 2011 întocmit de Consiliul Tehnico-Economic din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi documentul de avizare din 9 noiembrie 2011 întocmit de Consiliul Tehnico-Economic din cadrul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (prin care s-a avizat favorabil revizuirea necesităţii şi oportunităţii din cadrul Studiului de Fezabilitate „Autostrada de centură Cluj-Napoca km 0+000-42+100”), precum şi avizul din 10 noiembrie 2011 al Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii prin care s-a avizat favorabil sistarea fazelor de promovare a investiţiei (studiu de fezabilitate, proiect tehnic, documentaţie de execuţie) cât priveşte Autostrada de centură Cluj-Napoca km 0+000-42+100) - din care rezultă că realizarea proiectului „Autostrada urbană Cluj-Napoca nu se mai justifică din raţiuni economice, se reţine că subzistă temei legal pentru obligarea pârâtei D.D.A., în calitate de conducător al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în executarea obligaţiei dispuse în sarcina Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA prin dispozitivul deciziei civile nr. 420 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, numai pentru perioada cuprinsă între datele de 14 martie 2011 (data numirii pârâtei în funcţia de director general) şi 7 noiembrie 2011 (data emiterii documentul de avizare din data de 7 noiembrie 2011 de către Consiliul Tehnico-Economic din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România).
Aşa fiind, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., admiterea recursului formulat de pârâta D.D.A., cu consecinţa modificării în parte a sentinţei recurate în sensul că se va aplica pârâtei, în calitate de conducător al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 4 martie 2011 - 7 noiembrie 2011, cu menţinerea celorlalte dispoziţii din hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D.D.A. în calitate de conducător al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva sentinţei nr. 585 din 17 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că aplică pârâtei amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pentru perioada 2 martie 2011 - 7 noiembrie 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1884/2012. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 2184/2012. Contencios → |
|---|
