ICCJ. Decizia nr. 1884/2012. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1884/2012
Dosar nr. 583/2/2009
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E. Bucureşti SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.), ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
1. anularea deciziei nr. 2918 din 22 decembrie 2008 emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei prin care au fost stabilite preţurile şi tarifele practicate în sectorul energiei de către aceasta;
2. obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la emiterea unei decizii prin care să ajusteze preţul la energia termică şi electrică în conformitate cu documentaţia transmisă şi cu reglementările în vigoare;
3. obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea deciziei contestate prin care tarifele reglementate au fost stabilite fără a se ţine cont de costurile reale de producţie.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
SC E. Bucureşti SA este o societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, având ca obiect principal de activitate producerea şi vânzarea energiei electrice, precum şi producerea, transportul, distribuţia, dispecerizarea şi vânzarea energiei termice.
Instituţia pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, prin decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008 a stabilit tarifele reglementate aplicabile societăţii reclamante la un nivel mult inferior faţă de propunerea şi solicitarea acesteia, fără a comunica criteriile care au fost avute în vedere în stabilirea structurii preţului aprobat şi nici care au fost motivele pentru care nu au fost luate în calcul necesităţile efective de creştere a tarifelor.
Conduita autorităţii de reglementare a rămas aceeaşi, aplicând aceeaşi politică tarifară deficitară şi contrară dispoziţiilor legale şi cu ocazia stabilirii tarifelor reglementate pentru anul 2009.
A mai arătat reclamanta că, prin decizia nr. 2918 din 22 decembrie 2008, ce formează obiectul prezentei acţiuni, au fost aprobate noi tarife la energia electrică de către autoritatea de reglementare, tarife care, de asemenea, nu sunt în măsură să acopere costurile de producţie a energiei şi totodată conduc la o creştere importantă a pierderii înregistrată deja în anii anteriori ca urmare a neacoperirii prin tarife a costurilor de producţie a energiei electrice şi termice.
În acest sens, prin decizia contestată au fost aprobate următoarele tarife, exclusiv pentru energia electrică:
- 273,79 RON/MWH (tarif zi);
- 109,52 RON/MWH (tarif noapte);
În ceea ce priveşte energia termică, autoritatea de reglementare a menţinut tarifele aprobate prin decizia nr. 1255 din 24 iunie 2008, cu toate că a fost documentată în deplină concordanţă cu prevederile legale necesitatea majorării tarifelor atât la energia termică, cât şi la energia electrică.
În aceste condiţii, reclamanta a apreciat că măsurile dispuse sunt nelegale, decizia contestată fiind emisă atât cu nerespectarea criteriilor stabilite prin Metodologia aprobată de chiar autoritatea de reglementare, cât şi cu încălcarea principiilor legale care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii promovată de reclamantă ca neîntemeiată, susţinând că prin reclamanta contestă decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2918 din 22 decembrie 2008, însă motivele de nelegalitate invocate denotă că aceasta face confuzie între cele două procese descrise în Metodologie, respectiv, stabilirea şi ajustarea preţurilor de producere a energiei electrice şi termice.
La emiterea deciziei preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2918 din 22 decembrie 2008, Autoritatea a aplicat procedura de stabilire descrisă în Metodologie şi nu cea de ajustare la care face referire reclamanta, deoarece aceasta este cea specifică aprobării preţurilor reglementate valabile de la începutul fiecărui an.
Prin urmare, la stabilirea preţului combustibililor au fost avute în vedere numai datele care erau justificate cu documente, nu şi datele nefundamentate precum şi prognoza pentru anul 2009.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3578 pronunţată în data de 19 mai 2011, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC E. Bucureşti SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.),ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Din analiza dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 reiese că în calculul preţurilor şi tarifelor reglementate se au în vedere costurile justificate economic şi nu costurile reale, efective, pentru care operatorul economic prezintă documente justificative.
La emiterea deciziei nr. 2918 din 22 decembrie 2008 Autoritatea Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei a aplicat procedura de stabilire a preţurilor şi tarifelor, prevăzută la Capitolul VI din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008, şi nu procedura de ajustare prevăzută la Capitolul VII, la care reclamanta face trimitere şi care intervine la începutul semestrului II al fiecărui an, în cazul modificării preţului mediu de achiziţie a combustibilului.
În cadrul procedurii de stabilire a preţurilor şi tarifelor sunt avute în vedere, pe lângă preţul mediu de achiziţie a combustibilului, şi alte elemente, respectiv: cantităţile de energie livrate, randamentele de producere, preţurile de achiziţie a combustibililor, costurile fixe şi variabile, veniturile/costurile din vânzarea sau achiziţia certificatelor de CO2.
Mai reţine instanţa că pârâta a respectat procedura de stabilire reglementată de Metodologie, prin luarea în considerare a tuturor elementelor impuse de aceasta.
De altfel, expertiza contabilă efectuată în cauză la cererea reclamantei, nu a relevat elemente de neconformitate cu normele legale şi cu Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008, în procedura de stabilire a preţurilor şi tarifelor la energie aplicabile în perioada 01 ianuarie 2009 – 01 ianuarie 2010.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamanta SC E. Bucureşti SA, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a precizat în recurs că nelegalitatea hotărârii rezultă din aplicarea eronată a prevederilor legale care reglementează procedura de stabilire a preţurilor şi tarifelor pentru energie electrică şi termică, cât şi din faptul că prima instanţă a omologat o decizie dată de autoritatea administrativă cu încălcarea principiilor care stau la baza stabilirii acestor preţuri şi tarife.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Decizia în litigiu, nr. 1918/2008 emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei este fără dubiu un act administrativ cu caracter individual, întrucât se referă la recurenta-reclamantă şi a fost emisă conform Legii nr. 13/2007 - legea energiei şi ale Metodologiei de stabilire a preţurilor şi a cantităţilor de energie vândute de producători pe bază de contracte.
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei este fără putinţă de tăgadă o autoritate publică cu personalitate juridică competentă în sectorul energiei conform Legii nr. 351/2004.
Sentinţa atacată este legală întrucât a fost dată conform legii, în acord cu dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., a fost argumentată în fapt şi în drept în raport de probatoriile admise şi administrate.
Recurenta-reclamantă deşi a făcut vorbire în motivele de recurs la acte normative aferente stabilirii preţurilor şi tarifelor, face o confuzie referitor la interpretarea acestor dispoziţii, în ceea ce priveşte calculul preţurilor şi tarifelor, întrucât Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a avut în vedere la stabilirea preţurilor prin decizia contestată, toate cantităţile de energie electrică şi preţurile de vânzare, tocmai pentru a se acoperi consumul la nivel naţional.
Conform Legii energiei, intimata a aprobat doar costurile justificate necesare activităţii de producere a energiei electrice şi termice, întrucât din probatorii rezultă că societatea El. a consumat mai mult combustibil faţă de cel considerat justificat.
Scopul reglementărilor este acela de a se stabili principiile generale pentru toţi operatorii economici care desfăşoară activităţi în acest sector, tocmai pentru a nu fi discriminaţi.
Decizia emisă de intimată nu a încălcat nici un drept protejat de lege al recurentei, la emiterea acestui act administrativ fiind respectate prevederile legale în vigoare.
De asemenea, expertiza efectuată în cauză nu a condus instanţa la o altă concluzie, nerelevând elemente neconforme cu legea şi cu metodologia aprobată prin Ordinul nr. 57/2008.
Faţă de toate aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de SC E. Bucureşti SA, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E. Bucureşti SA, împotriva sentinţei civile nr. 3578 din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1875/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1889/2012. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
