ICCJ. Decizia nr. 2184/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2184/2012
Dosar nr. 7053/27/2010
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 august 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.A.D. a chemat în judecată Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.), Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.) şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să emită titlurile de despăgubire ce i se cuvin conform Dosarului nr. 46856/2010 şi la plata de daune pentru întârzierea emiterii acestora.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că bunicii săi au deţinut un teren în suprafaţă de 2.303,49 m.p. pe raza comunei D. - Târgu Jiu, teren ce a fost expropriat abuziv în baza Decretului nr. 83/1948, iar, în prezent, pe acest teren se află sediul Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Târgu Jiu.
Prin hotărârea judecătorească nr. 350 din data de 05 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost constatat dreptul său la despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren, în valoare de 248.778 euro, adică 912.790 RON, calculate la un curs de 3,669 RON/euro, conform raportului de evaluare întocmit în cauza respectivă.
La data de 24 martie 2010, a fost depus la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Dosarul nr. 46856/CC, iar toate documentele depuse la dosar fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului, calitatea de moştenitor şi imposibilitatea retrocedării terenului în natură datorită construcţiilor şi utilităţilor publice aflate pe acesta.
La solicitarea sa din data de 01 iunie 2010 de a i se emite titlurile de despăgubire, reclamanta a primit un răspuns general şi fără nicio precizare concretă privind analiza dosarului.
Totodată, reclamanta a precizat că Fondul Proprietatea se aproprie de data listării la Bursă, ceea ce face ca, prin neemiterea titlului de despăgubire, să fie prejudiciată de drepturile ce i se cuvin.
În consecinţă, reclamanta a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor la emiterea imediată a titlului de despăgubire, la reactualizarea valorii de despăgubire în funcţie de cursul valutar din data emiterii titlurilor şi la plata de daune în valoare de 200 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză.
La data de 04 martie 2011, reclamanta a depus precizări la acţiune, prin care a răspuns la întâmpinarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerul Finanţelor Publice, a depus decizia nr. 425 din 30 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi corespondenţă emisă de Autoritate.
La data de 15 aprilie 2011, reclamanta a depus concluzii prin care a solicitat admiterea acţiunii privind obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale în valoare de 62.571 RON (912.790 acţiuni x 0,06855 RON/dividend net) valoare egală cu cea a dividendelor pe care le-a pierdut din cauză că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a redactat, nu a comunicat decizia, nu a emis titlul de conversie, deşi opţiunea fusese depusă şi nu a înregistrat acţiunile la depozitarul central în timp util.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi lipsa calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile faţă de Ministerul Finanţelor Publice.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că obligaţia emiterii deciziilor reprezentând titlul de despăgubire revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2. Hotărârea primei instanţe
2.1. Curtea de Apel a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale şi lipsei calităţii de reprezentant invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reţinând următoarele:
Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice de reprezentant al Statului Român, ca acţionar al Fondului „Proprietatea”, nu îi conferă calitatea procesuală pasivă în litigii având ca obiect stabilirea şi plata despăgubirilor în procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 1095/2005, deoarece ministerul nu poate să suplinească în procedura respectivă neefectuarea operaţiunilor administrative de către instituţiile publice responsabile, respectiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2.2. Curtea de Apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, reţinând următoarele:
Este adevărat că, în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă, potrivit legii, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură organizarea şi funcţionarea secretariatului Comisiei Centrale, iar, potrivit art. 131 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în actul normativ special, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar, obligaţii ce îi revin faţă de cererea precizatoare a reclamantei privind obligarea pârâtelor şi la daune materiale în valoare de 62.371 RON, valoare egală cu cea a dividendelor pe care le-a pierdut datorită întârzierii emiterii deciziei.
2.3. Cu privire la fondul cauzei, prin sentinţa civilă nr. 3064 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins capetele 1 şi 2 de cerere, ca rămase fără obiect prin emiterea titlului de despăgubire;
- a admis excepţia prematurităţii capătului de cerere privind plata daunelor în valoare de 62.571 RON, excepţie invocată de instanţă din oficiu, şi a respins acest capăt de cerere ca prematur introdus.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin decizia nr. 350 din data de 05 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren de 2.303,49 m.p., în valoare de 248.778 euro adică 912790 RON, calculate la un curs de 3,669 RON/euro, conform raportului de evaluare solicitat de instanţă şi întocmit de un expert evaluator membru ANEVAR.
Prin decizia nr. 8764 din 26 august 2010, a fost emis titlul de despăgubire în cuantum de 912.790 RON în favoarea reclamantei, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul deciziei civile nr. 350 din 05 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Prin decizia nr. 2626 din 14 decembrie 2010 a fost emis titlul de conversie în cuantum de 912.790 RON, reprezentând un număr total de 912.790 acţiuni la o valoare nominală de 1 RON pentru fiecare acţiune.
Cu referire la petitul 1 şi 2 de cerere privind obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor, precum şi la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, Curtea de Apel a constatat că a fost emis titlul de despăgubire, fiind depusă la dosarul cauzei decizia nr. 8764 din 26 august 2010, prin care a fost stabilit cuantumul titlului de despăgubire pentru suma de 912.790 RON, astfel că cele două capete de cerere au rămas fără obiect.
În ceea ce priveşte petitul de cerere privind plata daunelor în valoare de 62.571 RON, Curtea de Apel a apreciat că acest capăt de cerere este prematur introdus, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 18, art. 186, art. 187 şi 188 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fără a fi parcursă procedura valorificare şi conversie a titlului de despăgubire şi de atribuire a acţiunilor emise de Fondul Proprietate, petitul de cerere este prematur introdus, întrucât valoarea dividendelor nete nu poate fi cuantificată decât în cadrul procedurilor respective.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei civile nr. 3064 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta M.A.D., criticând soluţia de respingere, ca prematur, a capătului de cerere privind plata despăgubirilor în sumă de 62.571 RON.
În esenţă, recurenta - reclamantă a arătat că are dreptul la despăgubiri, iar interesul de a le pretinde este legitim, născut şi actual, nefiind afectat de un termen sau condiţie suspensivă, în timp ce atitudinea intimatei - pârâte denotă refuzul rezolvării demersurilor sale, prelungirea nejustificată a procedurii administrative, care nu s-a încadrat într-un termen optim, privând-o de posibilitatea de a beneficia de dividendele acordate de fondul Proprietatea.
Recurenta - reclamantă a adăugat că a parcurs toate etapele procedurii în decembrie 2010, anterior discutării excepţiei de prematuritate, iar motivele reţinute în sentinţă fiind străine de natura pricinii.
În drept, recurenta - reclamantă a invocat prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dar nu şi-a structurat criticile în mod corespunzător motivelor de reformare enunţate.
4.Apărările intimatelor
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a făcut o expunere a istoricului cauzei şi a arătat că nu poate fi obligată la plata de daune materiale şi daune cominatorii, pentru că procedura administrativă prevăzută în art. VII din Legea nr. 247/2005 în competenţa Comisiei a fost parcursă, fiind emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire din 19 ianuarie 2011.
Prin întâmpinarea formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că această autoritate nu are atribuţii privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, iar în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 5802 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Criticile formulate în recurs vizează respingerea cererii de acordare a unor despăgubiri în cuantum de 62.571 RON, pretinse de recurenta - reclamantă pentru repararea unui prejudiciu care i-ar fi fost produs prin întârzierea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în cadrul procedurii reglementate în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Din actele dosarului de fond, rezultă că după învestirea Curţii de Apel cu acţiunea înregistrată la data de 10 august 2010, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 8764 din 26 august 2010, reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 912.790 RON, stabilită prin decizia civilă nr. 350 din 05 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova rămasă irevocabilă.
După parcurgerea procedurii prevăzute în art. 181 - 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în baza opţiunii formulate de recurenta - reclamantă şi înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cu nr. 21605 din 7 decembrie 2010, a fost emisă decizia nr. 2626 din 14 decembrie 2010, reprezentând titlul de conversie al întregii sume stabilite cu titlu de despăgubiri, în acţiuni la Fondul Proprietatea, la o valoarea nominală de 1 RON/acţiune.
În motivarea cererii precizatoare prin care a indicat cuantumul despăgubirilor pretinse, recurenta - reclamantă a arătat că suma de 62.571 RON reprezintă valoarea dividendelor pe care nu le-a putut încasa de la Fondul Proprietatea, urmare a întârzierii emiterii titlului de despăgubire, în condiţiile în care, după înregistrarea acţiunii sale în justiţie, Adunarea Generală a Acţionarilor Fondului Proprietatea a hotărât acordarea de dividende tuturor celor care deţineau acţiuni la data de referinţă 27 septembrie 2010.
În acest context, instanţa de fond a reţinut corect, luând în considerare complexitatea procedurii de valorificare a titlurilor de conversie prevăzute în art. 187 - 188 din actul normativ menţionat, că valoarea dividendelor nete nu ar putea fi cuantificată pe baza datelor speţei.
Fără a ignora durata mare a procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, în cauză nu poate fi identificat un prejudiciu cert şi determinat sau cel puţin determinabil, care să constituie temei al angajării răspunderii patrimoniale a autorităţilor cu atribuţii în domeniu.
Instanţa de control judiciar are în vedere şi jurisprudenţa de dată recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că statele trebuie să asigure, prin măsuri legislative şi administrative adecvate, respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situaţie similară cu ce a reclamantei; punerea în balanţă a drepturilor în cauză şi a câştigurilor şi pierderilor persoanelor afectate de procesul de transformare a economiei şi a sistemului juridic al statului constituie un exerciţiu de o dificultate deosebită, astfel că statul trebuie să aibă la dispoziţie o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale, asigurând, în acelaşi timp, menţinerea unui just echilibru între diferitele interese în cauză (cauza Atanasiu c. României, hotărârea - pilot din data de 12 octombrie 2010 , parag. 232, 233).
2.Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A.D. împotriva sentinţei civile nr. 3064 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1889/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 2349/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
