ICCJ. Decizia nr. 2586/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2586/2012
Dosar nr. 6288/1/2011
Şedinţa publică de la 25 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta A.N.C.M.R.R. a M.A.I. - Filiala Prahova, pentru membrii filialei S.D.M. şi alţii, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.A.I., D.G.F. - Serviciul Pensii şi C.P., M.A.I. - C.S.P., M.A.I., anularea H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat faptul că această hotărâre a fost adoptată în baza art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, iar conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24 /2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, era necesar ca actul elaborat de Guvern să fie emis în limitele şi potrivit normelor care îl ordonă.
A mai arătat reclamanta că Legea nr. 119/2010 nu implică pensionarii în procesul de recalculare a pensiilor, dar, prin încălcarea normelor de tehnică legislativă, Guvernul a inclus în H.G. nr. 735/2010, prin exces de putere, mai multe dispoziţii care adaugă la lege.
S-a mai reţinut în acţiune că actul normativ atacat obligă pensionarii militari să contribuie la diminuarea unui drept pe care îl au şi îl deţin deja, iar depunerea cererilor de recalculare a pensiei are drept consecinţă penalizarea cu o diminuare şi mai drastică a drepturilor lor patrimoniale în cazul în care nu se conformează acestei obligaţii.
Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei de obiect, de interes şi a inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, solicitând, în principal, respingerea acţiunii ca lipsită de obiect şi, în subsidiar, ca lipsită de interes.
Pârâtul a arătat că prin dispoziţiile art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a dispus abrogarea expresă a H.G. nr. 735/2010, iar interesul trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acţiune, precum şi faptul că prin dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 1/2011 legiuitorul a reglementat o nouă metodologie de calcul, prevăzută în Anexa nr. 3 a actului normativ, fiind stabilite şi măsuri în vederea revizuirii pensiilor recalculate în temeiul Legii nr. 119/2010 şi a H.G. nr. 735/2010, fiind evident că instanţele judecătoreşti nu pot să înlăture aplicarea acestor noi dispoziţii.
Pârâtul Guvernul României a mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile faţă de acesta, iar toate excepţiile au fost puse în discuţia părţilor şi au fost respinse.
M.A.I. a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (3) C. proc. civ, arătând că, în raport de temeiurile de fapt şi de drept invocate de către reclamanţi, nu pot fi identificate motive de nelegalitate a procedurii de emitere a actului administrativ, sens în care solicită instanţei de judecată să respingă acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.
Ulterior, şi anume la data de 21 martie 2011, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 1 din 28 ianuarie 2011, solicitând constatarea temeiniciei şi legalităţii excepţiei invocate şi sesizarea Curţii Constituţionale în vederea declarării neconstituţionale a O.U.G. nr. 1/2011, iar, prin încheierea din 9 mai 2011, Curtea a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Prin sentinţa nr. 174 din 31 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.N.C.M.R.R. M.A.I., prin Filiala Prahova, pentru reclamanţii, membrii ai filialei, Stanciu D. Mircea şi alţii, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.A.I., DG.F. - S.P.C.P. M.A.I. - C.S.P., M.A.I.; a dispus anularea dispoziţiilor art. 2 alin. (2), (3), (4), (6), (7), art. 6 alin. (1), (2), (4) şi art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 735/2010; a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul M.A.I., ca neîntemeiată; a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei suma de 210 lei cheltuieli de judecată; a dispus publicarea în M.O. a sentinţe potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, după rămânerea irevocabilă a acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, faptul că obiectul acţiunii, aşa cum a fost precizat de reclamantă, îl reprezintă anularea dispoziţiilor art. 2 alin. (2), (3), (4), (6), (7), art. 6 alin. (1), (2), (4) şi art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 735/2010, care reglementează recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militarilor de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi faptul că această hotărâre a fost adoptată având în vedere art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, fiind abrogată pe data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1 din 28 ianuarie 2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
A mai reţinut instanţa că reclamanţii au invocat, drept principal motiv de anulabilitate a textelor de mai sus, împrejurarea că prin acestea s-a adăugat la lege, hotărârea fiind adoptată cu exces de putere, întrucât prevede obligativitatea celor în cauză de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor şi implicit pentru diminuarea lor, precum şi obligativitatea depunerii documentelor doveditoare a veniturilor realizate, iar pentru neîndeplinirea acestor obligaţii s-au stabilit şi sancţiuni.
Instanţa de fond a apreciat, analizând dispoziţiile din H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010 şi ale Legii nr. 119/2010, că s-a adăugat la lege, că Legea nr. 119/2010 nu conţine nicio dispoziţie care să prevadă în sarcina reclamanţilor obligaţia de depunere a cererilor de recalculare a pensiei şi a documentelor doveditoare a veniturilor realizate, că raportarea la salariul mediu brut pe economie pentru calcularea cuantumului pensiei se face numai în cazul în care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, nu şi atunci când nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege.
Instanţa de fond a constatat că prin actul atacat s-a realizat şi o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, că prevederile referitoare la obligaţia reclamanţilor de a depune într-un interval scurt de timp documentele doveditoare necesare recalculării pensiilor şi de a depune o cerere în acest sens, făcând eforturi substanţiale, sunt incompatibile şi cu jurisprudenţa C.E.D.O. şi cu prevederile Convenţiei.
Având în vedere că cererea de intervenţie a fost făcută în interesul pârâtului, în raport cu soluţia dată în acţiunea principală, instanţa a respins şi cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul M.A.I., ca neîntemeiată şi a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei suma de 210 lei cheltuieli de judecată, respectiv taxe judiciare de timbru, taxe poştale şi taxe de redactare şi multiplicare, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, dispunând şi publicarea în M.O. a sentinţei potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, după rămânerea irevocabilă a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii M.A.I. şi Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat de pârâtul Guvernul României se arată că, deşi în motivarea hotărârii sale a reţinut că actul administrativ contestat a fost abrogat prin O.U.G. nr. 1/2011, instanţa de fond nu a dispus respingerea acţiunii ca lipsită de obiect, că actul administrativ contestat şi-a pierdut valabilitatea la data de 31 ianuarie 2011, astfel că, prin sentinţa civilă pe care a pronunţat-o în acest dosar, instanţa de fond ar fi trebuit să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, fiind lipsită de obiect.
Mai arată recurentul că, în speţă, instanţa de fond nu a reţinut nici evidenta lipsă de interes a intimaţilor-reclamanţi, având în vedere că părţile reclamante nu au făcut dovada interesului legitim, personal, născut şi actual, condiţie de exerciţiu a oricărei acţiuni în justiţie, deci şi pentru promovarea cererii prin care au solicitat anularea H.G. nr. 735/2010.
Se mai arată în motivele de recurs că, în cauza dedusă judecăţii, părţile reclamante au urmărit menţinerea cuantumului drepturilor de pensie stabilite anterior în baza legislaţiei speciale şi au solicitat suspendarea şi anularea procesului de recalculare a pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, fiind criticată metodologia stabilită prin H.G. nr. 735/2010, că în condiţiile în care eventualele efecte produse de Legea nr. 119/2010 şi H.G. nr. 735/2010 sunt reglementate direct de legiuitor prin O.U.G. nr. 1/2011, este evident că instanţele judecătoreşti nu pot să înlăture aplicarea acestor dispoziţii şi că este evident că interesul urmărit de părţile reclamante nu este legitim, iar cererea dedusă judecăţii este ilicită.
Recurentul arată că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile faţă de pârâtul Guvernul României, că la data depunerii cererii de chemare în judecată prin care a solicitat anularea H.G. nr. 735/2010, reclamanta A.N.C.M.R.R. M.A.I., prin Filiala Prahova, respectiv la data de 31 ianuarie 2011, asociaţia reclamantă nu îndeplinise procedura administrativă prealabilă cu pârâtul Guvernul României.
Recurentul M.A.I. arată în motivele de recurs faptul că prin sentinţa recurată instanţa de fond a admis cererea de anulare parţială a actului administrativ cu caracter normativ dedus judecăţii, stabilind, în esenţă, faptul că H.G. în discuţie adaugă la lege, chiar dacă actul normativ indicat a fost abrogat explicit prin O.U.G. nr. 1/2011.
Se mai arată în motivele de recurs formulate că, deşi obiectul acţiunii deduse judecăţii este constituit de o acţiune în anulare, având ca temei de drept art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin motivarea folosită, Curtea de Apel Ploieşti s-a pronunţat, în fapt, asupra unei presupuse excepţii de nelegalitate, întrucât, numai în cazul acesteia, doctrina şi jurisprudenţa au apreciat că instanţa competentă se poate pronunţa şi asupra legalităţii unui act administrativ unilateral sau cu caracter normativ abrogat.
Arată recurentul că, aşa cum reiese din cuprinsul hotărârii recurate, instanţa de fond a dat impresia că doreşte să se pronunţe pe o presupusă lipsă de obiect a acţiunii intimatului - reclamant, în fapt, aceasta a motivat şi justificat, practic, interesul persoanelor din cadrul organizaţiei sindicale în cauză de a promova o acţiune având ca obiect o hotărâre de guvern deja abrogată, în condiţiile în care, după cum se cunoaşte în doctrină şi în jurisprudenţa, lipsa de interes şi lipsa de obiect a unei cereri de chemare în judecată nu trebuie şi nu pot fi confundate.
Apreciază recurentul că, ţinând cont de faptul că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată, intimata - reclamantă nu mai poate justifica, legalmente, un drept actual sau un interes legitim.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor ca lipsită de interes, pentru considerentele în continuare arătate.
Actul administrativ contestat - H.G. nr. 735 din 02 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor a fost abrogat prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011, intrată în vigoare la 31 ianuarie 2011.
Noul act normativ a justificat în preambulul său necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivităţii, în scopul de a nu sancţiona persoanele care, fără nici o culpă, nu au reuşit în timpul pus la dispoziţie de legiuitor să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Ţinând cont de exigenţele subliniate de puterea judecătorească şi de necesitatea unor măsuri legislative care să oblige instituţiile să identifice şi să transmită caselor de pensii teritoriale elementele necesare stabilirii drepturilor la pensie într-un mod obiectiv şi justificativ, Executivul a apreciat că toate aceste împrejurări vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare, astfel că în regim de urgenţă, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie a procedat la abrogarea H.G. nr. 735/2010 şi la instituirea unei noi metodologii de calcul a pensiilor revizuite ce au format obiectul O.U.G. nr. 1/2011.
În condiţiile abrogării H.G. nr. 735/2010 de către puterea executivă, prin O.U.G. nr. 1/2011, pentru motivele prezentate anterior, aşa cum au fost indicate în preambulul noului act normativ, nu se poate identifica interesul public născut şi actual care să necesite protecţie juridică.
Aşa cum s-a apreciat în doctrină, prin abrogare se înţelege anularea, suprimarea unei legi, sau apariţia unei alte dispoziţii legale, având ca efect scoaterea din vigoare, total sau parţial, a unui act normativ, fiind de însăşi esenţa actului normativ abrogat faptul că acesta nu mai poate da naştere, modifica sau stinge niciun fel de raporturi juridice şi, pe cale de consecinţă, odată abrogat, acesta nu mai poate fi anulat, întrucât norma juridică dedusă discuţiei fusese deja anulată prin abrogare.
Aşa cum s-a cristalizat atât în doctrina de specialitate, cât şi în jurisprudenţă, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este aceea ca reclamantul să justifice în persoana sa interesul de a promova acţiune. Această condiţie generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, deci nu doar cu prilejul introducerii acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Deşi C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
În cauză, prin abrogarea expresă a hotărârii de guvern în discuţie, interesul în promovarea şi susţinerea cererii de chemare în judecată a fost depăşit şi nu mai este actual.
De altfel H.G. nr. 735/2010 - act administrativ cu caracter normativ, nu mai poate produce efecte nu numai ca urmare a abrogării sale chiar de către autoritatea administrativă emitentă, ca putere legiuitoare, ci şi ca urmare a anulării, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, aşa încât şi pentru coerenţa practicii judiciare în acest domeniu, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Guvernul României şi M.A.I., va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de M.A.I. şi de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 174 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2355/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2599/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
