ICCJ. Decizia nr. 2148/2012. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2148/2012
Dosar nr. 1200/59/2011
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 1200/59/2011 la 12 august 2011, reclamantul H.V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta G.F. – C.G. anularea probei de interviu din 15 iulie 2011.
În motivarea acţiunii s-a arătat că proba interviului organizat la 15 iulie 2011 nu a respectat prevederile art. 55 pct. 2 din H.G. nr. 611/2008, reclamantul criticând modul în care membri comisiei de evaluare au aplicat criteriile de evaluare constând în abilitate de comunicare, capacitatea de analiză şi sinteză şi abilităţile impuse de funcţia publică.
Reclamantul a apreciat că de vreme ce, la examenul susţinut, în perioada 11 iulie - 15 iulie 2011, a fost testat prin testul grilă cu privire la cunoştinţele de legislaţie, membrii comisiei de concurs nu puteau reveni la întrebări dintr-un domeniu deja verificat. În privinţa criteriului referitor la abilităţile impuse de funcţie se arată că membrii comisiei de concurs au ignorat acest criteriu întrucât fişa postului nu a fost publicată şi nu a fost adusă la cunoştinţa candidaţilor înainte de începerea examenului iar întrebările adresate de membri comisiei nu au avut nici o relevanţă în aprecierea abilităţilor reclamantului impuse de funcţia la care a candidat.
Reclamantul a mai arătat că a contestat proba interviului în termenul legal iar contestaţia a fost respinsă prin prezentarea unei liste în care figura soluţia asupra contestaţiei, procedură apreciată de reclamant ca fiind nelegală întrucât se impunea a se comunica contestatorului nota acordată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor.
În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 188/1994, Legea nr. 554/2004 şi H.G. nr. 611/2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta G.F. – C.G. a invocat inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa actului vătămător conform art. 1 din Legea nr. 554/2204 arătând că reclamantul nu a invocat care este actul administrativ vătămător de natură să-i lezeze drepturile sau interesele legitime.
Prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 3 octombrie 2011 reclamantul a precizat că înţelege să atace proba interviului organizat de pârâtă la 15 iulie 2011 pentru încălcarea dispoziţiilor cuprinse în H.G. nr. 611/2008 şi detaliate în cuprinsul notelor de şedinţă care în accepţiunea reclamantului conduc la nulitatea absolută a probei interviului organizat.
Prin sentinţa civilă nr. 554 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul H.V.I. în contradictoriu cu pârâta G.F. – C.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- la nivelul autorităţii pârâte s-a procedat la reorganizarea structurii organizatorice în baza Ordinului A.N.A.F. nr. 2253/2011 care a aprobat noua structură organizatorică şi statele de funcţii pentru autoritatea pârâtă şi secţiile subordonate, prin acelaşi act administrativ fiind aprobat şi Regulamentul pentru desfăşurarea şi testarea examenului de testare profesională. Reclamantul a participat la examenul astfel organizat în perioada 11-19 iulie 2011, optând pentru funcţia publică de expert superior la G.F., secţia Caraş-Severin fiind declarat admis la proba scrisă iar la proba interviului obţinând un număr de 60 puncte, după cum rezultă din raportul final al examenului. Reclamantul a formulat contestaţie faţă de rezultatul interviului ce a fost respinsă după cum rezultă din raportul final al examenului, precum şi din lista privind rezultatul soluţionării contestaţiilor aflată la dosar fond.
- reclamantul a contestat în fapt pertinenţa şi concludenţa întrebărilor adresate de membri comisiei de concurs precum şi modul în care aceştia au evaluat răspunsurile formulate, iar aceste aspecte ţin strict de modalitatea de desfăşurare a interviului impusă de evaluatori şi deci de oportunitatea procedurii interviului, iar nu de legalitatea acestuia şi ca atare nu pot face controlul instanţei de contencios administrativ şi nici al comisiei de soluţionare a contestaţiei care nu poate în fapt să anuleze întrebările formulate de comisia de examen ci poate cel mult să le aprecieze pertinenţa.
- a mai observat prima instanţă, raportat la susţinerile reclamantului în sensul că organizarea probei interviului nu a respectat prevederile cuprinse în H.G. nr. 611/2008, iar aceste aspecte ar fi de natură să conducă la nulitatea absolută a acestei probe, că în fapt la nivelul autorităţii pârâte s-a procedat la modificarea structurii organizatorice şi a statului de funcţii ca urmare a Ordinului A.N.A.F. nr. 2253/2011 iar prin anexa 8 a acestui ordin s-a aprobat Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării.
În speţă, sunt aşadar incidente dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 republicată, ce reglementează situaţia reorganizării autorităţii sau instituţiei publice, iar la alin. (3) se precizează că în ipoteza în care există mai mulţi funcţionari publici ce îndeplinesc criteriile prevăzute la alin. (2) se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică. Examenul în discuţie a fost organizat şi s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 2253/2011 nefiind incidente dispoziţiile H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
A mai reţinut prima instanţă că de vreme ce reclamantul invocă aspecte privind modalitatea de acordare a punctajului, pertinenţa întrebărilor formulate şi efectiva aplicare a criteriilor de evaluare de către membrii comisiei de examen, aceste aspecte exced competenţei instanţei care poate analiza cel mult legalitatea actului administrativ prin raportare la cauze anterioare sau concomitente emiterii acesteia şi în nici un caz instanţa nu se poate substitui membrilor comisiei de examen pentru a aprecia astfel pertinenţa şi relevanţa răspunsurilor formulate de reclamant precum şi oportunitatea întrebărilor adresate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul H.V.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit instanţa de fond a făcut referire numai la dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, deşi Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 nu poate fi aplicat decât prin raportare la H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici;
- deoarece nu a făcut conexiunea între cele două acte normative menţionate, instanţa de fond, în mod greşit nu a intrat în analiza detaliată a motivelor de nulitate absolută privind interviul din data de 15 iulie 2011.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În speţă, prin Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 emis în vederea punerii in aplicare a prevederilor H.G. nr. 566/2011, s-a aprobat structura organizatorică a C.G.G.F., a secţiilor judeţene şi a Secţiei Municipiului Bucureşti, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru G.F., ştatele de funcţii pentru C.G.F., secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti, precum şi Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici, fiind astfel aplicabil în situaţii strict determinate şi producând efecte juridice în raport cu un număr determinant/determinabil de persoane. Din această perspectivă, în mod corect, prima instanţă a apreciat că testarea profesională la care au fost supuşi funcţionarii publici din cadrul G.F. nu a fost un concurs în sensul recrutării sau promovării, ci o modalitate prevăzută de lege de a asigura celor ale căror funcţii se reduc, posturi de nivelul celor deţinute sau inferioare, astfel încât dispoziţiile H.G. nr. 611/2008 nu sunt aplicabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia reorganizării şi în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care optează pentru aceeaşi funcţie publică, se organizează examen de către autoritatea publică.
În prezenta cauză, prin preaviz i s-a comunicat recurentului-reclamant faptul că funcţia publică în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările şi completările ulterioare, şi că putea opta pentru numirea în una din funcţiile publice vacante corespunzătoare din cadrul G.F., potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al preşedintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) şi alin. (7) din Legea nr. 188/1999.
În această situaţie erau incidente prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în conformitate cu care trebuia organizat examen, în situaţia în care existau mai multe persoane care optaseră pentru ocuparea aceleiaşi funcţii publice.
Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 32 din Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici din cadrul G.F.C.G., secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti ale Gărzii Financiare, ale căror funcţii au fost supuse reorganizării, anexa 8 la Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, statuează că: „Numirile în funcţiile publice pentru care au optat candidaţii se fac ca urmare a rezultatelor obţinute la examenul de testare profesională”.
Totodată, art. 31 din acelaşi Regulament, prevede: „În situaţia în care participanţii la examinare obţin un punctaj peste punctajul minim stabilit, funcţionarul public care a obţinut cel mai mare punctaj va fi numit pe funcţia publică pentru care a susţinut examinarea.”
Pe de altă parte, recurentul-reclamant, prin demersul său judiciar tinde să obţină doar anularea probei de interviu, şi nu rezultatul final al testării profesionale, pentru care a formulat acţiune separat (dosarul nr. 1165/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal), criticând modalitatea de acordare a punctajului, a formulării întrebărilor şi aplicarea criteriilor de evaluare.
Or, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, judecătorul nu se poate substitui comisiei de examinare sau celei de soluţionare a contestaţiei în sensul de reevalua răspunsurile date de reclamant şi de a determina un alt punctaj.
În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.V.I., împotriva sentinţei civile nr. 554 din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2141/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2150/2012. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
