ICCJ. Decizia nr. 2150/2012. Contencios. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2150/2012
Dosar nr. 1047/46/2011
Şedinţa publică de la 3 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, la data de 8 septembrie 2011, C.N.P.P., fosta C.N.P.A.D.A.S. a chemat în judecată pe intimatul S.G., solicitând instanţei să constate că obligaţiile reţinute în sarcina C.N.P.P., prin sentinţa civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, referitoare la plata drepturilor salariale aferente funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeş, necesită lămuriri cu privire la întinderea şi modalitatea de aplicare.
Contestatoarea a mai solicitat să se constate că sentinţa civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale. Solicită admiterea contestaţiei la executare, iar în consecinţă, să se dispună anularea titlului executoriu menţionat mai sus.
În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispozițiile art. 399 – art. 401 C. proc. civ., se arată că sunt necesare anumite lămuriri cu privire la întinderea şi modalitatea de aplicare a titlului executoriu, deoarece după eliberarea din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeş, reclamantul a ocupat funcţia publică de conducere de director coordonator adjunct, în cadrul aceleiaşi instituţii, beneficiind de drepturile salariale aferente acestei funcţii de conducere, pentru activitatea prestată după data de 25 mai 2009; cum funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeş nu mai exista după data de 25 mai 2009, instanţa de fond în mod greşit a acordat reclamantului drepturile băneşti aferente funcţiei desfiinţate, iar în măsura în care reclamantului i-ar fi acordate drepturile băneşti pe perioada 25 mai 2009 - 14 octombrie 2009, reclamantul S.G. ar fi remunerat de două ori pentru activitatea prestată în perioada menţionată, cauzându-se astfel un prejudiciu la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Contestatoarea mai arată că, ulterior, prin decizia nr. 2654 din 11 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost modificată sentinţa nr. 183 din 09 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în sensul că s-a respins acţiunea reclamantului împotriva Ordinului C.N.P.A.S. nr. 926 din 13 octombrie 2009, astfel că eliberarea reclamantului din funcţia de director coordonator adjunct este valabilă, iar acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei de director executiv adjunct al C.J.P. Argeş, după data de 14 octombrie 2009, este total eronată, drepturile respective fiind necuvenite.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar la data de 4 octombrie 2011, intimatul-reclamant S.G. a solicitat respingerea contestaţiei la executare formulată de C.N.P.P., ca neîntemeiat, primul capăt de cerere, nefiind necesare lămuriri privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu şi, ca inadmisibile, capetele doi şi trei de cerere.
Prin Sentinţa civilă nr. 454 din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea C.N.P.P. fostă C.N.P.A.D.A.S., împotriva executării silite a sentinţei nr. 275 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 noiembrie 2010, în dosarul nr. 1227/46/2010, intimat fiind S.G.
A obligat contestatoarea să plătească intimatului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Prin sentinţa nr. 275/ F-Cont din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, excepţia prematurităţii, inadmisibilităţii, netimbrării şi a lipsei de obiect a acţiunii, invocate de pârâta C.P.A.D.A.S. Bucureşti, a admis acţiunea modificată şi completată, formulată de reclamantul S.G. şi a anulat Ordinul nr. 350/2009, emis de pârâtă.
A dispus reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii ordinului, respectiv aceea de director executiv adjunct-consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta I de salarizare.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului despăgubiri, reprezentând diferenţa dintre salariul de care ar fi beneficiat în funcţia de conducere din care a fost eliberat (indexat, majorat şi reactualizat) şi salariul primit în funcţia de execuţie pe care o exercită, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform art. 78 C. muncii, diferenţa urmând să fie reactualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă.
- Prin contestaţia la executare de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 399 – art. 401 C. proc. civ., se solicită lămuriri cu privire la întinderea şi modalitatea de aplicare a titlului executoriu, referitoare la plata drepturilor salariale aferente funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct, dar se solicită şi să se constate că sentinţa civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, cerându-se anularea titlului executoriu menţionat mai sus.
- Potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.
- În speţă, titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, nu necesită lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, dispozitivul acesteia fiind clar.
Intimatul-reclamant S.G., aşa cum s-a menţionat în contestaţie, s-a adresat cu o cerere de punere în executare a sentinţei de mai sus; contestatoarea trebuie să pună în executare sentinţa, intimatul având posibilitate să formuleze eventual contestaţie, în cazul în care s-ar considera vătămat prin executare.
În ceea ce priveşte capetele doi şi trei de cerere, Curtea de apel a constatat că acestea sunt inadmisibile. O hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă prin nerecurare, nu poate fi anulată pe calea contestaţiei la executare şi nici nu se poate, pe această cale, să se constate că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, motivul acesta putând fi invocat doar pe calea recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.N.P. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. şi ale art. 402 alin. (3) din acelaşi cod.
Prin criticile formulate în cadrul cererii de recurs, recurenta-reclamantă susţine următoarele:
Sentinţa atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurenta susţine că sentinţa recurată a fost pronunţată de aceeaşi judecătoare care a admis acţiunea reclamantului prin sentinţa civilă nr. 275 din 30 noiembrie 2010, fiind încălcate prevederile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cerinţa de imparţialitate la care se referă art. 6 paragraful 1 din C.A.D.O.L.F.
Se mai arată că funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Argeş nu mai există după data de 25 mai 2009, reclamantului neputându-i-se acorda drepturile băneşti aferente funcţiei desfiinţate.
Susţine recurenta că reclamantul a încasat deja drepturile salariale corespunzătoare funcţiei de conducere de director coordonator adjunct din cadrul C.J.P. Argeş, pe care a exercitat-o după data de 25 mai 2009, până la data de 13 octombrie 2009, astfel încât, acesta ar fi remunerat de două ori pentru activitatea desfăşurată pentru perioada 25 mai 2009 – 14 octombrie 2009.
De asemenea, arată autoritatea recurentă că prin Ordinul C.N.P.A.S. nr. 926 din 13 octombrie 2009 reclamantul a fost eliberat şi din funcţia de director coordonator adjunct, încetându-i contractul de management, acţiunea în anularea acestui ordin fiind respinsă irevocabil prin Decizia nr. 2654 din 11 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În continuare, pentru a argumenta nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, recurenta invocă aspecte ce ţin de fondul cauzei, făcând aprecieri asupra modului în care Curtea de Apel Piteşti a înţeles să soluţioneze acţiunea reclamantului prin sentinţa nr. 275 din 30 septembrie 2011.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea criticată, prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, inclusiv ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
În ceea ce priveşte prima critică adusă sentinţei recurate, referitoare la incompatibilitatea judecătorului care a pronunţat soluţia de respingere a contestaţiei la executare, pe motiv că a pronunţat hotărârea care reprezintă titlul executoriu, Înalta Curte constată că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta, deoarece, contestaţia la executare prin care se solicită lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, nu reprezintă o cale de atac în sensul art. 24 C. proc. civ., nor,a legală referindu-se la căile de atac ordinare şi extraordinare (apel, recurs, contestaţie în anulare, revizuire) pe care justiţiabilul le poate exercita împotriva unei hotărâri judecătoreşti şi prin care se tinde la reformarea soluţiei pronunţate pe fondul cauzei. Or, contestaţia la executare reprezintă o procedură care vizează faza executării silite a unei hotărâri judecătoreşti, etapă ulterioară procedurii contencioase privind judecata procesului.
Cu atât mai mult cu cât, autoritatea recurentă doreşte lămurirea întinderii şi modalităţii de aplicare a dispozitivului sentinţei civile nr. 275/2010 în ceea ce priveşte acordarea drepturilor salariale, judecătorul care a pronunţat sentinţa a cărei lămurire se solicită are competenţa de a analiza dacă raţionamentul său juridic este clar şi nu lasă loc de interpretări atunci când e vorba despre punerea în executare a hotărârii judecătoreşti respective.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la modul în care instanţa de fond a înţeles să acorde drepturile băneşti reclamantului S.G., Înalta Curte constată că, în realitate, C.N.P.P. nu invocă nelămuriri privind întinderea şi modalitatea de acordare a acestor drepturi salariale, ci solicită înlăturarea din dispozitivul sentinţei nr. 275 din 30 noiembrie 2010 a acestei obligaţii dispuse în sarcina autorităţii pârâte, cu motivarea că acest capăt de cerere este nefondat.
Or, atâta vreme cât C.N.P.P. nu a înţeles să exercite calea de atac a recursului sau altă cale extraordinară de atac prevăzută de lege împotriva sentinţei nr. 275/2010, devenită acum titlu executoriu, nu mai are posibilitatea legală şi procedurală să schimbe în favoarea sa soluţia dată pe fondul cauzei.
De altfel, susţinerea că prin Ordinul C.N.P.A.S. nr. 926 din 13 octombrie 2009 reclamantul a fost eliberat şi din funcţia de director coordonator adjunct, încetându-i contractul de management, acţiunea în anularea acestui ordin fiind respinsă irevocabil prin Decizia nr. 2654 din 11 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu are relevanţă în ceea ce priveşte punerea în executare a sentinţei nr. 275/2010, deoarece prin aceasta din urmă s-a anulat primul ordin de eliberare din funcţia de director executiv adjunct a reclamantului, respectiv Ordinul nr. 350 din 23 aprilie 2009 şi s-a dispus reintegrarea pe această funcţie, şi nu pe cea de director coordonator adjunct în care a fost numit ulterior, potrivit O.G. nr. 37/2009 şi eliberat potrivit O.U.G. nr. 105/2009, ambele acte declarate neconstituţionale.
Nici susţinerea, potrivit căreia, din dispozitivul sentinţei 275/2010 se înţelege că pentru perioada 25 mai 2009 – 14 octombrie 2009 S.G. ar fi remunerat de două ori, nu poate fi primită, atâta vreme, cât prin hotărârea judecătorească menţionată s-a dispus în mod clar, obligarea C.N.P.P. la plata unor despăgubiri reprezentând „diferenţa dintre salariul de care ar fi beneficiat în funcţia de conducere din care a fost eliberat şi salariul primit în funcţia de execuţie pe care o exercită, precum şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform art. 78 C. muncii, începând cu data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă”.
Prin urmare, este vorba de o „diferenţă” şi nu de drepturile băneşti în integralitatea lor, astfel cum în mod eronat susţine recurenta, iar întinderea drepturilor ca perioadă de acordare este determinată precis în ceea ce priveşte începutul acesteia, respectiv 24 aprilie 2009 (data eliberării din funcţie) şi până la data la care autoritatea pârâtă înţelege să execute hotărârea în sensul reintegrării reclamantului pe funcţia de director executiv adjunct.
Cuantumul acestor sume de bani şi data exactă a reintegrării sunt aspecte care ţin de faza executării sentinţei nr. 275/2010 şi pe care autoritatea pârâtă are obligaţia să le stabilească prin departamentele interne competente.
În ceea ce priveşte soluţia la care s-a oprit prima instanţă în rezolvarea celui de-al doilea capăt al contestaţiei la executare, Înalta Curte constată că aceasta este legală, solicitarea contestatoarei privind anularea titlului executoriu fiind inadmisibilă.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 399 alin. (3) C. proc. civ., „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”. per a contrario, dacă titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, cum este cazul în speţa de faţă, pe calea contestaţiei la executare nu se pot reitera aspecte de fond, care să tindă la anularea titlului.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentinţa atacată este legală şi conformă cu situaţia de fapt dedusă judecăţii, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, constată îndeplinite condiţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatul S.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.P.P., împotriva sentinţei civile nr. 454 din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul S.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2155/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
