ICCJ. Decizia nr. 2188/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2188/2012
Dosar nr. 12223/2/2010
Şedinţa publică de la 4 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 14 decembrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul L.C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul având funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local M., judeţul Vâlcea a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri, la data de 06 noiembrie 1985, sub numele conspirativ de "M.B.", pentru realizarea întâlnirilor cu reţeaua informativă. Recrutarea este confirmată, în afara consemnărilor făcute de ofiţerii de securitate şi de existenţa angajamentului olograf.
Reclamantul a susţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a se constata, în ceea ce îl priveşte pe pârât, colaborarea prin facilitarea culegerii de informaţii, deoarece, pentru asigurarea conspirativităţii, organele de securitate au contactat pe pârât la biroul pe care îl deţinea în calitate de administrator al biroului de tineret al Întreprinderii I.E.H, la data de 06 noiembrie 1985 şi i-au propus "în mod deschis colaborarea cu organele de securitate prin punerea la dispoziţie a biroului". Pârâtul "a fost de acord luându-i-se în acest sens angajament scris".
De asemenea, a motivat că este îndeplinită şi cerinţa de a pune în mod voluntar la dispoziţia Securităţii spaţiul respectiv, fapt dovedit atât prin semnarea de către pârât a angajamentului, în cuprinsul căruia a menţionat: "mă angajez să sprijin în mod secret organele de securitate prin punerea la dispoziţie a biroului din blocul tineretului în scopul rezolvării unor probleme de serviciu", cât şi prin consemnările ofiţerilor. Potrivit documentelor din dosar, la data de 25 decembrie 1987, pârâtul a semnat pentru suma de 300 lei, primită de la căpitanul A., fapt ce dovedeşte în plus existenţa unei relaţii de colaborare a pârâtului cu organele de Securitate.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 4126 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea de colaborator al fostei Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul L.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Curtea a reţinut că, din notele de constatare depuse la dosar, rezultă că pârâtul a desfăşurat activităţi care au îngrădit unele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, depunând angajament pentru "apărarea patriei".
În raport cu dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi având în vedere dispoziţiile art. 28 - 35 din Constituţia României din 1965, Curtea de apel a apreciat că, prin supravegherea şi urmărirea repetată, sistematică din partea Securităţii şi a colaboratorilor săi, drepturile prevăzute de Constituţia din anul 1965 dobândeau un conţinut iluzoriu, prin restrângerea lor.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 4126 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul L.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitând şi aplicarea art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul combate hotărârea atacată sub trei aspecte corespunzătoare celor două analize de modificare invocate.
3.1 Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra mijlocului de apărare cu expertiza grafologică solicitată prin întâmpinare, în condiţiile în care a negat calitatea sa de colaborator al fostei securităţi, precum şi autenticitatea înscrisurilor de care se prevalează reclamanta ca emanând de la organele fostei Securităţi sau de la recurent.
3.2 Nemotivarea sentinţei
În dezvoltarea criticii, recurentul arată că instanţa nu a analizat cererea dedusă judecăţii, sentinţa nu cuprinde motive de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în sensul art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
3.3 Aplicarea greşită a legii
Susţine în acest sens că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind bazată şi pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Recurentul afirmă că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Intimatul-reclamant nu a dovedit existenţa unor atribuţii ale recurentului-pârât de natură a-i permite acestuia punerea la dispoziţia organelor de securitate a spaţiului menţionat în cererea introductivă de instanţă.
Nota de constatare prin care Direcţia de Investigaţii din cadrul C.N.S.A.S. a sesizat colegiul acestei instituţii nu este semnată de cel care a întocmit-o şi pe cale de consecinţă, colegiul nu este egal învestit.
Mai susţine că înscrisurile invocate în dovedirea acţiunii de către intimatul-reclamant cuprind numeroase inadvertenţe şi date nereale cu privire la recurentul-parat.
În raport de aceste motive solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în condiţiile în care împrejurările de fapt ale cauzei nu pot fi considerate ca "deplin stabilite".
În susţinerea cererii de recurs, recurentul-pârât a depus la dosar în copie carnetul de membru PCR, carnetul de muncă şi declaraţia autentică şi olografă a numitului A.I. - fost ofiţer de informaţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept
Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ cu cerere având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al securităţii a recurentului-pârât L.C., în temeiul art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Verificările s-au efectuat din oficiu sub aspectul constatării calităţii de colaborator, pentru persoanele care candidează, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute de art. 3 lit. b) - h).
Din expunerea rezumativă a considerentelor sentinţei prezentate la pct. I.1 din decizie rezultă că prima instanţă a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condiţiile legale stipulate cu art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator a pârâtului L.C.
Această concluzie este importantă şi la instanţa de control judiciar, pentru considerentele expuse în continuare ca răspuns la motivele formulate.
1.1. Referitor la nemotivarea sentinţei
Este real că motivarea instanţei este lacunară, în analizarea condiţiilor prevăzute de lege şi a înscrisurilor de la dosar Curtea de apel mărginindu-se să arate că pârâtul a desfăşurat activităţi care au îngrădit dreptul şi libertăţile fundamentale şi a semnat un angajament, fiind enumerate textele legale incidente.
Înalta Curte va suplini însă motivarea prin analiza situaţiei de fapt expusă judecăţii, conform probelor administrate a temeiului juridic pentru care s-a solicitat constatarea calităţii de colaborator în persoana pârâtului L.C.
În cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului-recurent L.C.
Înalta Curte constată că, în pofida susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 2 lit. b) teza penultimă din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora "Colaborator al securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea (...)".
Rezultă din aceste prevederi legale că, pe de o parte, legiuitorul a înţeles să acorde forţă probantă consemnărilor lucrătorilor de securitate, iar pe de altă parte, în ipoteza reglementată de teza finală a textului, pentru a se reţine calitatea de colaborator este necesară doar îndeplinirea condiţiei privind înlesnirea activităţii de culegere de informaţii prin punerea în mod voluntar la dispoziţia Securităţii a spaţiului deţinut.
Această interpretare se regăseşte în practica anterioară a Înaltei Curţi, în care s-a reţinut că: "dispoziţiile legale menţionate reglementează ipoteza punerii la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu, fără a mai fi necesară îndeplinirea altor condiţii pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, neprezentând relevanţă modalitatea în care persoana deţinea acest spaţiu" (Decizia nr. 5922 din 18 decembrie 2009, Dosar nr. 832/2/2009); "(...) important este faptul că recurenta a pus la dispoziţia Securităţii, în mod voluntar, un spaţiu pe care îl deţinea pentru că datorită atribuţiilor sale de serviciu răspundea direct de funcţionarea imobilului şi poseda singura cheie de acces în imobilul respectiv. Pentru stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii nu prezintă importanţă nici dacă spaţiul a fost folosit de Securitate, pentru că legea cere ca persoana să fi înlesnit culegerea de informaţii prin punerea voluntară a spaţiului pe care-l deţinea" (Decizia nr. 3239 din 18 iunie 2010, Dosar nr. 6381/2/2009); "(...) legiuitorul a înţeles să trateze distinct situaţia persoanelor care au furnizat informaţii ce se încadrează în ipoteza art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din actul normativ menţionat faţă de cea a persoanelor care au înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea. În această ultimă ipoteză legiuitorul a statuat că punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea o persoană cu scopul de a înlesni culegerea de informaţii de la alte persoane reprezintă o condiţie suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii" (Decizia nr. 3378 din 24 iunie 2010, Dosar nr. 1847/2/2009).
În speţă, a fost făcută dovada manifestării de voinţă a recurentului-pârât în sensul, punerii la dispoziţia Securităţii a spaţiului folosit în cadrul blocului de tineret al întreprinderii I.E.H., ca administrator prin angajamentul olograf scris şi semnat la data de 6 februarie 1962 în care se menţionează următoarele:
"Subsemnatul L.C. mă angajez:
- să sprijin în mod secret organele de securitate prin punerea la dispoziţie a biroului din blocul tineretului, în scopul unor probleme de serviciu."
Angajamentul a fost precedat de un raport cu propuneri de recrutare întocmit la data de 5 noiembrie 1985 de ofiţerii din cadrul I.J. Vâlcea.
Titlul cu care recurentul-pârât deţinea spaţiul în discuţie nu prezintă relevanţă, câtă vreme norma legală nu distinge, fiind suficient, din perspectiva legiuitorului, ca persoana vizată să fi avut acces la spaţiu şi un oarecare control asupra acestuia.
În concret, din înscrisurile depuse de CNSAS rezultă că recurentul-pârât a fost de acord să pună la dispoziţia organelor de securitate biroul pe care îl folosea în calitate de administrator.
Este adevărat că la fondul cauzei recurentul-pârât a depus o întâmpinare olografă prin care a susţinut că nu a colaborat cu organele de securitate şi nu a semnat un angajament acest sens, însă cu accepţiunea textului de lege menţionat este suficientă punerea voluntară la dispoziţie a spaţiului fără a fi necesară furnizarea de informaţii în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 de către deţinătorul spaţiului, legiuitorul neimpunând alte condiţii, legate de folosirea spaţiului în scopul menţionat.
1.2 Sarcina pârâtei în cauza de faţă se împarte între părţile implicate. Mai întâi reclamantul este ţinut să probeze elementele factuale care fundamentează calitatea pârâtului de colaborator al securităţii. După ce reclamantul s-a conformat acestei exigenţe juridice este rândul pârâtului, ca în apărare să dovedească faptele pe care îşi sprijină susţinerile.
Cum s-a arătat în analiza primului motiv de recurs, intimatul-reclamant a prezentat în probaţiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a pus benevol la dispoziţia organelor securităţii, spaţiul în discuţie.
Înalta Curte va înlătura argumentele recurentului-pârât referitoare la faptul că, contestă actele depuse la dosar de intimata-reclamantă cu privire la colaborarea sa cu organele de securitate, în considerarea angajamentului său şi a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Atâta vreme cât instanţa de fond a considerat concludente înscrisurile depuse de intimatul-reclamant, nu i se poate reproşa o lipsă de rol activ în condiţiile în care nu au fost administrate alte probe iar cele depuse în recurs, nu pot fi reţinute ca pertinente, de natură a schimba situaţia de fapt care rezultă pe baza înscrisurilor depuse la fondul cauzei.
Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că nu a colaborat cu organele de securitate prin punerea la dispoziţie a spaţiului deţinut, sens în care a depus o declaraţie a numitului A.I., fost ofiţer de informaţii care afirmă că a locuit în acelaşi bloc cu recurentul-pârât a făcut demersuri propunându-i să pună la dispoziţie biroul administratorului pentru efectuarea de întâlniri şi acesta a refuzat.
Din aceeaşi declaraţie depusă în recurs rezultă că recurentul-pârât deţinea printre altele şi funcţia de administrator al unui bloc de locuinţe, ce aparţine unităţii economice, afirmaţie care contrazice susţinerea făcută în cuprinsul memoriului de recurs în sensul că recurentul-pârât nu avea cum să pună la dispoziţia organelor de securitate biroul său "pe care îl deţinea în calitate de administrator al blocului de tineret al întreprinderii I.E.H.", începând cu data de 6 noiembrie 1985 pentru simplul motiv că niciodată, pe parcursul activităţii sale, nu a avut calitatea de administrator al blocului respectiv, în perioada care interesează în speţă (1985 - 1990) acesta fiind încadrat ca sudor categoria 6/II, aşa cum rezultă, cu certitudine, din cuprinsul carnetului său de muncă.
Contrar celor susţinute de recurent, documentele prezentate de intimat fac, fără echivoc, dovada colaborării cu securitatea, în modalitatea arătată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea sentinţei atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.C. împotriva Sentinţei civile nr. 4126 din 10 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3760/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4883/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
