ICCJ. Decizia nr. 2221/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2221/2012
Dosar nr. 1557/54/2011/a1
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii E.I.D., C.V., B.A., I.E., M.D., C.D.G., B.I., T.D.C., T.M., A.D.C., G.G., C.M.D., M.F., C.C., P.M., R.D., B.A. au chemat în judecată pârâţii A.N.A.F. şi A.N.A.F. - D.G.V. Timiş, solicitând suspendarea executării ordinului din 04 iulie 2011 vizând reorganizarea A.N.V., emis de Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F., precum şi a tuturor actelor subsecvente, respectiv Ordinul nr. 2619 din 15 iulie 2011 şi orice alte acte subsecvente acestuia.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au formulat contestaţia conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, urmând ca ulterior să introducă acţiune în anularea acestui ordin, considerând că aceste ordine succesive au fost emise în condiţii nelegale şi abuzive şi au ca efect imediat punerea funcţionarilor publici în imposibilitate de a-şi exercita drepturile legale privitoare la aceste ordine.
La data de 27 iulie 2011, s-au depus la dosar cereri de renunţare la judecată formulate de reclamanţii C.V., I.E.,M.D., T.D.C., C.M.D., M.F., C.C., întrucât au promovat examenul şi nu mai au interes juridic în prezenta cauză.
De asemenea, s-au depus la dosar cereri de intervenţie în interes propriu formulate de către F.M., L.V., G.A., P.G., M.V., R.I., B.M., V.O., G.M., T.C., B.A., N.L.D., B.V., T.P.D., N.Ş., C.D., C.M. prin care aceştia au solicitat suspendarea tuturor efectelor ordinului 2406 din 04 august 2011, a efectelor Ordinului nr. 2407 din 04 iulie 2011, a efectelor Ordinului nr. 2619 din 15 iulie 2011 şi a efectelor Ordinului nr. 2589 din 12 iulie 2011, precum şi a preavizelor prin care se reţine, în mod individual, măsura reorganizării postului corespunzător funcţiei publice de controlor vamal.
La data de 16 august 2011 reclamantul R.D. şi-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând suspendarea atât a Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406/2011; nr. 2407/2011; nr. 2589/2011, nr. 2619/2011 cât şi a Preavizului cu nr. 37608 din 5 iulie 2011 emis de către A.N.V., act ce reţine măsura reorganizării postului corespunzător funcţiei publice de inspector vamal grad profesional principal 1 Biroul Vamal Porţile de Fier I.
Prin faxul trimis către instanţă la data de 27 august 2011 s-a formulat contestaţie şi de către reclamanţii T.P., A.D.C., G.G., P.M., R.D., B.A. C.D., T.P.D., C.M., G.G. şi N.Ş., împotriva Ordinelor 2406 şi 2407 din 04 iulie 2011 ale A.N.A.F. precum şi a tuturor actelor subsecvente acestora cum ar fi preavize, documente conţinând bibliografia, solicitând instanţei anularea acestora.
La data de 26 octombrie 2011, s-a depus întâmpinare de către parata D.R.A.O.V. Timiş prin care s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a A.N.V. şi a D.R.A.O.V. Timişoara, având în vedere faptul că Ordinele Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 şi nr. 2619/2011, (a căror anulare se solicită) sunt acte administrative ce au fost emise de Preşedintele A.N.A.F. S.B. în baza H.G. nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., cu modificările şi completările ulterioare şi nu către conducătorul A.N.V. (în cadrul procesului de reorganizare 3, A.N.V. doar preavizele şi ordinele de eliberare din funcţie au fost emise de conducătorul A.N.V.).
Faţă de petitul privind suspendarea preavizelor, solicită respingerea cererii ca fiind rămas fără obiect, având în vedere cp începând cu data de 08 august 2011, preavizele acordate reclamanţilor şi-au produs efectele. În speţa, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii din prezenta cauză A.N.V. a emis ordinele de încetare a raportului de serviciu pentru C.D., T.P.D., C.M., N.Ş., acestea nefiind comunicate, deoarece reclamanţii se aflau în concediu medical, iar pentru intervenientul în nume propriu R.D., începând cu data de 08 august 2011 acestuia i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică, astfel încât preavizele emise de vicepreşedintele A.N.A.F. şi-au produs, la această dată, efectele.
Reclamantul G.G. a fost numit prin Ordinul nr. 5637 din 01 august 2011 a Vicepreşedintelui A.N.A.F., în funcţia publică pentru care a optat şi a obţinut punctajul necesar urmare a procedurii de reorganizare.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de la 19 decembrie 2011 a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor Ciontea Valerică, I.E., M.D., T.D.C., C.M.D., M.F. şi C.C.
De asemenea, a respins cererile de suspendare executării Ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011 2589/2011 şi nr. 2619/2011 emise de A.N.A.F. ca nefondate, iar cererile de suspendare a executării preavizelor ca inadmisibile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte suspendarea executării Ordinelor nr. 2406 din 4 iulie 2011, nr. 2407 din 04 iulie 2011, 2589/2011 şi nr. 2619 din 15 iulie 2011 se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Astfel, referitor la prima condiţie, a reţinut că nu poate fi analizată decât dacă e subsumată noţiunii de „prejudiciu material viitor şi previzibil”.
În cauză însă, s-a reţinut că paguba invocată nu se circumscrie noţiunii de „pagubă iminentă” în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul cazului bine justificat, s-a reţinut că reclamanţii şi intervenienţii invocă aspecte de nelegalitate a actelor a căror suspendare se solicită, aspecte ce nu pot fi subsumate unor cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din legea contenciosului administrativ.
Cât priveşte cererea având ca obiect suspendarea executării preavizelor s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece preavizele nu sunt acte administrative în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi prin urmare nu pot fi suspendate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.D., C.M., N.Ş., T.P.D., în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 14 alin. (4) şi art. 20 lin.3 din Legea nr. 554/2004.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile instituite de lege pentru a putea opera suspendarea.
Astfel, în ceea ce priveşte preavizele s-a reţinut că natura juridică de act administrativ a acestora este neîndoielnică şi, că prin urmare nu suntem în prezenţa unor simple acte de informare.
Împrejurarea formulării preavizelor ca reţinând prevederi cu caracter potestativ iar nu cu caracter obligatoriu, susţin recurenţii, nu înlătură caracterul de act administrativ al acestora, menit să producă efecte juridice.
Cât priveşte cerinţa cazului bine justificat care să impună suspendarea executării actelor administrative reprezentate de ordinele preşedintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 şi nr. 2407/2011 s-a susţinut că ne aflăm în situaţia unor acte normative inexistente, pe fondul nepublicării lor în M. Of.
Referitor la cerinţa prevenirii unei pagube iminente s-a susţinut că aceasta este îndeplinită, măsura de restructurare a posturilor corespunzătoare funcţiilor publice deţinute, ca efect al reorganizării instituţionale, fiind dispusă fără verificarea incidenţei vreuneia din cele două cerinţe strict şi limitativ prevăzute de lege.
Printr-un alt motiv de casare, recurenţii au susţinut că prin deciziile de concediere nu li s-a comunicat lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care urmează să opteze pentru ocuparea altor locuri de muncă vacante.
De asemenea, bibliografia pentru examen a fost aprobată prin Ordinul nr. 2589/2011, cu 5 zile înainte de examen, contrar dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 care stipulează că aceasta se afişează cu cel puţin 30 de zile înainte de desfăşurarea examenului.
Recursul este nefondat.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În cauză, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond paguba invocată, respectiv pierderea salariului şi a unui prejudiciu de natură morală nu se circumscriu noţiunii de pagubă „iminentă” în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la cazul bine justificat, aspectele invocate de reclamant ca afectând legalitatea actului administrativ atacat şi care decurg din nerespectarea dispoziţiilor legale în materia reorganizării activităţii instituţiei publice sunt aspecte ce ţine de fondul cauzei, care nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare.
Referitor la cererea de suspendare a executării preavizelor în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă dacă avem în vedere faptul că preavizul este un act premergător desfăşurării examenului şi emiterii ordinului de eliberare din funcţia publică iar nu un act administrativ în sensul prevăzut de legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. c).
În privinţa cererilor de renunţare la judecată, soluţia dată de instanţa de fond este legală în raport de principiul disponibilităţii şi a dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inervenienţii C.D., C.M., N.Ş. şi T.P.D. împotriva încheierii din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 221/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2223/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
