ICCJ. Decizia nr. 2224/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2224/2012
Dosar nr. 672/46/2011
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii I.G., I.T.C. şi N.F. au chemat în judecată C.C.S.D., solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe baza valorii determinate prin evaluare, pentru imobilul teren în suprafaţa de 2000 mp situat în mun. Piteşti, fosta str. L., jud. Argeş.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia Primarului mun. Piteşti din 2 mai 2006 li s-a propus acordarea de despăgubiri ca moştenitori ai autorului lor I.G., în condiţiile Legii nr. 10/2001. Dispoziţia a fost contestată în justiţie de către reclamanţi, care au urmărit restituirea terenului în natură. Prin sentinţa nr. 193 din 5 iulie 2007 a Tribunalului Argeş, definitivă prin decizia nr. 416/A din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti şi irevocabilă prin decizia nr. 2244 din 2 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost admisă acţiunea acestora şi s-a dispus înlăturarea din Dispoziţie a menţiunii conform căreia autorul I.G. a primit o despăgubire pentru terenul de 2000 mp. Astfel, Primarul mun. Piteşti a emis dispoziţia cu nr. D1. din 23 iulie 2009, prin care a modificat dispoziţia nr. D2./2006, în sensul că a înlăturat respectiva menţiune din acesta din urmă. Toată, documentaţia a fost înaintată pârâtei cu adresa nr. A1. din 27 august 2009, dar până în prezent acesta nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri, deşi reclamanţii i-au solicitat acest lucru la data de 29 martie 2010.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 336/F-CONT din 22 iunie 2011 a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire, conform dispoziţiei nr. D2./2006 emisă de Primarul municipiului Piteşti aşa cum a fost modificată prin dispoziţia nr. D1./2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că termenul de 5 ani cât a trecut de la emiterea dispoziţiei Primarului municipiului Piteşti nr. D2./2006 şi până în prezent, nu constituie un termen rezonabil de soluţionare a dosarului. Cu atât mai puţin se poate vorbi de un astfel de termen dacă se porneşte de la anul 2001, când a fost formulată notificarea în baza Legii nr. 10/2001.
Instanţa reţine că, chiar dacă se are în vedere că dispoziţia a fost modificată în anul 2009, iar pârâta a primit efectiv dosarul în acest an, totuşi, nu se poate vorbi de un termen rezonabil în condiţiile în care demersurile reclamanţilor sunt iniţiate de peste 10 ani.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.C.S.D., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză au fost încălcate dispoziţiilor privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei.
Pe de altă parte, susţine recurenta, în speţă nu poate fi reţinută existenţa unui refuz nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei, întrucât C.C.S.D. va emite decizia conţinând titlu de despăgubire numai după parcurgerea etapei evaluării. Or, instanţa de fond a obligat Comisia Centrală la emiterea directă a deciziei, criticând titlu de despăgubire fără a lua în considerare parcurgerea tuturor etapelor administrative prevăzute de lege.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin dispoziţia nr. D2. din 2 mai 2006 a Primarului Municipiului Piteşti, reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai autorului lor I.G., li s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru suprafaţa de 2000 mp situată în Piteşti str. L.
Această decizie a fost contestată de către reclamanţi care au solicitat atribuirea terenului în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 193 din 5 iunie 2007 a Tribunalului Argeş, definitivă şi irevocabilă, a fost înlăturată din dispoziţie, menţiunea potrivit căreia autorul lor nu a primit nici o despăgubire pentru acest teren. În acest sens a fost emisă o a doua dispoziţie, respectiv dispoziţia nr. D1. din 23 iulie 2009.
Toată documentaţia a fost înaintată pârâtei cu adresa nr. A1. din 27 august 2009, însă, până în prezent, aceasta nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire.
La data de 6 mai 2011 reclamanţii au solicitat A.N.R.P. să le soluţioneze dosarul de despăgubire şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.
În speţă, deşi dispoziţia Primarului Municipiului Piteşti a fost înaintată Secretariatului C.C.S.D. aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. (2) din lege, C.C.S.D. nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura administrativă şi etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D.
Astfel fiind, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora:
- alin. (1): „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (2): „ Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor.”
- alin. (21): „Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.”
- alin. (22): „Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (4): „Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.”
- alin. (5): „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.”
- alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menţionează că „în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
În cauză, este necontestat că reclamanţii au solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafaţă de 2000 mp situată în Piteşti str. L.
Este adevărat că Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluţionarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăseşte nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, nici în decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar această situaţie nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluţionare să fie lăsată la voia autorităţii competente.
Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administraţiei publice, este principiul operativităţii, care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acţioneze în mod prompt, eficace şi eficient.
În acest sens, trebuie menţionată Recomandarea R1. privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administraţii), ca administraţiile publice să acţioneze şi să-şi execute obligaţiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei şi cu interesele care există în cauza respectivă.
Într-adevăr, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană şi intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetăţenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetăţeni europeni.
Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparţial, corect şi într-un termen rezonabil.
Or, având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţie, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislaţia primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de faţă, cât şi în reglementările secundare - H.G. nr. 1095/2005 şi decizia nr. 2815/2008, în cazul de faţă, referitoare la procedura de soluţionare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate şi nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare şi cu încălcarea termenului rezonabil de soluţionare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.
Pe de altă parte, trebuie menţionat şi faptul că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a statuat că termenul rezonabil, ca garanţie a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil şi în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluţionarea oricăror cereri de către organele administraţiei publice centrale sau locale.
Deci, în concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că autorităţile administrative competente, în lipsa unui termen legal, erau obligate să acţioneze într-un termen rezonabil pentru soluţionarea cererii recurenţilor-reclamanţi.
De asemenea, în raport cu data declanşării procedurii administrative - anul 2001 când reclamanţii au formulat notificare şi cu data înregistrării dosarului la C.C.S.D., precum şi în raport cu importanţa cauzei pentru recurenţii-reclamanţi, dar şi cu atitudinea de tergiversare manifestată de autorităţile administrative competente, rezultă că instanţa de fond a apreciat în mod întemeiat încălcarea termenului rezonabil de către autorităţile respective.
Aşa fiind în mod corect instanţa de fond a reţinut că termenul de 5 ani cât a trecut de la emiterea Dispoziţiei Primarului Municipiului Piteşti nr. D2./2006 şi până în prezent nu constituie un termen rezonabil de soluţionare a dosarului, întrucât demersurile reclamanţilor pentru recunoaşterea dreptului lor sunt iniţiate de peste 10 ani.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 336/F-CONT din 22 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2226/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
