ICCJ. Decizia nr. 2239/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2239/2012
Dosar nr. 10267/2/2010
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.A. a chemat în judecată A.N.C. şi pe preşedinta acesteia E.E., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acestea să constate refuzul pârâtelor de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, obligarea acestora să procedeze la analizarea/avizarea cererii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; obligarea pârâtelor să-i comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei române la sediul ales şi programarea pentru depunerea jurământului; obligarea pârâtelor să plătească, în solidar, suma de 100 RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de dane interese, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii ordinului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 21 iunie 2010 a depus la Secţia Consulară a Ambasadoarei României la Torino cerere de redobândire a cetăţeniei române, transmisă şi înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 16 iulie 2010.
A mai arătat că, deşi pârâta era obligată să-i soluţioneze cererea în termenul prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991, nu şi-a respectat această obligaţie, comunicându-i că cererea se află în lucru.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2504 din 30 martie 2011, a luat act că reclamantul a renunţat la capetele de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor interese şi la programare în vederea depunerii jurământului.
Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea A.N.C. să analizeze/avizeze cererea de redobândire a cetăţeniei române ca rămasă fără obiect şi a respins în rest acţiunea acestuia ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că la data formulării acţiunii nu exista un refuz al pârâtelor de soluţionare a cererii reclamantului, întrucât acesta a introdus acţiunea după trei luni de la înregistrarea cererii pentru redobândirea cetăţeniei române şi înainte cu două luni de a fi îndeplinit termenul reglementat de lege. Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se comunica ordinul prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la domiciliul ales s-a reţinut că acest capăt de cerere este accesoriu capătului principal de cerere şi reclamantul nu a dovedit că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile în termenul prevăzut de lege.
În ce priveşte obligarea pârâţilor de a comunica ordinul la sediul ales, s-a reţinut că la dosar nu există o procură în acest sens, capătul de cerere fiind de asemenea neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată s-a reţinut că acesta este neîntemeiat, întrucât pârâţii nu au căzut în pretenţii.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs recurentul - reclamant B.A.
Printr-o primă critică, recurentul a susţinut ca în mod greşit instanţa de fond a reţinut că cererea sa a fost soluţionată în termenul legal de 5 luni de zile prevăzut de lege, întrucât în mod greşit s-a raportat la termenul din 3 septembrie 2010 în loc de 21 iunie 2010, dată la care cererea sa a fost înregistrată la Consulatul României la Torino.
Recurentul a mai susţinut că, motivarea instanţei referitoare la nedepunerea la dosarul de cetăţenie a unei procuri prin care apărătorul său să fie împuternicit să primească Ordinul este neîntemeiată, întrucât pe de o parte pârâta A.N.C. nu a formulat, prin cererea prealabilă nici o excepţie în acest sens iar, pe de altă parte, din toate actele existente la dosar rezultă că Ordinul trebuia emis şi comunicat la sediul apărătorului ales.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că cererea de redobândire a cetăţeniei române nr. R1. a fost analizată în şedinţa din 2 martie 2011, când Comisia pentru cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile legale a avizat-o pozitiv.
Prin ordinul nr. 144/P/18.03.2011, Preşedintele A.N.C. constatând îndeplinite condiţiile cerute de lege a aprobat cererea de redobândire a cetăţeniei române, iar prin adresa nr. A1. din 7 aprilie 2011 i s-a comunicat la domiciliul din Republica Moldova faptul aprobării cererii sale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 23.03.2011 pârâtele au recunoscut pretenţiile reclamantului şi au făcut dovada soluţionării cererii sale de redobândire a cetăţeniei române ataşând ordinul de redobândire a cetăţeniei şi anexa acestuia.
Prin urmare, cererea reclamantului de a se constata că pârâţii au rezolvat cererea cu depăşirea termenului prevăzut de lege nu este întemeiată, întrucât art. 141 din Legea nr. 21/1991 reglementează un termen de 5 luni pentru soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei, calculat de la data înregistrării cererii şi nu de la data depunerii acesteia la Secţiile Consulare a Ambasadelor României.
În cauză, reclamantul a chemat în judecată autorităţile pârâte la data de 25 octombrie 2010 după trei luni de la data înregistrării cererii (16 iulie 2010) şi înainte cu aproximativ două luni de a se fi îndeplinit termenul prevăzut de lege de 5 luni de zile.
Cât priveşte obligaţia pârâtelor de a comunica ordinul la cabinetul de avocat „Z.C.B.”, iar nu la domiciliul arătat în cererea de cetăţenie, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât reclamantul nu a dovedit că a depus o procură la dosar din care să rezulte că a mandat cabinetul de avocatură să primească Ordinul.
Referitor la obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, urmează să se constate că reclamantul nu a făcut dovada punerii în întârziere a acestora anterior introducerii acţiunii, ci dimpotrivă, autoritatea pârâtă a soluţionat cererea anterior împlinirii termenului de 5 luni reglementat de lege.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că hotărârea recurată este temeinică şi legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din legea contenciosului administrativ, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei civile nr. 2504 din 30 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2238/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2240/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
