ICCJ. Decizia nr. 2238/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2238/2012
Dosar nr. 8803/2/2010
Şedinţa publică de la 8 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul U.A. în contradictoriu cu pârâta A.N.C. şi N.E.E. - Preşedintele A.N.C. a cerut ca prin hotărârea pe care instanţa de judecată o va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi, comunicarea ulterioară a analizării cererii, a Ordinului de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ).
De asemenea, s-a cerut obligarea pârâţilor să plătească in solidar suma de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, de la data introducerii acţiunii şi până la data primirii Ordinului de redobândire a cetăţeniei române, precum şi contravaloarea cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariului de avocat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 25 mai 2010 a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la Secţia Consulară a Ambasadei României la Torino, cerere care a fost transmisă de Ministerul Afacerilor Externe, A.N.C., fiind înregistrată la sediul acesteia la data de 3 iunie 2010.
Reclamantul a mai arătat că, de la data înregistrării cererii s-a interesat, periodic, cu privire la stadiul soluţionării dosarului de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, însă, răspunsul a fost acelaşi, respectiv că dosarul se află în lucru.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1146 din 16 februarie 2011 a admis excepţia privind rămânerea fără obiect a capetelor a şi b din acţiune şi a obligat pârâta să comunice reclamantului, după emitere, actul administrativ privind redobândirea cetăţeniei române.
Totodată, a luat act de renunţarea la capătul de cerere privind plata de daune cominatorii şi a obligat pârâta la plata către reclamant şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1271 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pârâtul a depus la dosar documentaţia necesară dovedirii acordării cetăţeniei române şi, că faţă de considerentele reclamantului pricina a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.C., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, deoarece în considerentele sentinţei recurate nu se regăseşte argumentarea culpei procesuale a acestei instituţii, cu atât mai mult nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai susţinut de către recurentă că, potrivit art. 12 şi 18 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, lipsa verificărilor impuse de lege cu privire la persoana celui care solicită redobândirea cetăţeniei face imposibilă înaintarea către preşedintele A.N.C. a propunerii la care fac referire aceste dispoziţii, ori, în cauză din lipsa verificărilor prevăzute de art. 8 lit. b) şi e) la care face trimitere art. 11 din lege, termenul la care dosarul trebuia analizat a fost amânat la data de 27 decembrie 2010 apoi la 7 februarie 2011.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Obiectul acţiunii cu a cărei soluţionare a fost învestită instanţa de contencios administrativ îl constituie constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române a reclamantului obligarea acestora de a emite şi comunica ordinul de redobândire a cetăţeniei române, programarea pentru depunerea jurământului de credinţă în termen de 30 de zile de la emiterea ordinului, precum şi obligarea pârâtelor să plătească, în solidar, suma de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii de la data introducerii acţiunii şi până la primirea Ordinului.
Din actele dosarului rezultă că cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost depusă la data de 25 mai 2010 la Secţia Consulară a Ambasadei Române la Torino fiind transmisă A.N.C. la data de 3 iunie 2010 şi primind număr de înregistrare la această autoritate la data de 3 septembrie 2010 (nr. 141186/RD).
Potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 „Cererile de redobândire sau de acordare a cetăţeniei române întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 11 pot fi depuse şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, caz în care acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetăţenie din cadrul A.N.C.”.
Prin urmare, în raport de aceste dispoziţii legale, termenul de 5 luni se calculează de la momentul înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie.
Cum cererea a fost înregistrată la Comisia pentru Cetăţenie la data de 3 septembrie 2010 iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti tot la data de 3 septembrie 2010, rezultă că termenul de 5 luni pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor acordării sau nu a cetăţeniei române nu a început să curgă, autoritatea pârâtă nefiind pusă în întârziere.
Pe de altă parte, la data de 7 februarie 2011, cu respectarea termenului prevăzut de lege, autoritatea pârâtă a avizat pozitiv cererea reclamantului, capătul de cerere privind analizarea şi avizarea cererii rămânând astfel fără obiect.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ. „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată”.
Cum în cauză reclamantul nu a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtelor, anterior introducerii acţiunii, în mod greşit instanţa de fond a obligat autoritatea pârâtă la plata sumei de 1271 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii şi sub aspectul obligării pârâtei să comunice reclamantului actul administrativ privind redobândirea cetăţeniei, de vreme ce pârâtele, aşa cum s-a arătat mai sus, erau încă în termen.
De altfel la data de 16 iunie 2011 Preşedintele A.N.C. a emis ordinul de aprobare a cetăţeniei unui număr de 408 persoane, reclamantul figurând la poziţia 357 din Anexa 1. Acest ordin a fost comunicat reclamantului, autoritatea pârâtă depunând la termenul de recurs din 14 februarie 2012 dovada comunicării şi învederând instanţei că în cauză reclamantul a depus şi jurământul de credinţă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat şi va modifica hotărârea recurată, în sensul respingerii capetelor de cerere privind comunicarea actului şi acordarea cheltuielilor de judecată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.C. împotriva sentinţei civile nr. 1146 din 16 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa, în parte, în sensul că respinge capetele de cerere privind comunicarea actului şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 223/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2239/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
