ICCJ. Decizia nr. 2306/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2306/2012
Dosar nr. 1207/44/2011
Şedinţa publică de la 11 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea formulată, reclamanţii S.C. şi M.I.E., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, au solicitat suspendarea efectelor Deciziilor de eliberare din funcţie nr. 1310 din 11 august 2011 şi 1347 din 24 august 2011 emise de Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti, până la pronunţarea de instanţa de fond asupra cauzei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 364 din 17 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamanţii S.C. şi M.I.E. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare şi a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 1310/2011 şi 1347/2011 emise de Garda Financiară - Comisariatul General Bucureşti până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea acestor acte.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate sunt legate de aparenta încălcare a nerespectării Sentinţei nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Prin această hotărâre executorie s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 2253 din 23 iunie 2011 emis de ANAF până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulată împotriva acestui act. Acest ordin conţine aprobarea structurii organizatorice a Gărzii Financiare - Comisariatul general şi secţiile judeţene, numărul maxim de posturi, statele de funcţii, data intrării în vigoare a noii structuri şi a statelor de funcţii precum şi regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionari publici ale căror funcţii au fost supuse reorganizării.
Prin urmare, Curtea a apreciat că există o aparenţă de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de reclamanţi prin prezenta acţiune, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului, ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat că în speţă este îndeplinită şi condiţia prevenirii pagubei iminente impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs pârâtul Comisariatul General al Gărzii Financiare, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul susţine că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat în considerentele sentinţei recurate că există un caz bine justificat, reţinând faptul că aspectele care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actelor administrative solicitate a fi suspendate sunt legate de aparenta încălcare a nerespectării Sentinţei nr. 220 din 13 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
De asemenea, susţine autoritatea recurentă, instanţa de fond, în considerentele sentinţei recurate, a reţinut în mod greşit că îndoiala serioasă asupra legalităţii actelor administrative trebuie să poată fi constatată cu uşurinţă, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere faptul că măsura suspendării actelor administrative este o măsură provizorie.
În faţa instanţei de recurs, intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, întrucât deciziile contestate au fost anulate în cadrul procesului asupra fondului cauzei.
4. Considerentele Înaltei Curţi
4.1. Cu privire la excepţia lipsei de interes
Soluţia pronunţată de instanţa de fond învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative care formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării întemeiate pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 15 din aceeaşi lege, a măsurii provizorii de suspendare a executării actelor a căror nelegalitate a fost constatată în fond în cadrul acţiunii în anulare.
Totodată, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine ca fiind întemeiată excepţia lipsei de interes în promovarea căii de atac de către autoritatea pârâtă, prin prisma dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, ce reprezintă temeiul prezentei cereri de chemare în judecată.
4.2. Cu privire la recursul declarat de pârât
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţelor impuse de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiei legale amintite mai sus, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).
Ca atare, putem aprecia că, prin textul legal aflat în discuţie, s-a dat eficienţă instituţiei suspendării actului administrativ, dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată iar, pentru acest motiv, legiuitorul român a introdus o nouă ipoteză normativă.
Această regulă se impunea, întrucât persoana vătămată prin punerea în executare a actului administrativ considerat nelegal nu mai avea nicio posibilitate legală de a menţine măsura suspendării şi după momentul pronunţării soluţiei instanţei de fond, când înceta suspendarea dispusă în baza art. 14 din lege.
Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentinţa nr. 155 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamanţilor şi a anulat Deciziile nr. 1310/2011 şi 1347/2011.
Aşadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării dispusă de prima instanţă se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actelor administrative contestate.
În plus, se impun a fi amintite şi prevederile art. 14 alin. (4) şi (7) din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, conform art. 14 alin. (4) din lege, hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept; ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, iar recursul nu este suspensiv de executare.
Prin urmare, este aplicabil principiul executării hotărârii judecătoreşti în acest domeniu încă de la momentul pronunţării sale.
Pe de altă parte, art. 14 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ întăreşte ideea menţionată anterior, întrucât dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
În această ordine de idei, prezintă relevanţă faptul că în materia contenciosului administrativ se aplică unele reguli procedurale specifice, printre care şi cea privind executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile de suspendare.
De altfel, dreptul la executarea actelor jurisdicţionale a devenit în dreptul european cea de-a treia garanţie a procesului echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de interes.
Respinge recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul General împotriva Sentinţei nr. 364/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2301/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2311/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
