ICCJ. Decizia nr. 2345/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2345/2012
Dosar nr. 135/32/2011
Şedinţa publică de la 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului anularea Adresei nr. 10153 din 28 decembrie 2010 emisă de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, constatarea existenţei drepturilor ce decurg din diploma de licenţă emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - Universitatea "Spiru Haret" Bucureşti nr. 2274 din 17 martie 2009 prin care i s-a acordat titlul de "licenţiat în educaţie fizică şi sport"; obligarea pârâţilor să procedeze la recunoaşterea diplomei de licenţă în vederea înscrierii la concursul de definitivat - Sesiunea 2011; obligarea pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ la daune de 100 RON/zi de la pronunţarea hotărârii până la admiterea dosarului de înscriere la definitivat; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este cadru didactic la Liceul cu Program Sportiv Piatra Neamţ, fiind angajată în baza Diplomei de licenţă nr. 2274 din 17 martie 2009, emisă de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - Universitatea "Spiru Haret" din Bucureşti ca urmare a promovării examenului de finalizare a studiilor din sesiunea iulie 2008.
A arătat reclamanta că în anul 2010 s-a înscris la examenul pentru definitivat - sesiunea 2011, iar prin Adresa nr. 10731, emisă la 28 decembrie 2010, pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ i-a comunicat că a respins cererea de înscriere la definitivat întrucât specializarea în forma de învăţământ ID pe care a absolvit-o la Universitatea "Spiru Haret" Bucureşti nu se regăseşte în hotărârea de Guvern privind autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditată în anul înscrierii.
A mai precizat reclamanta că diploma de licenţă nu este anulată de vreo instituţie a Statului Român şi nici de instanţa judecătorească şi pornind de la această premiză a apreciat că refuzul de avizare în vederea participării la examenul pentru acordarea definitivării este unul abuziv, discriminatoriu şi neîntemeiat faţă de împrejurarea că un drept câştigat nu poate fi retras decât pe cale judecătoreasca printr-o acţiune de anulare sau de constatare a nulităţii diplomei de licenţă.
Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii prezentei acţiuni motivat de faptul că adresa a cărei anulare se cere nu are caracterul unui act administrativ.
A formulat întâmpinare şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de faptul că, prin conţinutul său adresa nr. 10731 din data de 28 decembrie 2010 reprezintă un act administrativ de natură a da naştere/modifica sau stinge raporturi juridice, în condiţiile în care reclamantei nu i s-a comunicat decizia Consiliului inspectoratului şi nici lista cu candidaţii respinşi.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa a respins-o motivat de faptul că potrivit art. 2 din H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acesta se ocupă de administrarea şi organizarea sistemului naţional de educaţiei.
Totodată s-a mai reţinut că potrivit art. 115 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei, actele de finalizare a studiilor sunt recunoscute de către stat, iar potrivit art. 216 alin. (1) din acelaşi act normativ, statul îşi exercită atribuţiile şi prin intermediul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
De asemenea s-a mai reţinut că potrivit art. 216 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011, în atribuţiile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului intră şi atribuţiile referitoare la recunoaşterea diplomelor şi certificatelor emise la nivelul învăţământului superior.
Prin Sentinţa nr. 63 din 19 aprilie 2011, Curtea de Apel Bacău a admis acţiunea formulată de reclamanta S.A., a anulat Adresa nr. 10153 din 28 decembrie 2010, emisă de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ şi a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Reclamanta este absolventă a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, specialitatea Educaţie Fizică şi Sportivă, conform diplomei de licenţă nr. 2274 din 17 martie 2009 şi cadru didactic la Liceul cu Program Sportiv Piatra-Neamţ.
În anul 2010, s-a înscris la examenul pentru definitivat sesiunea 2011, însă cu Adresa nr. 10731 din 28 decembrie 2010, pârâta Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ i-a comunicat că i-a respins cererea de înscriere la definitivat, cu motivaţia că reclamanta nu întruneşte condiţiile necesare privind studiile universitare absolvite, în conformitate cu prevederile Notei Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Direcţia generală de management, resurse umane şi reţea şcolară nr. 48259 din 14 octombrie 2010.
S-a mai arătat în adresă că specializarea şi forma de învăţământ ID pe care a absolvit-o reclamanta la Universitatea Spiru Haret din Bucureşti, nu se regăsesc în Hotărârile de Guvern privind autorizarea şi funcţionarea provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat şi particular şi pe cale de consecinţă în şedinţa Consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, i s-a respins cererea de înscriere la definitivat, sesiunea 2011.
În cauza de faţă obiectul nu îl constituie analizarea condiţiilor în care a fost eliberată diploma de studii, respectiv dacă aceasta atestă absolvirea unei forme de învăţământ acreditată sau nu, ci doar faptul dacă în situaţia în care o persoană deţine o diplomă de studii care nu a fost anulată, diploma poate fi avută în vedere la organizarea unui concurs sau efectele pe care le-ar genera pot fi anulate prin adrese, hotărâri de Consiliu de administraţie sau note emise de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Or, a concluzionat Curtea că nici Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ şi nici Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, nu au solicitat anularea diplomei de licenţă, pentru ca instanţa să poată analiza condiţiile în care aceasta a fost eliberată şi până la anularea diplomei, aceasta se bucură de prezumţia de legalitate.
Raportat la cele anterior expuse, s-a apreciat că având în vedere că adresa emisă de Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ nu poate anula diploma de licenţă deţinută de reclamantă, aceasta urmează a fi anulată.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privitor la constatarea; existenţei drepturilor ce decurg din diploma de licenţă nr. 2274/2009, deţinută de către reclamantă, instanţa l-a respins, ca nefondat, deoarece, atâta vreme cât Diploma de licenţă nu a fost anulată, aceasta îşi produce efectele ca orice act administrativ emis de către o instituţie publică, bucurându-se de prezumţia de legalitate.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâţilor să procedeze la recunoaşterea diplomei de licenţă în vederea înscrierii la concursul de definitivat Sesiunea 2011 s-a reţinut că Diploma de licenţă pe care o deţine reclamanta, nefiind anulată, se bucură de prezumţia de legalitate, astfel că nu se impune ca aceasta să fie recunoscută de către pârâţi, neregăsindu-se în nici o dispoziţie legală o astfel de condiţie.
A apreciat Curtea că în niciun act normativ nu se prevede că în atribuţiile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului intră recunoaşterea diplomelor eliberate de către Instituţiile de învăţământ, diplomele fiind recunoscute fără vreo altă formalitate, atâta vreme cât nu au fost anulate.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bacău au declarat recurs Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
I. Recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul Judeţean Neamţ
În motivarea recursului formulat şi declarat în termenul legal, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că prin reglementările legislative aplicabile perioadei în care reclamanta-intimată şi-a efectuat studiile, specializarea educaţie-fizică şi sportivă din cadrul Universităţii Spiru Haret era acreditată să funcţioneze doar la zi nu şi la ID;
- educaţia fizică şi sportivă ca formă de învăţământ ID nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu;
- eliberarea diplomelor de licenţă pentru această formă de învăţământ a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 7 din H.G. nr. 749/2009;
- răspunderea pentru eliberarea diplomei ca urmare a parcurgerii unei forme de învăţământ neacreditate revine în exclusivitate Universităţii Spiru Haret.
II. Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
În susţinerea recursului formulat şi declarat în termen, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că:
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei Cercetării, Tineretului şi Sportului, deoarece nu intră în competenţa sa recunoaşterea unei diplome eliberate de o instituţie de învăţământ superior;
- adresa a cărei anulare se solicită nu este emisă de recurent;
- greşit a respins instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece în materia contenciosului administrativ nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.;
- în mod eronat a considerat instanţa că reclamanta-intimată putea participa la examenul de definitivat, atâta timp cât forma de învăţământ ID nu era acreditată să funcţioneze;
- specializarea urmată de reclamantă este în afara cadrului legal.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Curtea le va respinge pentru următoarele considerente:
Având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de fond care a admis acţiunea doar cu privire la primul capăt de cerere, motivele invocate în ambele recursuri, precum şi cadrul procesual stabilit în acest fel, reclamanta neformulând recurs, Curtea va analiza împreună cele două recursuri, criticile formulate vizând în esenţă aceleaşi aspecte.
Astfel, problema de drept pe care o are a dezlega Curtea ca instanţă de recurs, este aceea de a stabili dacă adresa nr. 10153 din 28 decembrie 2010 emisă de Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ a cărui anulare s-a solicitat, este sau nu act administrativ.
Sub acest aspect, din actele depuse la dosar, rezultă că reclamanta-intimată deţine diplomă de licenţă eliberată de Universitatea Spiru Haret, specializarea educaţie fizică şi sport, diplomă care atestă promovarea examenului de finalizare a studiilor, sesiunea iunie 2008.
În baza acestui act administrativ oficial, eliberat de Universitatea Spiru Haret şi necontestat, în condiţia în care anularea lui nu a fost solicitată până la această dată, reclamanta-intimată a solicitat Inspectoratului Şcolar al Judeţului Neamţ, înscrierea la susţinerea examenului de definitivat sesiunea 2011.
Prin adresa nr. 10731 din 28 decembrie 2010, recurentul-pârât Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ răspunde însă intimatei că cererea sa a fost respinsă, deoarece forma de învăţământ pe care a absolvit-o la Universitatea "Spiru Haret" nu a fost acreditată să funcţioneze.
Este evident că faţă de cuprinsul adresei, de consecinţele pe care aceasta le produce în raport de drepturile pe care intimata-reclamantă le are ca urmare a deţinerii diplomei de licenţă, aceasta este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că atâta timp cât diploma de licenţă nu a fost anulată, se prezumă că aceasta a fost eliberată în condiţii de legalitate, producând efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, inclusiv cel al susţinerii examenului de definitivat.
Curtea urmează a reţine că diploma de licenţă este un atestat oficial, care până la anularea sa atestă faptul că reclamanta-intimată este licenţiata unei instituţii de învăţământ superior, ceea ce înseamnă că nici Nota Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 48259/2010 invocată de recurenta-pârâtă Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ şi nici adresa nr. 10731 din 28 decembrie 2010 emisă de acelaşi recurent nu pot anula o diplomă de licenţă şi implicit drepturile ce decurg din aceasta.
În raport de cele mai sus reţinute, susţinerea recurentului-pârât Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ în sensul că acţiunea intimatei este inadmisibilă, urmează a fi înlăturată ca lipsită de temei legal, adresa nr. 10731/2010 a cărei anulare s-a solicitat fiind act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Tot astfel, Curtea reţine că în mod corect instanţa de fond a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, recurent-pârât în cauza de faţă, având în vedere dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 81/2010, art. 115 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei, precum şi art. 216 alin. (2) lit. f) din aceeaşi lege - dispoziţii în raport de care în atribuţiile recurentului-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului intră şi atribuţiile referitoare la recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor emise la nivelul învăţământului superior.
În consecinţă, având în vedere cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 63 din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2358/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 2291/2012. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
