ICCJ. Decizia nr. 2361/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2361/2012
Dosar nr. 43586/3/2008
Şedinţa publică de la 15 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 43586/3/2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.I., constatarea calităţii pârâtului de lucrător al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 5878 din 07 din 23 iunie 2008, adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către numitul A.C.L., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului informativ privind petentul.
A susţinut reclamantul că, aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. S/DI/I/2822 din 14 octombrie 2008 şi din înscrisurile ataşate cererii, pârâtul a deţinut gradele de locotenent colonel şi funcţia de şef al Serviciului 2 din cadrul I.J.S. Covasna (1986, 1988, 1989).
În această calitate, pârâtul a dispus deschiderea urmăririi informative a unei persoane semnalată că "audiază şi colportează în mod tendenţios ştirile transmise de postul de radio Europa Liberă, precum şi că întreţine relaţii de corespondenţă cu posturile de radio <Vocea Americii> şi <Europa Liberă>".
În acest scop, pârâtul ar fi propus următoarele măsuri: folosirea de mijloace specifice (interceptarea corespondenţei), pentru a obţine informaţii despre "relaţiile şi natura acestora cu persoane din ţară; canalele folosite pentru legătura cu posturi de radio străine, stabilirea legăturilor sale cu cercuri sau organizaţii din străinătate; dirijarea în continuare pe lângă obiectiv a surselor <GICU>, <MARIN ION> şi <NELU>; dirijarea informatorilor "DONICA" "GICU", "NELU"; investigaţii la domiciliu; se vor solicita investigaţii la locul de naştere, asupra sa şi rudelor apropiate; prin factorii de răspundere din întreprindere se vor întreprinde măsuri de influenţare pozitivă".
A mai arătat reclamantul că, în conformitate cu Nota de constatare a direcţiei de specialitate, măsura interceptării corespondenţei aprobată de pârâtul C.I., a fost pusă în aplicare prin "contactarea titularului pentru influenţare pozitivă de către ofiţerul de securitate".
De asemenea, a mai arătat reclamantul, că pârâtul, în contextul urmăririi informative a unei alte persoane, fost condamnat la 12 ani temniţă grea de către Tribunalul Municipiului Bucureşti, pentru "constituirea unei organizaţii subversive", a dispus următoarele măsuri informativ-operative: folosirea de mijloace speciale S (interceptarea corespondenţei) pentru transmiterea de informaţii privind: "relaţiile şi natura acestora; poziţia prezentă; manifestările cu caracter ostil; alte date de interes operativ (...); încadrarea informativă a celui în cauză cu informatorii <BIRO> şi <FELIX> pentru a stabili preocupările prezente al acestuia, comportarea la locul de muncă, comentariile acestuia potrivnice orânduirii noastre socialiste; se va trece la punctarea, studierea şi verificarea persoanelor din cercul de relaţii apropiat, cu posibilităţi reale în vederea atragerii la colaborare; se vor solicita investigaţii la domiciliul sus-numitului în scopul stabilirii preocupărilor în afara programului de lucru, stabilirea anturajului, cercul de prieteni apropiaţi, poziţia acestora; se vor solicita investigaţii la locul de naştere al sus-numitului; studierea posibilităţilor de introducere a mijloacelor T.O. (tehnică operativă) la domiciliul celui în cauză".
Astfel, a apreciat reclamantul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofiţer al Securităţii, în condiţiile definiţiei legale, şi a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii.
S-a susţinut că, prin activităţile sale, pârâtul a suprimat: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia România din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 3 din Constituţia România din 1965, coroborat cu 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Prin Sentinţa nr. 3660 din 17 decembrie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a, în considerarea modificărilor aduse art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, cu completările şi modificările ulterioare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În cauză, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, invocând, excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei prin raportare la Legea contenciosului administrativ şi natura acţiunii introduse de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii; excepţia lipsei de interes şi, în egală măsură, a lipsei de calitate procesuala activă a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Tot în susţinerea acestei excepţii pârâtul a invocat şi lipsa de certificare ORNISS a participanţilor la soluţionarea cauzei. Ulterior, pârâtul a invocat, cu titlu de excepţie, nelegala funcţionare a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, susţinând că la data promovării acţiunii, Colegiul nu mai avea abilitatea legală de a aviza/aproba şi promova o atare acţiune faţă de Decizia nr. 51/2008 a Curţii Constituţionale.
Prin Sentinţa nr. 1260 din 21 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiate excepţia necompetenţei materiale, a lipsei de interes şi a calităţii procesuale active invocate prin întâmpinare, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Referitor la excepţia necompetenţei materiale şi procedurale a instanţei de contencios administrativ, Curtea a constatat că argumentele pârâtului nu sunt judicioase şi în măsură a înlătura competenţa legală stabilită în favoarea instanţei de contencios administrativ acordată de legiuitor prin art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
Referitor la excepţiile lipsei de interes şi calităţii procesuale active Curtea a avut în vedere, de asemenea, dispoziţiile exprese ale aceluiaşi act normativ şi scopul acestei legi (de deconspirare prin consemnarea publică a persoanelor ce au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate), instanţa constatând ca nefondate alegaţiile pârâtului.
De asemenea, s-a reţinut că nici apărarea pârâtului, axată pe nelegala funcţionare a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, nu este judicioasă, în opinia Curţii neexistând "vidul legislativ" invocat de parte, cât timp, imediat după Decizia nr. 51/2008 a Curţii Constituţionale, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 1/2008, ulterior aceasta fiind abrogată de O.U.G. nr. 24/2008.
Oricum, s-a constatat că prezenta acţiune în constatare a fost înregistrată pe rolul instanţei judecătoreşti după intrarea în vigoare deja a O.U.G. nr. 24/2008, când atribuţiile Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii erau depline conform acestui act normativ.
Pe fondul cauzei, analizând probatoriul administrat, Curtea a constatat că, alături de cerinţa art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ca persoana verificată să fi fost ofiţer sau subofiţer al Securităţii, în perioada 1945 - 1989, este întrunită şi cea de-a doua cerinţă a textului legii, în sensul ca pârâtul să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar - comuniste.
Din analiza dosarului pârâtului rezultă că acesta nu numai că a deţinut gradele de locotenent colonel şi funcţia de şef al Serviciului 2 din cadrul I.J.S. Covasna (1986, 1988, 1989), dar, prin măsurile dispuse, a suprimat şi îngrădit: dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituţia România din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 3 din Constituţia România din 1965, coroborat cu 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinţe pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs C.I.
În motivarea recursului declarat şi motivat în termen, recurentul-pârât a susţinut în esenţă următoarele:
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţiile invocate cu privire la lipsa de interes, lipsa calităţii de reprezentant a C.N.S.A.S., a calităţii procesuale active şi a competenţei materiale;
- documentele de arhivă au fost evocate trunchiat;
- faptul că a deţinut funcţia de ofiţer de securitate nu presupune că a suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;
- mijloacele muncii informative au fost folosite la ordinul şi sub comanda ierarhicilor.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cât priveşte excepţiile invocate, atât la instanţa de fond cât şi în recurs, Curtea urmează a constata că ele nu au suport legal şi că în mod corect prima instanţă le-a respins.
Astfel, în privinţa excepţiei necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, Curtea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 care nu comportă interpretări sub acest aspect.
Tot astfel, în privinţa excepţiei lipsei de interes şi a calităţii procesuale active a intimatului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Curtea va constata că şi acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare, având în vedere dispoziţiile expuse, precum şi scopul O.U.G. nr. 24/2008, respectiv deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor ce au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate.
În ceea ce priveşte criticile aduse cu privire la fondul cauzei, Curtea va reţine că acestea sunt lipsite de suport probator.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă că recurentul-pârât a deţinut gradul de locotenent-colonel de Securitate şi funcţia de şef al Serviciului 2 din cadrul I.J.S. Covasna, în anii 1986, 1988, 1989, împrejurări necontestate de recurent.
Rezultă de asemenea, că în această calitate recurentul-pârât a dispus deschiderea urmăririi informative a unei persoane care audia posturile de radio "Europa Liberă" şi "Vocea Americii", luând în acest sens o serie de măsuri de urmărire informativă.
Sub acest aspect, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în privinţa recurentului-pârât sunt incidente ambele condiţii impuse de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că acesta nu numai că a fost ofiţer de Securitate în regimul comunist, dar prin măsurile dispuse a suprimat şi îngrădit dreptul la libera exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţa privată.
În consecinţă, având în vedere considerentele mai sus reţinute, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva Sentinţei nr. 1260 din 21 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2366/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2358/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
