ICCJ. Decizia nr. 2398/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2398/2012
Dosar nr. 1844/2/2011
Şedinţa publică de la 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 13 aprilie 2010 sub nr. 3295/2/2010, reclamantul G.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi N.E.E. - Preşedinte al A.N.C., obligarea acestora din urmă la emiterea şi comunicarea la sediul procedural ales a Ordinului privind acordarea cetăţeniei române de îndată; acordarea unor daune interese în cuantum de 100 de RON/fiecare zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data primirii efective a Ordinului; obligarea la plata a 1000 RON cu titlu de daune morale, iar în finalul cererii de chemare în judecată a solicitat şi obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor efectuate în cauză, constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat etc.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut, în esenţă că, a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române, care a făcut obiectul Dosarului nr. 49/RD/2008, şi care a fost analizată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti la data de 21 ianuarie 2010, însă emiterea şi comunicarea ordinului nu au mai fost făcute, fiind astfel încălcate dispoziţiile imperative ale legii.
Procedura derulată în faţa primei instanţe şi hotărârile pronunţate în cauză
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4801 din 29 noiembrie 2010, Dosar nr. 3289/2/2010, a respins capetele de cerere formulate de reclamantul G.O. privind emiterea, comunicarea şi obligarea la daune interese ca fiind rămase fără obiect şi capătul de cerere referitor la daunele morale, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost avizată pozitiv de Comisie, la data de 21 ianuarie 2010 fiind emis Ordinul Preşedintelui A.N.C. iar la data de 30 august 2010 reclamantul a depus jurământul de credinţă, astfel că cererea reclamantul în sensul celor solicitate apare ca lipsit de obiect.
În ceea ce priveşte capătul de cererea privind acordarea daunelor morale instanţa a constatat că reclamantul nu a făcut dovada producerii vreunui prejudiciu moral care să poată fi imputabil părţilor, astfel că a fost respins ca neîntemeiat.
La data de 1 septembrie 1011, reclamantul G.O., în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi N.E.E. - Preşedinte al A.N.C. a reînvestit Curtea de Apel cu o cerere prin care a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 4801 din 29 noiembrie 2010, în sensul pronunţării asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea taxei de timbru de 4 RON şi a timbrului judiciar de 0,3 RON.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că instanţa a omis să soluţioneze capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, respectiv taxa de timbru de 4 RON şi timbrul judiciar de 0,3 RON şi că, faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtele se aflau în culpă procesuală.
Prin sentinţa nr. 6101 din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 4801, pronunţată la data de 29 noiembrie 2010, formulată de către reclamantul G.O., în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi Ministerului Justiţiei, cu privire la soluţia referitoare la cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi, în consecinţă, a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 4801, pronunţată la data de 29 noiembrie 2010 cu următorul paragraf: Respinge cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa verificând dispozitivului sentinţei civile nr. 4801 din 29 noiembrie 2010, a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile impuse de art. 281 ind. 2 din C. proc. civ., întrucât reclamantul a solicitat şi plata cheltuielilor de judecată, iar instanţa a omis să se pronunţe şi asupra acestei cereri, astfel încât va admite cererea de completare a dispozitivului.
Prin sentinţa nr. 5538 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul R.C., în contradictoriu cu pârâţii A.N.C. şi Preşedintele A.N.C.- N.E.E., a obligat pârâtele să soluţioneze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române.
Totodată, a respins capătul doi al acţiunii şi a obligat autoritatea publică pârâtă şi Preşedintele acesteia la plata sumei de 2,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamantul s-a adresat autorităţii cu cerere de redobândire a cetăţeniei române în data de 7 iulie 2010 şi că, nici până în prezent această cerere nu a fost soluţionată, astfel că în raport de dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată, termenul în care pârâta verifică îndeplinirea condiţiilor nu poate depăşii 5 luni de la data înregistrării cererii.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat emiterea ordinului, instanţa a constatat că această operaţiune este ulterioară, în cadrul procedurii de acordare sau redobândire a cetăţeniei, astfel că va fi respins ca atare.
În fine, prima instanţă a făcut şi aplicarea prevederilor art. 274 din C. proc. civ.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 5538 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii A.N.C. şi Preşedintele A.N.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Reluând apărările formulate în faţa primei instanţe, în esenţă, pârâţii au susţinut că, în mod greşit au fost obligaţi la soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, în condiţiile în care s-a constatat necesitatea primirii unor relaţii de la autorităţile abilitate utile în soluţionarea cererii, termenul fiind astfel prorogat la data de 30 iunie 2011, respectiv 7 noiembrie 2011.
Apărările intimatului-reclamant
Prin întâmpinare, intimatul -reclamant a solicitat respingerea recursului în privinţa termenului legal de 5 luni a arătat că acesta este unui imperativ, iar de la depunerea cererii sale şi până la momentul pronunţării sentinţei a trecut o perioadă îndelungată de timp şi această cerere nu era soluţionată în sensul emiterii ordinului, lipsa relaţiilor invocată de pârâtă pentru anlizarea dosarului pentru termenele stabilite fiind simple afirmaţii nedovedite.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul R.C. a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ întemeiată pe nesoluţionarea în termenul legal de către pârâţi a cererii înregistrate sub nr. 31127/RD/2010, solicitând obligarea pârâţilor să-i răspundă la cererea sa privind redobândirea cetăţeniei române.
Într-adevăr, pârâta a răspuns, în sensul că cererea sa privind redobândirea cetăţeniei române urmează a fi analizată ce formează obiectul dosarului va fi analizată de către Comisia pentru cetăţenie în data de 30 iunie 2011, respectiv 7 noiembrie 2011.
Însă, potrivit art. 15 şi art. 16 din Legea cetăţeniei române, nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
„Art. 15. - (1) Cererea de acordare sau de redobândire a cetăţeniei este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei. În cazul în care constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, preşedintele Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. În cazul în care, în termen de cel mult 6 luni de la primirea solicitării, nu sunt transmise actele necesare, cererea se va respinge ca nesusţinută.
(2) Preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e).
(3) La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) şi g).
(4) În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane care ar putea da informaţii utile în vederea soluţionării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen.
(5) În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru acordarea cetăţeniei române, Comisia stabileşte, într-un termen ce nu va depăşi 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat pentru verificarea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f) şi g).
Art. 16. - (1) Cererea de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, formulată potrivit art. 11, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.
(2) Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, prin rezoluţie, dispune:
a) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e);
b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută;
c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 11, termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii. ”
Contrar susţinerilor recurentei, nu se poate reţine că dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 instituie un termen de recomandare, ci o obligaţie imperativă în sarcina autorităţii pârâte, ce nu poate fi eludată în mod arbitrar, iar singura situaţie în care este permisă prelungirea termenului este cea prevăzută de art. 16 lit. b), însă recurenta nu se încadrează în această situaţie.
Pe de altă parte, Curtea de la Strasbourg a fixat cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente, dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
Înalta Curte, în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, apreciază că legiuitorul, prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/199, republicată, nu a instituit un termen de recomandare, ci o obligaţie imperativă în sarcina autorităţii pârâte, astfel că nu pot fi reţinute criticile recurentei.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.C. şi Preşedintele A.N.C.- N.E.E. împotriva sentinţei nr. 5538 din 3 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2396/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2431/2012. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
